Deseori am întâlnit în cariera noastră școlară profesori foarte bine pregătiți, dar ale căror lecții de predare începeau și se terminau în stilul: definiție, exemplu, teoremă, exercițiu, iar definiție, exemplu… și așa mai departe. Doar privind la fețele ascultătorilor puteai să-ți dai seama că puțini erau cei interesați de aceste cunoștințe, cei mai mulți copiind mașinal de la tablă.
Cerințele învățământului modern, dar și conștiința noastră, ne obligă să folosim acel mecanism didactic care să pună la treabă nu numai pe elevii cei mai buni, care de obicei au motivații superioare celorlalți, dar și pe cei categorisiți „slabi”, trezindu-le interesul și curiozitatea și stimulându-i să gândească matematic, să raționeze. Dându-le doar informații pentru memorat mintea lor se atrofiază asemenea unui mușchi pe care nu-l folosim.
Pentru a avea un real succes în „open-up-ul” conștiințelor ucenicilor noștri trebuie, asemenea celor mai buni bucătari să condimentăm fiecare noțiune introdusă cu sare și piper prin povestiri introductive, întâmplări interesante, să perpelim pe jarul descoperirii fiecare teoremă sau problemă propusă pentru ca masa de cunoștințe din lecția respectivă să fie de folos în devenirea elevului.
Să nu uităm că trăim în era internetului și al televiziunii care prin efectele tehnice rapide, a răspunsurilor date de-a gata, a uriașei avalanșe de lucruri văzute și auzite dar netrecute prin filtrul gândirii ne fac deservicii deoarece elevii nostrii vin obosiți la școală după ce au petrecut pe mess până după miezul nopții, vin surescitați și nervoși deoarece filmele urmărite sunt doar cele cu violență, nu au dorință de a reuși în viață învățând sârguincios în școală deoarece mass-media și televiziunea scot ca modele în față de cele mai multe ori doar pe cei parveniți, pe cei care au furat, înșelat , pe cei cărora nu le place munca cinstită ci s-au îmbogățit și trăiesc bine fără prea multă carte.
TREBUIE SĂ CONCURĂM TELEVIZIUNEA pe cât putem în orele de matematică deoarece cu acest stil alert și șocant sau obișnuit elevii noștrii. De aceea în continuare propun unele conținuturi matematice care să fie exemple de folosit în activitatea didactică a profesorului de matematică pentru a trezi elevul și a-l face să participe activ la desfășurarea lecției.
La Clasa a-V-a, unitatea de învățare „Numere naturale”
Comentariu: Aflați ca niște puișori ce s-au pierdut de mama lor, elevii clasei a cincea se regăsesc destul de greu când „doamna” cu care erau atât de familiari este înlocuită cu diverși profesori și profesoare. Relațiile afective se sudează greu și de aceea profesorul de matematică trebuie să dea dovadă de mult tact și răbdare pentru a se apropia de elevi și de a face disciplina cât mai interesantă și folositoare în ochii celor mici. De aceea, încă din primele lecții ce țin de mulțimea numerelor naturale, povestirile și întrebările adaptate vârstei lor le aduc zâmbetul pe fața lor și îi îndeamnă să descopere tainele numerelor. Iată o modalitate de abordare:
Despre ideea de numărare-parte introductivă (după Florica T. Câmpan)
Să începem cu o intrebare: Păsările și animalele au idee de număr?
Da, fiindcă dacă li se ia un ou din cuib, dar au fost două sau trei, ele își dau seama și părăsesc
cuibul; tot așa dacă se ratăcește un pui, lipsa lui este observată și puiul căutat. Despre câinele ciobanesc, căruia i se încredințează o turmă, nici nu mai incape vorba; el baga de seama lipsa oilor rătăcite.
Așa fiind, nu ne putem îndoi că ideea de număr, considerat ca o mulțime de obiecte, trebuie sa le fi venit oamenilor încă de la început.
Mai târziu, când au început să domesticeasca păsările și animalele, alte grămezi s-au adăugat la cele existente.
În aceste împrejurări, oamenii s-au deprins cu grămezile, mulțimile sau colecțiile tot așa cum s-au deprins cu copacii, pământul, apa. Cu timpul au găsit și un mijloc de a deosebi o grămadă de alta, compuse din același fel de obiecte, dar în număr diferit.
Odată, doi tineri au adunat fiecare câte o grămadă de scoici ca să facă coliere. Înainte de a le găuri, ei au hotărât să compare mărimea grămezilor lor:
– Hai sa vedem care colier are sa fie mai lung?
– Hai. Uite, eu pun o scoică aici, lânga mine.
– Și eu pun una de a mea, lânga mine.
– Acum mai pun una, lânga cealaltă.
– Și eu mai pun una, lângă a mea.
Așa au continuat să adaoge tot una câte una până când în grămada unuia dintre ei nu a mai rămas nici o scoică. Acesta a înțeles că are mai puține scoici și colierul lui va fi mai scurt decât al prietenului său.
La Clasa a-V-a, unitatea de învățare „Mulțimi”
Comentariu: Următorul exemplu este o excelentă relaționare între disciplina Limba Română și Matematică. Așadar parafrazându-l pe Pitagora „matematica este în toate”.
Mulțimile și… poezia – introducere la prima lecție (după Florica T. Câmpan)
Să deschidem cartea de română și să vedem dragi copii cum în loc de o mulțime de oameni se mai spune: alai, buluc, ceată, droaie, gloată, grămadă, hoardă, liotă, pîlc, spuză, trupă… cuvinte des întâlnite în operele scriitorilor noștri. De pildă, într-o poezie populară culeasă de V. Alecsandri găsim: „Turcii casa-ncungiura, și-n casă buluc intra”. G. Cosbuc a ales alta vorbă: ,,0 spuză de copii in casă”.
În ce alte opere literare ați mai întâlnit asemenea expresii?
La o mulțime de oi și de miei se spune turmă: „Trei turme de miei, cu trei ciobănei … ” Când vitele cornute sunt mari atunci mulțimea poartă numele de cireadă sau ciurdă. Boul din fabula lui Grigore Alexandrescu „dobândi-n cireadă un post însemnat”! Mulțimea de păsări călătoare se adună în cârduri sau în stoluri. V-ați gândit la aceasta citind versurile Iui Eminescu: „Stol de cocori/ Apucă întinsele/ și necuprinsele/ Drumuri de nori”? Dar pe ale lui Șt. 0. Iosif le știti: „Țipă cârduri de cocori…”? O multime formată din fire, ca spice, flori, iarbă sau paie, se numește buchet, fascicul, mănnunchi, smoc, tufă și chiar legătură când grămada este mica. De la piață aducem „O legătură de mărar”, dar un om duce în spate o sarcină de fân, sau de lemne! Mai multe mănunchiuri de grâu secerat formează un snop de grâu, iar o mulțime de snopi formează o claie.
Dacă ați citit «Caleidoscopul lui A. Mirea», scris de St. 0. Iosif și Dimitrie Anghel, atunci vă amintiți versurile: „Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie”. Pe lângă cuvântul claie se întâlnesc încă și expresiile: gireadă, stog sau șiră, fiecare indicând alt mod de a clădi snopii. Claie e folosit și cu o nuanță de dispreț „claie peste grămadă” când e vorba de dezordine!
O mulțime de rufe, de cărți, de pietre poartă numele de teanc, vraf, maldăr sau morman: un teanc de cărți sau reviste, un maldăr de rufe, iar dacă rufele sunt legate într-o pânză atunci ele formează o boccea.
La o mulțime imensă de gunoi, de stropi, de țânțari se zice puzderie și spuză. Într-o poveste, Ion Creangă ne spune că „au început a curge furnicile cu droaia, câtă pulbere și spuză, câtă frunză și iarbă”. Mulțimea albinelor însă formează un roi! Mai sunt încă multe cuvinte despre care nu am amintit, colecție, ciorchine, ciucure, potop. Vă las vouă, dragi copii, grija de a le găsi și stabili sensul.
Concluzie
Integrarea unor elemente de conținut matematic relevante, captivante și adaptate nivelului de înțelegere al elevilor poate transforma matematica dintr-o disciplină percepută adesea ca abstractă într-un domeniu viu, conectat la realitate și provocator. Prin abordări interdisciplinare, exemple din viața cotidiană, jocuri logice și aplicații vizuale, profesorii pot stimula curiozitatea, creativitatea și gândirea critică a elevilor. Astfel, matematica devine nu doar un instrument de calcul, ci un limbaj universal care deschide mintea și formează caractere. Cultivarea interesului pentru matematică este, în cele din urmă, o investiție în formarea unor cetățeni capabili să gândească analitic și să ia decizii informate într-o societate în continuă schimbare.