Propunerea mea de aici este o preocupare ce a început să devină necesitate, şi anume, o şcoală modernă este o şcoală fără violenţă. Violenţa de toate tipurile şi între toate structurile ce aparţin actului educaţional trebuie diminuată, iar orice aport cât de mic, ce aduce o scădere şi de 5% reprezintă un real succes şi un beneficiu, atât educaţiei, cât şi întregii lumi. Prin activităţile curriculare, dar şi extracurriculare, prin activitatea de zi cu zi, am încercat să scot în evidenţă sursele, cauzele si efectele fenomenelor de violență în școală, dar şi să elaborez o strategie la nivel de instituţie, cu scopul ameliorării fenomenului de violenţă.
„Educaţia este un vaccin contra violenţei.” – E.J.Olmos
Violenţa umană este una din marile probleme ale societăţii de azi. Complexitatea fenomenului ne determină să vorbim nu doar despre violenţa în şcoală, ci şi despre violenţă în general, dat fiind că între acestea există o legătură de determinare.
Exemple de tipuri de violenţă pot fi întâlnite zilnic, atât în spaţiul public şi privat, cât şi în cel public instituţionalizat, de exemplu, în şcoală. Pe de o parte, de cele mai multe ori, copilul intră în contact cu violenţa în mediu familial, ca mai apoi să le extindă asupra altor personae din alte medii, unde este integrat (grupul de joacă, grupul şcolar, grupuri sportive,etc) Pe de altă parte, comportamentele violente învăţate în mediul extrafamilial se răsfrâng asupra familiilor din care fac parte.
Elevii timpurilor noastre sunt din ce în ce mai expuşi în şcoală, efectului ,,bullying”. Evitarea şi scăderea fenomenului violenţei din şcoală prin activităţi specifice vârstei şcolare, realizarea importanţei relaţiilor interumane bazate pe înţelegere şi acceptare reprezintă un proces continuu, cu implicarea tuturor actorilor de la nivelul şcolii şi comunităţii.
Noi, cadrele didactice, încercăm zi de zi, prin diverse forme, să facem să dureze şi să se manifeste permanent, starea de armonie, înţelegere, toleranţă, prietenie, iubire. Am desfăşurat foarte multe activităţi, abordând toate formele agresiunii/ violenţei, de la cea emoţională, verbală, fizică, până la cyberbullying.
Prin diverse jocuri de rol şi muzicale, creaţii literare şi plastice, dezbateri, ateliere de lucru, activităţi practice, colaje cu mesaje relevante, mandale, expoziţii, lecturarea unor texte, mediatizarea unor cazuri reprezentative, concursuri sportive, prezentări media şi ppt-uri am adus în primă linie relaţiile elev – elev, elev – profesor, elev – părinte, cu toate problemele (îmbrânceli, intimidări fizice şi verbale, jigniri, ceartă, injurii, hărţuire etc.).
Din dorinţa de a se afirma sau impune, copiii şi adolescenţii se manifestă violent, iar de cele mai multe ori, anturajul duce la dezvoltarea unui spirit de competiţie, ce poate fi dus la extreme, cu final tragic.
De-a lungul acestui an, prin activităţile curriculare şi extracurriculare planificate şi desfăşurate am adus entuziasm, interacţiune, bucurie în sufletul elevilor mei şi nu numai. Exerciţiile şi jocurile propuse ne-au permis exersarea gândirii şi a unor deprinderi de cunoatere şi autocunoaştere, fiind un real mijloc de învăţare, relaxare şi distracţie, socializare, exersare şi exprimare.
„Cuvinte care înfloresc inimi”-exerciţiu joc, test „Eşti chiar tu un bully?”, metoda “Nu, mulţumesc!’’, joc didactic muzical ”Scaunele muzicale”, dramatizare „Merele” sunt doar câteva dintre cele mai solicitate şi îndrăgite subiecte/ titluri ale elevilor mei. Am fost surprinsă de sinceritatea şi deschiderea copiilor, de exprimarea propriilor trăiri fără inhibiţii, de înţelegerea situaţiilor şi empatia dovedită şi asta mi-a dat speranţa de a continua.
Discuţiile ce s-au conturat în jurul subiectului, au scos la iveală momente de bullying trăite / întâlnite în viaţa şcolară, dar şi extraşcolară.
Cel mai surprinzător lucru pentru mine a fost încrederea copiilor de a împărtăşi din experienţele lor, de a recunoaşte greşelile proprii şi pe ale celorlalţi, de a nu judeca, ci de a căuta împreună soluţii de ajutor/ evitare/ corectare pentru viitor. Activităţile au vizat şi atins în mare măsură, următoarele obiective:
- identificarea și evaluarea fenomenului de violență în școală și în mediul proxim al acesteia:
- sensibilizarea tuturor actorilor implicaţi, în ceea ce priveşte cauzele, sursele, dar şi efectele violenței în școală/ societate;
- punerea în practică a unei strategii la nivel de şcoală, privind diminuarea oricărui tip de violenţă.
Copiii au îndrăgit activităţile de acest fel, precizând că au reuşit să se cunoască, să se descopere, să se bucure de tot ce îi înconjoară, să-şi stăpânească mai bine emoţiile, să fie mai uniţi, să se tolereze, să fie o echipă. Atașez câteva gânduri şi impresii ale elevilor mei, după astfel de schimburi de bune practici.
„Cea mai frumoasă zi, pentru că am înţeles şi nu am să mă mai supăr dacă mai şi pierd câteodată.” (Ianis)
„Activitatea de azi – rază de soare pentru mine.” (Daria)
„Chiar dacă mi-e frică de unele animale, nu am să le mai lovesc.” (Darius)
„Acum ştiu de ce unii colegi mă evitau. Nu am să mai fiu supărăcios!” (Iustin)
„O zi –curcubeu” ( Raisa), „Mulţumesc, Doamna!Nu am să uit aceste învăţături!” (Erika)