Copiii se dezvoltă cel mai eficient prin jocuri variate care le permit atingerea frecventă a mingii. Este esențial să le oferim cât mai multe ocazii de contact cu mingea în timpul orelor. Lecțiile trebuie organizate astfel încât exercițiile să necesite o logistică minimă — evitându-se timpii lungi de așteptare. Ideal este ca activitățile să se desfășoare în formații, perechi, echipe mici sau prin circuite, astfel încât elevii să rămână activi și să fie implicați continuu (Launder, Piltz, 2013).
În acest ghid sunt prezentate exerciții concrete de floorball, destinate elevilor din ciclul gimnazial, care pot fi utilizate direct în cadrul orelor de educație fizică. Scopul lor este de a dezvolta abilitățile de manipulare a mingii, pasare, șut și dribling, adaptate nivelului adolescenților mai mici, astfel încât antrenamentele să fie eficiente, sigure și atractive.
Exerciții și indicații metodice pentru învățarea și consolidarea controlului mingii
1. Manipularea mingii în poziție fixă
Jucătorii adoptă poziția de bază și mișcă mingea cu partea frontală a crosului. Mișcările includ înainte-înapoi, stânga-dreapta și exerciții tip „8” prin picioare. Este important ca priza și poziția crosului să fie corecte față de sol.
2. Ridicarea mingii la cros
Se combină mișcarea mingii cu ridicarea acesteia sub cros, plasând mingea mai întâi pe marginea crosului și apoi complet pe acesta.
3. Deplasarea cu mingea
• Jucătorii se deplasează păstrând mingea pe cros și se opresc la semnalul antrenorului.
• Se organizează slalom printre jaloane, alternând forehand și backhand.
• Se deplasează mingea de la un capăt la altul al jaloanelor, ocolind fiecare obstacol.
• Este esențial ca crosul să alunece pe sol și ca mingea să fie controlată în permanență.
4. Parcurs cu obstacole
Fiecare jucător parcurge diverse stații, cum ar fi slalom între jaloane, forma „8” între jaloane, ridicarea mingii peste obstacole și finalizarea la poartă. Corectarea greșelilor este esențială pentru consolidarea tehnicii corecte.
5. Manipulare și preluare cu mai multe mingi
Fiecare jucător are o minge și încearcă să preia mingile altora, deplasându-se cu două sau mai multe mingi. Este interzis să lovească crosul adversarului. Inițial se deplasează doar înainte, apoi liber.
6. „Poliția rutieră”
Antrenorul indică direcția de deplasare, schimbând-o periodic. Mingea trebuie controlată înainte, înapoi, stânga și dreapta, cu mâinile pe cros și în poziție de bază.
7. Apără mingea cu corpul
În perechi, jucătorul cu mingea își poziționează corpul între adversar și minge, deplasându-se în teren și păstrând mingea protejată. Adversarul încearcă să ajungă la minge fără a lovi crosul.
8. Mini-jocuri
La final, se recomandă jocuri cu „zona de gol” unde jucătorii nu intră, dar pot marca dacă opresc mingea în zonă. Se recomandă jocuri 3-3 pe jumătate de teren.
Exerciții și indicații metodice pentru învățarea și consolidarea pasării și recepției
1. Pasare în perechi
Se formează perechi la 3 m distanță și se încep pasările cu forehand pe sol. Pe măsură ce se obișnuiesc, distanța se mărește. Tipuri de pasare: forehand-forehand, forehand-backhand, backhand-backhand, pasare aeriană. Ulterior, unul dintre jucători se deplasează înainte, celălalt înapoi, păstrând distanța inițială.
2. Pasare/recepție în mișcare
Grupuri de câte trei: A (stânga), B (mijloc), C (dreapta). A pasează la B, care returnează imediat; apoi B se rotește și pasează la C, C returnează la B. După zece repetări, se schimbă rolurile. În faza a doua, B primește de la A, se rotește cu mingea și pasează la C, care returnează la B, apoi B pasează înainte la A. Este important ca mingea să fie ținută pe interiorul crosului în timpul rotirii.
3. „Păstrează-ți terenul” – joc
Se împart elevii în două echipe și se poziționează la capetele opuse ale sălii. Mingile se pasează rapid spre cealaltă parte, iar la primire se returnează imediat. Zonele de gol sunt la capetele terenului; mingea care ajunge acolo se consideră gol pentru echipa adversă. Inițial, jucătorii stau pe loc, apoi se mișcă liber.
4. Joc de pasare
Se formează echipe de câte patru jucători. Echipa marchează un punct când mingea a fost pasată fiecărui membru o dată. Echipa adversă încearcă să recupereze mingea și să o paseze tuturor membrilor săi. Jocul durează un minut, fără schimbarea jucătorilor. Se poate restricționa doar pasarea cu forehand.
5. Mini-jocuri
La final, se organizează jocuri 3-3 sau 4-4 pe jumătate de teren 10-15 minute. Se pot stabili reguli: doar pasare înainte, doar forehand, doar backhand sau doar pasare înapoi.
Exerciții pentru pasarea în situații de joc
1. Exercițiul „E”
Se poziționează patru jucători în colțurile terenului (A, B, C, D) și unul central (E). Fiecare jucător pasează și se deplasează în poziția următoare. Când mingea ajunge la E, acesta trage la poartă și se reîntoarce la coadă. Inițial, accent pe pasare și recepție; ulterior, jucătorii se mișcă constant, întotdeauna spre jucătorul care pasează.
2. „Steaua”
6-7 jucători în cerc de 4 m diametru. Pasează mingea unui coleg, urmărind permanent mingea. Variante: nu se pasează înapoi, se schimbă direcția după un timp; se adaugă un „hoț” în centru care încearcă să intercepteze mingea.
3. Concurs de pasări
Se împart jucătorii în 3-4 echipe, fiecare cu o minge. Obiectivul: 20/30/40 de pase consecutive. Se numără cu voce tare pasele; la pierderea mingii, se reia numărătoarea. Variante: două echipe cu câte două mingi pe același teren, jucătorii în mișcare, folosind veste distinctive.
4. Prindere și eliberare
În perechi, se creează un „poartă” între crosuri. 2-3 jucători încearcă să treacă mingea prin poartă, iar perechea se mișcă pentru a împiedica trecerea. Dacă mingea trece, jucătorii devin „apărătorii”.
5. Pasare cu trei zone
Terenul se împarte în trei zone: două pentru atacanți și una centrală pentru apărători. Atacanții trebuie să paseze mingea prin zona apărătorilor, care încearcă să o captureze. După 10 mingi capturate, echipele schimbă rolurile.
6. Mini-jocuri finale
La sfârșit, jocuri 3-3 sau 4-4 pe jumătate de teren, aplicând regulile învățate: pasare doar înainte, forehand, backhand sau înapoi.
Exerciții și indicații metodice pentru învățarea și consolidarea șutului
1. Introducerea șutului
Se arată cum se plasează crosul în spatele mingii și se trage aceasta cu crosul lipit de sol, eliberând-o imediat după punctul de echilibru al corpului. Inițial, mingea este joasă, apoi medie și în final înălțime variabilă.
2. Exercițiu de bază
Jucătorii în patru grupuri, mingile în centru. Se trage peste un obstacol la poartă, mingea fiind ridicată în aer. După șut, jucătorul recuperează mingea și se reîntoarce la coadă.
3. Bombardament
Două echipe, fiecare cu o zonă de șut și câte o minge. În zona neutră se află mingii de fotbal, handbal, volei. Jucătorii folosesc mingea de floorball pentru a trimite aceste mingi în zona adversarului.
4. Trei rânduri din centru
Jucătorii se poziționează în trei rânduri pe linia de centru, fiecare trăgând de la 5 m de poartă. Se repetă până când toți trag de câteva ori.
5. Pasare și șut
Jucătorii în patru rânduri pe lângă linia de centru. Colțurile terenului ocupate de jucători care returnează pase, iar primul jucător trage la poartă. Se înlocuiesc jucătorii din colț
Exerciții și indicații metodice pentru învățarea și consolidarea driblingului
1. Obstacol
Jucătorii se poziționează la mijlocul terenului, câte un grup pe fiecare jumătate. Se plasează o bancă la 3 m de panou, în fața jucătorilor. Aceștia alergă cu mingea ținută forehand, păstrând-o cu aproximativ 1 m înainte, deplasându-se lateral spre centrul terenului. La capătul băncii, execută un șut rapid. Următorul jucător repetă exercițiul pe cealaltă parte, apoi se alătură celuilalt rând după dribling și șut.
2. Dribling cu coloane și șut
Se construiește un parcurs cu obstacole pe care jucătorii trebuie să îl depășească, ocolească sau să paseze mingea prin obstacole, finalizând cu un șut. Configurația depinde de materialele disponibile; se pot folosi bănci, crosuri suplimentare sau sticle de apă în loc de jaloane. Obiectivul este ca jucătorul să folosească forehand și backhand pentru a ajunge într-o poziție de șut. Parcursul nu trebuie să fie prea complicat, pentru a fi ușor de înțeles de copii.
3. 1-1 direct la poartă
Jucătorii se împart în patru echipe, poziționați în colțuri, cu mingile în colțuri. Primul atacant începe din colțul drept, cu un apărător în fața porții. Atacantul încearcă să dribleze apărătorul și să marcheze, dar nu se poate depărta mai mult de 5 m de linia porții. După șut, atacantul devine apărător, iar apărătorul intră în rândul atacanților. Exercițiul se repetă rapid pentru a crea cât mai multe situații de joc.
4. Joc
Cea mai bună metodă de a învăța driblingul este să lăsăm jucătorii să joace. În jocuri 3-3 sau 4-4, mingea poate fi pasată doar înainte, iar șutul poate fi efectuat doar după ce s-a realizat cel puțin unul dintre următoarele:
• driblarea mingii forehand și apoi backhand
• rotație de 180° cu mingea
• deplasare câțiva metri cu mingea folosind backhand
Antrenorul poate alege tipul de dribling înainte de pasare sau șut, astfel încât jucătorii să reacționeze la mișcările adversarului.
După stăpânirea elementelor tehnice, se trece la predarea tacticii, care poate fi eficientă doar dacă jucătorii au nivel tehnic și condiție fizică adecvată. Inițial, se pot folosi jocuri 2-2, 3-3, 4-4, jocuri cu „joker” și situații de antrenament pentru atac și apărare precum 2-1, 3-2, cu numeroase variații (Federația Maghiară de Floorball, 2015).
Exercițiile prezentate s-au dovedit utile și eficiente în practică, contribuind la îmbunătățirea tehnicii jucătorilor, precum și la creșterea motivației și implicării elevilor în cadrul orelor de educație fizică.
Bibliografie
1. Bedő, Z., (2005). Én szeretem a floorballt!. Fitt.info.
2. International Floorball Federation, (2015). School Curriculum. IFF, Helsinki.
3. Launder, A., Piltz, W. (2013). Play Practice: Engaging and Developing Skilled Players from Beginner to Elite. Human Kinetics
4. Magyar Floorball Szakszövetség, (2015). Egy világ, egy labda- Floorball. Iskolai Floorball Tanterv. MFSZ, Budapest.