Prin excursie, ca metodică didactică, profesorii îi scot pe elevi din mediul școlar într-un mediu extrașcolar pentru a observa, a cerceta realitatea înconjurătoare, a-și însuși noi cunoștințe sau a-și valorifica noțiunile, cunoștințele pe care și le-au însușit la orele de biologie, într-un mod plăcut, recreativ.
Excursia reprezintă, conform DEX-ului, o plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup și având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. Metoda, tot conform DEX-ului are mai multe semnificații:
1. mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective. ◊ Loc. adv. Cu metodă = metodic, sistematic.
2. procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop; metodologie.
Excursia are rolul ca elevii să-și dezvolte una dintre competențele secolului nostru și anume acea practică. Pe baza noțiunilor pur teoretice studiate la orele de biologie despre ecosistem, biotop, biocenoză, clasificarea lumii vii, în mijlocul naturii elevii au șansa de a conștientiza că ceea ce au învățat pot aplica în viața de zi cu zi. Cunoștințele dobândite în orele de biologie la clasa a V-a, din păcate cu doar o oră pe săptămână, despre caracteristicile fiecărui grup de plante, animale, pot fi valorificate cu succes, prin identificarea lor în natură, în mediul lor de viață. Păcat că nu se mai pune accent pe structura plantelor pentru ca elevii să o observe pe diferite organe: tulpini, frunze, flori. S-ar fi valorificat și potențialul lor creativ în ceea ce privește desenul care presupune atenție, concentrare, liniște, prin observare. Pe lângă dezvoltarea spiritului de observație se îmbunătățește, se valorifică memoria vizuală și auditivă, formându-se prin exersare gândirea operatorie a copilului cu calitățile ei de organizare, echilibrare și obiectivare.
Pe lângă abilitățile practice, ei pot conștientiza niște reguli firești de păstrare a curățeniei, a respectului față de natura înconjurătoare, de armonizare a omului cu tot ce înseamnă natural, normal, firesc. A respecta natura înseamnă a te respecta în primul rând pe tine, ca parte integrantă a ei. Orice dezechilibru determinat de intervenția omului, prin încălcarea regulilor firești ale naturii, atrage consecințe nefaste ale celor pe care noi le trăim astăzi prin semenii noștri, dacă nu direct pe noi: alunecări de teren, inundații, animale care devin agresive, fiind în căutare de hrană.
Excursia poate fi utilizată ca metodă de cunoaștere la orice grupă sau clasă de elev, nivel primar, gimnazial sau liceal, chiar și la cercurile pedagogice de biologie sau pe inter sau transdisciplinaritate.
Ideal ar fi să existe niște ore comune în care profesorii de biologie și geografie să se întâlnească pentru a se completa cunoștințele legate de factorii abiotici ai unui ecosistem cu factorii biotici. Compoziția unui sol studiată la geografie poată să se completeze cu adaptările speciilor de plante, animale și nu numai, la mediile de viață respective. Așa s-ar deschide gustul elevilor spre cercetare, pe echipe, pe specializări. S-ar dobândi deprinderea de a se lucra în echipe inter și transdisciplinar.
Curiozitatea s-ar împleti cu dezvoltarea spiritului de a cerceta, de a descoperi sau valida ceea ce ei cunosc, de a lucra în echipă, respectându-se reciproc prin schimbul de cunoștințe, ajutor, de a stabili un plan, program pe care să-l respecte. Fiecare elev poată să-și arate potențialul nativ de care dispune, prilej cu care profesorul poate să-l identifice și să-l valorifice.
Astfel, profesorii își pot cunoaște altfel elevii; mulți dintre ei manifestându-se diferit atunci când sunt într-un spațiu deschis. Profesorul poate astfel să corijeze unele carențe educaționale ale unor elevi care provin din medii sociale atipice. În acest fel se îndeplinește unul dintre obiectivele majore ale învățământului și anume pregătirea pentru viață, dezvoltându-se pe lângă comportamentul ecologic și pe cel social. Se dezvoltă astfel și inteligența emoțională, socială, pe lângă cele intelectuale. Se formează prietenii prin acțiunile acestea comune în care se lucrează pe echipe, pe grupe de lucru.
Prin excursie, se întărește ideea că adevărata educație se face cu ajutorul școlii prin specialiștii săi, profesorii, că teoria este legată de practică și că ce învață la școală se poate aplica în viața de zi cu zi, mai ales la biologie care este știința vieții și care, din cauză că nu este studiată obligatoriu ca obiect pentru examen, ca și disciplină necesară pentru un absolvent de școală generală, de cultură generală, se pierde printre obligativitatea unui examen riguros.
Ceea ce se trăiește în excursie rămâne stocat în memoria afectivă a fiecăruia și se va reactualiza de fiecare dată când copiii de azi, adulții de mâine vor retrăi, ca o evadare în paradis, momentele în prezentul lor de relaxare ca pe-o poveste: „așa a fost odată, în vremea copilăriei mele, la școală”.
Bibliografie
1. Tudor, V., Metodica predarii biologiei la clasele V-VIII, Bucuresti, EDP, 1982.
2. Ionescu, M., Radu, L, (oord.), Didactica moderna, Cluj-Napoca, Dacia, 1995;
3. Iordache Ion si colab., Metodica predarii-invatarii biologiei, Iasi, Ed.Solaris, 2004;
4. Panisoara, I.O., Stiinta invatarii.Dela teorie la practica, Polirom, Iasi, 2005;
5. Lazar V., Caprarin D., Metode didactice utilizate in predarea biologiei, Ed.Arves,2008;