Voluntariatul – activitatea de interes public care oferă elevilor, dar și comunităților din care aceștia fac parte, oportunitatea de a se angaja, din proprie inițiativă și fără promisiunea vreunei compensații materiale în acest sens– reprezintă un mod unic de formare și dezvoltare a personalității cetățeanului.
Cele mai întâlnite forme de voluntariat, care permit tinerilor să înceapă să își joace rolul de viitor adulți, implicându-se în activități de interes public – sunt cele desfășurate în domeniile de asistență socială, protecția drepturilor omului, a mediului artistic, educativ, științific, umanitar, sau de protecție a mediului înconjurător – sunt cele oferite de organizații precum: Asociația Salvați Copiii, AIESEC, BEST – Board of European Students of Technology, LSFI, Pentru Voi sau Youth Can Do It.
Totodată, mai există și organizații neguvernamentale care își desfășoară activitățile beneficiind de sprijinul unor echipe de voluntari, așa cum este cazul Fundației Tineri pentru Tineri, al Asociației românești Anti-SIDA, Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală, Asociației Young Initiative, AGLT – Asociația Grupurilor Locale de Tineret și alte asemenea organizații.
Pentru cei tineri, angajarea în activități cu efecte pozitive asupra binelui general al propriilor comunități, dar și al societății în care trăiesc oferă cea mai bună oportunitate de a-și adăuga, la portofoliul individual, deprinderi ce le vor permite o mai bună înțelegere a comunității în care trăiesc precum și posibilitatea îmbunătățirii vieții acesteia. La rândul ei, comunitatea – îmbogățită de experiența tinerilor ei – poate oferi generațiilor viitoare premisele dezvoltării unei cetățenii cu adevărat democratice.
Există astăzi un număr tot mai mare de școli în care se pune un accent pregnant pe dezvoltarea plenară a personalității elevului, în sensul abilitării potențialităților sale comunitare care să îi permită și să îi stimuleze capacitatea de auto-reflecție. Etosul acestui tip de inițiativă urmărește glisarea dinspre activitățile de voluntariat către acumularea de abilități practice – de genul celor prevăzute în ariile curriculare specifice – pentru creșterea stimei de sine, a gradului de implicare cetățenească, a empatiei și a cooperării – inter- și intra-grupală – necesară abilitării întregii game de trăsături a acestui tip de cetățenie.
Așa cum s-a putut vedea în trecut, lipsa unor strategii durabile pentru integrarea acțiunilor de voluntariat în activitățile educaționale ale școlilor, dar și a inițiativelor similare la nivelul comunităților locale, duce la pierderea interesului elevilor pentru acest gen de activități – cu precădere, la nivelul comunităților defavorizate, acolo unde condițiile impuse de pandemie exacerbează trăsăturile alienante ale narațiunii dominante, neoliberală. În asemenea condiții, implicarea participanților rămâne nesustenabilă, la nivelul unei experiențe (unice, de cele mai multe ori) de viață, lipsită fiind de exercițiul esențial de fixare al acestei componente experiențiale.
Scopul acestui articol vizează încurajarea integrării voluntariatului în școli, în comunitățile aferente – prin intermediul unor parteneriate de tip Public–Public – dar și la nivelul societăților Satului Global, al lui Mc Luhan. Devine astfel esențială înțelegerea, de către toți factorii decidenți (și nu numai) importanței voluntariatului ca joc de rol (de protagonist) în activitatea de învățare experiențială. De la ajutorul oferit persoanelor cu handicap sau a bătrânilor și până la inițierea unor festivaluri interculturale, tinerii se pot implica în activități cu un enorm potențial reflexiv.
Ajunși la un moment de cotitură, în care devine tot mai limpede nevoia adoptării anumitor strategii de învățare reflexivă, este imperativ necesar ca educatorul să își asume datoria de a-și dezvăța elevii de tarele învățării didactice, pe de rost. Rolul pe care-l poate juca voluntariatul în acest proces este incontestabil.
Este știută înrudirea tehnicii de învățare experiențială cu educația experiențială, iar învățarea prin acțiune și aventură produce eroi ai gândirii critice, martiri ai cooperării prin serviciu în folosul comunității și agenți morali autonomi ai liberului arbitru. Doar că există aici o serie de limite între cele două procese dat fiind faptul că accentul, în acest tip de învățare, este, mai degrabă, unul individual, în vreme ce procesul în sine cuprinde o serie de aspecte specifice legate de structura și obiectivele acestui tip de educație.
În acest sens, Săptămâna altfel constituie exemplul ideal pentru acest tip de educație, pe care educatorii ar trebui să îl pună în practică. Mersul la Grădina Botanică, de exemplu, oferă elevilor clasei de biologie observarea directă a speciilor de plante și animale din parc dar și interacționarea directă cu acestea, mai bine decât o poate face orice lecție la clasă. Aici elevul poate face descoperiri și experimente direct în loc să audă de la profesor sau să citească despre experiența altor persoane.
De fapt, Voluntariatul însuși este o Școală Altfel – o școală a vieții, care-i pregătește pe elevii care nu au împlinit vârsta legală pentru a putea fi angajați pentru o viitoare carieră. Activitățile de voluntariat pot fi folosite ca antrenament pentru dezvoltarea abilităților ce vor fi puse în practică ulterior, fără a mai vorbi aici despre beneficiile psihologice pe care le atrage această activitate. S-a bătut deja prea multă monedă forte cu privire la sentimentul de apartenență, de participare – pe măsura priceperii, intereselor și abilităților fiecăruia – sau la creșterea exponențială a încrederii și imaginii de sine a participanților.
Elevii pot fi încurajați activ să se implice în activități de voluntariat pentru protejarea mediului, în spitale sau în centre de plasament pentru copiii fără familii, în activități de ajutorare a oamenilor săraci, a persoanelor în vârstă, precum și a altor categorii defavorizate, în activități de mentorat – pentru a le oferi sprijin copiilor care întâmpină probleme cu cititul, matematica sau cu alte activități curriculare – în comunitățile din care fac parte sau în proiecte artistice, care să le facă tuturor viața mai frumoasă.
Antrenarea elevilor în activități de voluntariat cu persoane aparținând unor categorii defavorizate diverse, din propria comunitate, servește la clădirea unor legături semnificative între elevii cu inițiativă obștească și restul comunității. Astfel de experiențe le permit elevilor să dobândească valori comunitare semnificative, ce le vor folosi la elaborarea de perspective comunitare valoroase, în viitor, ajutându-i să înțeleagă critic problematica justiției sociale.
Integrarea acțiunilor de voluntariat reprezintă o componentă importantă în educația elevilor, în scopul producerii unei democrații consolidate. O școală care se implică în demersurile comunității locale este una care rămâne intim conectată la viața comunitară a întregii societății, nu doar la cea a comunității din care face parte.
Sistemul educațional trebuie să încurajeze activ motivația intrinsecă a elevilor pe care-i școlește pentru a le dezvolta acestora simțul responsabilității civice, care să-i îndemne să devină voluntari activi în propriile comunități. În acest sens, accentul pus pe activități curriculare și extra-curriculare va trebui să-i motiveze pe toți elevii – începând cu clasele primare și continuând cu cele gimnaziale și liceale – să devină viitori cetățeni profund angajați civic și social.
Bibliografie
Itin, Christian M., Reasserting the Philosophy of Experiential Education as a Vehicle for Change in the 21st Century, 01.09.1999, SAGE Journals, doi.org/10.1177/105382599902200206, accesat la 09.10.2020
LEGE nr.339 din 17 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii voluntariatului nr. 195/2001 www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=74382