În țara noastră, învățământul este orientat spre obținerea unor rezultate competitive în rândul elevilor, prin asigurarea calității procesului de evaluare și autoevaluare, în acord cu standardele actuale, cu scopul de a produce pozitive în comportamentul social și individual specific acestora (Marinescu, 2018). Evaluarea, alături de predare și învățare este o componentă esențială a procesului de învățământ, care prin implicațiile sale depășește cadrul școlii, aceasta oferind informații despre calitatea sistemului de învățământ în ansamblu.
Este imperios ca informațiile obținute în urma activităților de evaluare să fie utilizate pentru îmbunătățirea procesului educațional (Crețu și Nicu, 2004).
Procesul instructiv-educativ poate fi îmbunătățit prin aplicarea unor metode care să implice elevul într-o activitate cognitivă proprie, care să genereze mobilizarea tuturor funcțiilor intelectuale și motivația pentru realizarea sarcinii de învățare (Lazăr și Nicolae, 2007).
Evaluarea îndeplinește o funcție motivațională, în sensul în care dorința de succes a elevilor sau dimpotrivă, teama de eșec sunt imbolduri importante în procesul învățării. Un aspect demn de menționat în acest context este că rezultatele evaluării pot motiva elevul să aibă performanțe tot mai mari sau îl pot demotiva , în cazul în care acesta interpretează rezultatul evaluării ca pe un eșec (Ionescu și Bocoș, 2017).
Rezultatele școlare sunt un indicator important în vederea aprecierii eficicacității activităților didactice. Rezultatele școlare pot îmbrăca diverse forme precum capacități intelectuale, conduite ale elevilor, deprinderi, priceperi, aptitudini, cunoștințe motivații. În raport cu aceste forme, demersurile evaluative pot viza mai multe aspecte cum ar fi volumul de informații acumulate, gradul de stăpânirea a priceperilor și deprinderilor, capacitatea de a utiliza noțiunile acumulate, capacitatea de rezolvare a problemelor, precum și nivelul atins în dezvoltarea atitudinilor intelectuale, sociale, dar și a motivației (Crețu și Nicu, 2004).
În cadrul procesului instructiv-educativ la disciplina biologie pot fi aplicate o multitudine de metode în vederea evaluării performanțelor elevilor.
Metodele didactice utilizate pentru evaluare pot fi clasificate în două mari categorii: metode tradiționale și metode moderne. Din categoria metodelor tradiționale fac parte probele scrise, probele orale și cele practice, iar din categoria celor moderne fac parte observația sistematică a elevilor, proiectul, portofoliul, autoevaluarea (Marinescu, 2018).
În practica educațională, metodele tradiționale sunt utilizate într-o pondere mare. Metodele de evaluare tradiționale prezintă o serie de avantaje și dezavantaje.
Probele orale oferă avantajul unei flexibilități în dialogul profesor-elev, dar și corectarea imediată a erorilor făcute de elev. Pe de altă parte, acestea prezintă dezavantajul că obiectivitatea în notare este mai scăzută în comparație cu alte metode, iar elevii timizi sunt dezavantajați în acest tip de evaluare (Marinescu, 2018).
Probele scrise oferă o obiectivitate mai mare în evaluarea cunoștințelor, nu sunt mari consumatoare de timp, fiind avantajoase și pentrui elevii mai timizi. Dezavantajul acestui tip de evaluare constă în faptul feedback-ul cu privire la greșelile făcute de către elevi este realizat cu o anumită întârziere în timp (Marinescu, 2018).
În cazul probelor practice, avantajul constă în faptul că acestea dezvoltă elevilor o serie de capacități de lucru cu instrumentele de laborator, de investigare științifică, dar și competențe de comunicare, sinteză și analiză. Dezavantajul acestor probe derivă din lipsa resurselor materiale necesare din școli pentru realizarea acestui tip de evaluare (Marinescu, 2018).
În cadrul orelor de evaluare la disciplina biologie probele practice pot consta în realizarea unor preparate microscopice, punerea în evidență a unor structuri și procese biologice, identificarea grupelor de sânge, identificarea anumitor tipuri de țesuturi.
Metodele moderne de evaluare au scopul de a îmbunătăți practica evaluativă, astfel încât evaluarea să aibă o eficiență cât mai ridicată. Utilizarea acestora în procesul de evaluare asigură o mai mare diversitate de surse de informare asupra elevilor și sprijină profesorul în formarea unei imagini realiste și obiective asupra progreselor pe care le-au făcut elevii în procesul de învățare (Crețu și Nicu, 2004).
Folosit ca metodă de evaluare complementară, proiectul are avantajul că dezvoltă elevilor capacitatea de gândire critică, capacitatea de analiză și sinteză a informațiilor și totodată încurajează asumarea responsabilității (Crețu și Nicu, 2004).
În practica evaluativă la biologie, tematicile proiectului pot fi diverse. Fie că acoperă teme din sfera botanicii, zoologiei, ecologiei, geneticii sau anatomiei, proiectele aduc un plus de valoare în procesul evaluativ și totodată oferă atractivitate acesteia.
Un exemplu de proiect ce poate fi utilizat pentru evaluarea la biologie poate avea ca tematică studierea factorilor biotici și abiotici dintr-un ecosistem terestru sau acvatic, caz în care elevii își vor împărți sarcinile de lucru pentru ducerea la bun sfârșit a acestora.
Portofoliul este o altă metodă utilizată cu succes în procesul de evaluare la biologie. Acesta trebuie să cuprindă mai multe produse ale activității elevilor precum fișe de lucru completate în orele de curs, fișe de observație a unui fenomen, proces, colecții de frunze sau plante, fotografii ale unor specii de plante și animale observate în timpul unei excursii didactice sau ieșiri în natură, desene ale unor structuri anatomice, postere sau afișe, concluziile unor investigații asupra unor fenomene, procese naturale, ecosisteme.
Pentru a avea un grad sporit de eficiență, evaluarea prin portofoliu nu trebuie să se rezume doar la acordarea unei simple note, fiind necesar ca profesorul să includă și aprecieri asupra produselor portofoliului, care să indice atât punctele tari cât și cele slabe ale acestuia (Crețu și Nicu, 2004).
Activitățile desfășurate online din perioada pandemiei ne-au făcut să utilizăm cât mai multe aplicații online, atât în activitatea de predare cât și în cea de evaluare. Fie că ne referim la Kahoot!, LearningApps, Wordwall sau altele, aceste aplicații sporesc gradul de interactivitate și atractivitate al evaluării. Cu ajutorul aplicațiilor și platformelor online, elevii pot simula procese și fenomene care pot fi greu de reprodus într-un laborator normal, astfel încât elevii înțeleg mult mai ușor noțiunile, rezultatele de la evaluări fiind mai bune.
Aplicațiile online pot fi aplicate cu succes în cadrul procesului de evaluare la disciplina biologie în special la clasele de gimnaziu, dar și la cele liceale, atât în cadrul evaluării formative, cât și a celei sumative.
Totodată, în cadrul orelor de biologie trebuie încurajată și autoevaluarea. Aceasta este o metodă cu valențe formative deosebite ce oferă informații multiple cu privire formarea unei imagini de ansamblu asupra elevului și totodată transparență în comunicarea dintre profesor și elev, cu privire la acțiunile evaluative (Marinescu, 2018).
În concluzie, în procesul de evaluare la disciplina biologie pot fi folosite atât metode tradiționale cât și metode moderne. Profesorului de biologie îi revine sarcina de a stabili care este metoda adecvată de evaluare pentru fiecare clasă și pentru fiecare moment al evaluării. Alegerea celei mai potrivite metode poate însemna și creșterea ratei de succes a elevilor, ceea ce duce la creșterea motivației acestora.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat faptul că nu trebuie absolutizată o anumită metodă pentru evaluare, fiecare dintre ele având atât avantaje, cât și dezavantaje.
Bibliografie
Crețu, D., Nicu, A. (2004). Pedagogie și elemente de psihologie pentru formarea continuă a cadrelor didactice. Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga”
Ionescu, M., Bocoș, M., (coord), (2017). Tratat de didactică modernă. Pitești: Editura Paralela 45
Lazăr,V., Nicolae, M. (2007). Lecția- formă de bază a organizării procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina biologie. Craiova: Editura Arves
Marinescu, M. (2018). Didactica biologiei. Teorie și aplicații. Pitești: Editura Paralela 45