Pandemia – acest moment de ruptură al omului cu cotidianul adâncește vulnerabilitățile deja existente în societate: nevoia de protecție, de siguranță, de relaționare, etc. Dacă am privi partea latura pozitivă a acestei situații, am spune că pandemia a unit familiile, a apropiat oamenii, i-a reîntors către sine, i-a ajutat să se cunoască mai bine. Din păcate lucrurile nu au fost deloc roz, ci, dimpotrivă, au crescut tensiunile în familiile nu prea armonioase și a sporit numărul agresiunilor infantile.
Probabil ne-am fi gândit sau ne-am fi dorit ca, rămânând acasă, părintele va petrece mai mult timp cu copilul, îi va acorda mai multă atenție și va observa mai repede nevoile copilului – de afecțiune, de protecție, de socializare.
Ar fi fost de dorit ca exprimarea afecțiunii să fie cultivată prin comunicarea emoțională dintre părinți și copii, să se răspundă nevoilor afective prin povestire, citire sau creare de povești. Oare în câte cazuri s-a și adeverit acest lucru?
Lipsa de timp a părintelui care trebuie să substituie si rolul educatorului duc la folosirea în exces a tehnologiei care a devenit un fel de bona digital. Aceasta întreține dependența de device-uri a copilului, care pierde contactul vizual cu cei din jur și se refugiază în mediul online. În ceea ce privește situația elevilor, este foarte evident faptul că școala online a luat prin surprindere pe toată lumea, am fost nepregătiți pentru pășirea pe acest tărâm, deopotrivă elevi și profesori.
Dacă ar fi să începem cu o bila albă pentru aceasta modalitate de educație, am aminti de apropierea de tehnologie, de digitalizare a cadrelor didactice, pășirea într-un tărâm in care elevii erau mult mai stăpâni decât profesorii. Astfel se puteau descoperi elevi care nu erau activi sau interesați la orele de curs desfășurate în clasă, dar care au fost foarte implicați în organizarea sau desfășurarea activităților online prin cunoștințele de informatică, de digitalizare sau pe care le dețineau.
Într-unul din cursurile audiate în mediul online, ni s-a spus că, în momentul în care vor ajunge în câmpul muncii elevii care au suportat impactul școlii online, se va înregistra o scăderea drastică a PIB-ului, la nivel de 3-4% și astfel se vor risipi șansele la un viitor mai bun fiindcă fie ei au perceput toată această situație ca pe o vacanță continuă, fie sistemul de învățământ nu s-a adaptat. Așadar, pandemia a afectat structura sufletească atât a copiilor, cât și a elevilor, prin amorțirea unei perioade importante din viața lor.