Emoții și sentimente la vârsta preșcolară: exemple de bună practică

Lumea fantastică a poveştilor fascinează copiii încă de la cea mai fragedă vârstă, fie ca ele sunt citite în tihna casei de către părinţi sau bunici, fie că sunt citite de către educatoare. Nu o dată îi surprindem în cadrul jocurilor alese că gesticulează sau vorbesc cu personaje imaginare sau în cadrul jocurilor de rol adoptă ţinute şi intră cu uşurinţă în pielea personajelor.

Încă din Antichitate Epictet spunea că „oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întamplă, ci de cum interpretează ei ceea ce li se întamplă”. La aceleaşi concluzii au ajuns şi cercetările actuale din domeniul psihologiei, conceptualizarea conform căreia emoţiile apar din felul în care gândim despre evenimentele pe care le trăim fiind astăzi validată ştiinţific. Să-i învăţăm, aşadar, pe copii că sunt responsabili de emoţiile lor, la fel cum şi noi suntem responsabili de emoţiile noastre (nu copilul ne-a supărat, ci noi ne-am supărat). De cele mai multe ori nu putem schimba situaţiile cu care ne confruntăm, felul în care ne raportăm la aceste situaţii fiind cheia către emoţii funcţionale.

Copiii pot fi învăţaţi cum să recunoască emoţiile celorlalţi. Identificarea emoţiilor implică observarea expresiei feţelor, observarea limbajului corpului, ascultarea tonului vocii, cunoaşterea contextului.

Li se poate citi copiilor o poveste, alege o situaţie. Pot fi întrebaţi despre emoţiile personajelor. De aceea, folosim poveştile este atunci când abilităţile pe care dorim să şi le însuşească copilul ţin de latura afectiva, emoţională. Putem alege o un anumit pasaj dintr-o poveste sau basm care să conţină anumite emoţii şi sentimente, fie exprimate direct de personaje, fie presupuse. Cu ajutorul unor întrebari orientative (“Ce a simţit Albă ca Zăpada când a fost izgonită de mama ei vitregă?”, “Cum s-a simțit răţusca cea urâtă când a fost batjocorită de surorile ei? Dar cum s-a simţit ea dupa ce s-a transformat în lebădă?”, etc. ), îl putem face pe copil sa conştientizeze emoţiile, să le denumească, să cunoască diversitatea lor şi în acelaşi timp şi posibilele cauze. Pe termen lung, putem lucra pe creşterea gradului de înţelegere şi empatie faţă de sentimentele semenilor şi protejarea lor. De asemenea, îl ajutăm ca în situații neplăcute, să poată identifica mai exact starea emoțională interioară, încurajându-l, astfel, să o comunice.

În cadrul proiectului ,,Lumea teatrului de păpuşi” copiii au exprimat diverse stări emoţionale raportate la personajele poveştilor pentru copii.

Una dintre teme a fost realizarea unui afiş pentru un spectacol de teatru pentru copii. În cadrul acestui concurs, unde copiii au votat cel mai original şi atractiv afiş, având în vedere aceleaşi criteriile care au stat la baza realizării afişului, copiii au trăit emoţii diferite, unii trecând prin mai multe emoţii de la începutul concursului până la sfârşitul acestuia, în funcţie de numărul de voturi pe care îl primeau pe parcursul votării.

O altă temă în cadrul proiectului a fost confecţionarea din materiale refolosibile a unei păpuşi – personaj dintr-o poveste în atelierul de creaţie împreună cu părinţii.

În urma vizionării spectacolului de teatru pentru copii ,,Aventurile lui Rizi Bizi”, în unitate am improvizat împreună cu copiii un decor pentru prezentarea păpuşilor confecţionate. Fiecare copil şi-a prezentat păpuşa spunând ce personaj interpretează, din ce poveste face parte şi câte o replică din povestea respectivă. Trăirile au fost intense pentru că şi variate pentru că fiecare a găsit interpretarea proprie a personajului.
Pentru a trece de la o emoţie la alta – pozitivă sau negativă copiii au schimbat fie continuarea firească a poveştii, fie finalul poveşti.

Copiii care îşi pot controla sentimentele/ emoţiile şi au răbdare suficientă (testul „acadelelor”- W. Mische) se dovedesc a fi capabili nu  numai din punct de vedere emoţional, ci şi mai competenţi la şcoală şi-n viaţa de toate zilele.

Dacă copiii sunt educaţi să-şi stăpânească mânia – prin controlarea sentimentelor, prin conştientizarea senzaţiilor fizice, vor învăţa şi să se controleze. Dezvoltarea emoţională a copiilor este decisivă pentru succesul lor în viaţă şi nu doar pentru rezultate şcolare.

Toate aceste experienţe ne oferă satisfacţii uriaşe şi contribuie într-o mare măsură la destinderea copiilor în mediul grădiniţei, la realizarea unei atmosfere relaxante şi constructive între grădiniţă, familie, comunitate ceea ce determină ca şi copiii să vină cu plăcere la grădiniţă şi să se manifeste fără inhibiţii şi timidităţi. Ei observă ce mult înseamnă dragostea, căldura sufletească, înţelegerea, respectul şi toleranţa, lucruri deosebit de importante pentru aceasta prima experienţă oferită de grădiniţă. Ar trebui să-i ascultăm mai mult şi mai atent pe copii, pentru că, de multe ori ei sunt sursa celor mai multe activităţi.

BIBLIOGRAFIE:
Breben S., Gongea E., Ruiu G., ,,Activităţi bazate pe inteligenţe multiple”, Ed. Reprograph, Craiova, 2002
Goleman, D.,  „Inteligenţa emoţională”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005
Roco, M., „Creativitate şi inteligenţă emoţională”, Ed. Polirom. Bucureşti, 2004

 

prof. Mariana Bîrsan

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mariana.birsan

Articole asemănătoare