Învățămîntul profesional și tehnic din zilele noastre se desfășoară pe două componente: cea curriculară, ghidată de instituții abilitate și cea extracurriculară în care creativitatea profesorilor și a elevilor nu are bariere. Cunoştinţele referitoare la progresul tehnicii şi tehnologiei, deţin o pondere însemnată în ansamblul cunoştinţelor transmise elevilor pe parcursul pregătirii pentru specializarea aleasă. Prin urmare, cunoaşterea evoluţiilor din tehnică şi tehnologie reprezintă temelia formării profesionale într-un anumit domeniu, condiţionând obţinerea performanţei şi succesului şcolar.
Una dintre modalităţile prin care pot fi implementate activităţi extracurriculare cu înalt potenţial formativ o reprezintă competiţiile/ concursurile şcolare: alegerea inspirată a obiectivelor acestora, delimitarea ariei de cuprindere şi stabilirea unor criterii adecvate de evaluare sunt în măsură să asigure succesul scontat în faza de proiectare a activităţii.
Competiţiile şcolare reprezintă o modalitate eficientă de dezvoltare atât a competenţelor tehnice, cât şi a competenţelor cheie necesare unui absolvent pentru inserţia rapidă pe piaţa muncii şi unui cetăţean responsabil şi proactiv și motivează intrinsec elevii şi-i determină să-şi dezvolte abilităţi şi atitudini specifice întrecerilor, abilităţi şi atitudini prin care se adaugă caracteristici pozitive profilului lor personal şi ocupaţional.
La scara vârstei elevilor de liceu, competiţia se manifestă specific şi în favoarea ei se pot formula mai multe argumente:
1. Participînd la concursuri elevii intră în concurenţă unii cu alții. Această competiție îi ajută să depună eforturi pentru „mai bine” şi le creează un sentiment de entuziasm. Mai mult, concurenţa duce la succes. Să câştigi nu este totul. Chiar dacă ai pierdut, tot ai învăţat ceva. Ai învăţat din propriul eşec. În absenţa competiţiei, se instalează comoditatea şi automulţumirea.
2. Concurenţa este necesară: datorită ei, elevii realizează cât de mare trebuie să fie efortul lor de a studia. Ei ajung să-şi cunoască, prin comparaţie cu ceilalţi, capacitatea de a învăţa. Datorită concurenţilor, ceilalţi elevi încearcă să fie măcar pe lângă ei. Acest lucru îi ajută să studieze mai mult. Prin urmare, concurenţa este necesară în procesul de învăţare.
3. Concursurile permit progresul. Oamenii uită de multe ori că „a concura” nu înseamnă întotdeauna „a te lupta” pentru a vedea cine este primul sau „cel mai bun”; aceasta ar trebui să includă, de asemenea, auto-concurenţă. Şi auto-concurenţa reprezintă o motivaţie, iar copiii şi adulţii deopotrivă, doresc să reuşească. Oferind posibilitatea de concurs, permiţi progresul. În viaţă, învăţăm din propriile greşeli, iar „a pierde” nu înseamnă neapărat „a greşi”. Concurenţa permite, de asemenea, elevilor să-şi identifice punctele forte şi punctele slabe, chiar dacă nu câştigă întotdeauna sau nu sunt primii.
4. Concurenţa – cea mai bună tehnică în procesul de învăţare. Ea poate genera interes şi entuziasm pentru teme sau sarcini care altfel, ar fi de interes scăzut pentru elevi. Abordările bazate pe competiții între echipe pot fi deosebit de eficiente pentru a face instruirea mai plăcută şi mai angajantă, concurenţa între echipe poate creşte cooperarea în cadrul echipei, de vreme ce elevii îşi unesc eforturile pentru a atinge un obiectiv comun. Elevii lucrează mai bine atunci când au un termen limită şi un obiectiv. Ei doresc să câştige trofee, panglici, medalii, clasamente, oportunităţi de afirmare publică sau premii în bani. Elevii câştigă experienţă atunci când performează şi sunt sub presiune, atunci când nu se află într-un mediu familiar sau când lucrează cu un instrument necunoscut. Această experienţă îi ajută să se adapteze în diferite condiţii. Competiţia formează capacităţi de lucru în echipă: lucrând împreună pentru a realiza ceva, înseamnă că la cele mai multe concursuri trebuie să lucrezi eficient cu alte persoane. Acest lucru îmbunătăţeşte abilităţile de comunicare şi de socializare prin care este întregită capacitatea de a înţelege şi de a lucra cu alte persoane. Concurenţa îi determină să îmbunătăţească; dacă pierd, doresc să fie mai buni ca să reuşească, iar când câştigă, doresc să fie mai buni pentru a fi siguri că-şi vor păstra locul. Concurenţa înseamnă încercarea constantă şi permanentă de a fi mai bun, ceea ce nu se întâmplă în absenţa întrecerii.
5. Antrenarea elevilor în concursuri conduce la un proces de învăţare mai eficient. Îi fac pe copii să fie elevi mai buni, pentru că depun mai mult efort. Atunci când profesorul afişează un clasament al primilor elevi sau rezultatele de la teste, îi stimulează pe elevii săi să fie cei mai buni în competiţie, să se străduiască mai mult.
6. Competiția există peste tot în lume şi ea trebuie să fie cunoscută de timpuriu, de copiii de vârstă şcolară. Toată viața este o luptă. Concurenţa va da un sens muncii lor, pentru atingerea obiectivelor şi, în viitor, va reprezenta un beneficiu.
7. Concurenţa permite unei persoane să depună eforturi pentru a câştiga şi să facă lucruri pe care, altfel, nu ar fi fost în stare să le facă: astfel, datorită concurenţei va atinge standarde mai ridicate. Numărul şcolilor bune este limitat şi, la fel, numărul locurilor de muncă bine plătite, iar aceasta generează o concurenţă obiectivă pentru a obţine ceea ce îţi doreşti.
Bibliografie
Costea, O., Educaţia nonformală şi informală: realităţi şi perspective în şcoala românească, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2009.
Cucoş, C., Pedagogie. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi, 2014