Educația religioasă – fundament al formării caracterului elevilor în școala contemporană. Autor: prof.gr.did.I Religie Ortodoxă Codilă Adrian Petru Rezumat Educația religioasă, ca disciplină de învățământ integrată în curriculumul național, joacă un rol esențial în formarea caracterului elevilor, contribuind la dezvoltarea dimensiunii morale, spirituale, afective, sociale și civice a personalității acestora. Într-o societate aflată într-un proces accelerat de transformare, marcată de pluralism axiologic, tehnologizare și crize morale, educația religioasă oferă repere stabile și modele de conduită necesare dezvoltării armonioase a elevilor. Articolul analizează, din perspectivă pedagogică și educațională, rolul educației religioase în școala contemporană, evidențiind impactul acesteia asupra dezvoltării personalității elevilor, climatului educațional, prevenirii comportamentelor de risc, consolidării relației școală–familie–comunitate și formării competențelor pentru viață.
1. Introducere
Educația contemporană se confruntă cu provocări multiple generate de dinamica societății actuale: globalizarea, digitalizarea, schimbarea rapidă a reperelor culturale și relativizarea valorilor morale. În acest context, școala este chemată să își redefinească misiunea, depășind rolul tradițional de transmitere a cunoștințelor și asumându-și responsabilitatea formării caracterului elevilor.
Educația religioasă se înscrie în acest demers ca o componentă fundamentală a educației integrale, contribuind la formarea unor personalități echilibrate, responsabile și capabile să își asume valori morale stabile. Prin conținuturile sale specifice, disciplina Religie oferă elevilor un cadru coerent de reflecție asupra binelui, adevărului, responsabilității și sensului existenței.
2. Fundamente pedagogice ale educației religioase
Din perspectivă pedagogică, educația religioasă face parte din sfera educației morale și valorice, având ca obiectiv principal formarea conștiinței morale autonome a elevilor. Aceasta valorifică principii fundamentale ale pedagogiei moderne: centrarea pe elev, respectarea particularităților de vârstă, caracterul formativ al evaluării și învățarea activă.
Educația religioasă contribuie la realizarea idealului educațional prin:
- dezvoltarea capacității de reflecție morală;
- interiorizarea valorilor fundamentale;
- formarea atitudinilor pozitive față de sine și față de ceilalți;
- cultivarea responsabilității și a libertății asumate.
Prin abordarea sa integratoare, disciplina Religie completează educația intelectuală cu dimensiunea etică și spirituală, indispensabilă formării personalității integrale.
3. Educația religioasă și dezvoltarea personalității elevului
Personalitatea elevului se construiește printr-un proces complex, în care intervin factori educaționali, familiali și sociali. Educația religioasă sprijină acest proces prin formarea unor structuri morale stabile și a unui sistem de valori interiorizat.
Contribuțiile educației religioase în dezvoltarea personalității elevului vizează:
- dezvoltarea conștiinței morale și a discernământului etic;
- cultivarea empatiei, a respectului și a solidarității;
- formarea capacității de autocontrol și autoreglare emoțională;
- consolidarea stimei de sine și a echilibrului afectiv.
Prin activități adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare, educația religioasă facilitează transformarea valorilor morale în repere de conduită cotidiană.
4. Rolul profesorului de religie în formarea caracterului
Profesorul de religie are un rol esențial în procesul educațional, fiind un model de conduită morală și profesională. Prin comportamentul, atitudinea și relaționarea sa, cadrul didactic influențează profund formarea caracterului elevilor.
Utilizarea metodelor didactice active – dialogul reflexiv, studiul de caz, dezbaterea morală, jocul de rol, proiectele educaționale – transformă ora de religie într-un spațiu al reflecției, al formării atitudinilor și al dezvoltării gândirii critice. Profesorul devine un facilitator al învățării valorice, stimulând implicarea activă a elevilor.
5. Educația religioasă și climatul educațional
Climatul educațional reprezintă un factor determinant al succesului școlar și al stării de bine a elevilor. Educația religioasă contribuie la crearea unui climat pozitiv prin promovarea valorilor morale și a relațiilor interpersonale bazate pe respect și cooperare.
În unitățile de învățământ în care educația religioasă este valorizată, se observă:
- reducerea comportamentelor agresive;
- îmbunătățirea relațiilor elev–elev și elev–profesor;
- creșterea coeziunii grupului;
- dezvoltarea sentimentului de apartenență la comunitatea școlară.
6. Educația religioasă și prevenirea comportamentelor de risc
În contextul actual, marcat de creșterea fenomenelor de violență, bullying, dependențe și excluziune socială, educația religioasă are un rol preventiv major. Prin mesajele sale morale și prin modelele de comportament promovate, disciplina Religie contribuie la formarea unor atitudini prosociale.
Elevii sunt sprijiniți să înțeleagă consecințele faptelor lor, să își asume responsabilitatea personală și să dezvolte comportamente bazate pe respect și autocontrol.
7. Parteneriatul școală–familie–comunitate
Educația religioasă facilitează consolidarea parteneriatului educațional dintre școală, familie și comunitate. Valorile promovate la clasă sunt susținute și aprofundate în mediul familial și comunitar, asigurând coerență și continuitate educațională.
Implicarea părinților, colaborarea cu instituțiile comunitare și derularea proiectelor educaționale comune contribuie la formarea unei educații unitare, centrate pe dezvoltarea armonioasă a copilului.
8. Educația religioasă și formarea competențelor pentru viață
Educația religioasă sprijină dezvoltarea competențelor pentru viață: luarea deciziilor responsabile, empatia, cooperarea, rezolvarea conflictelor și asumarea valorilor morale. Aceste competențe sunt esențiale pentru integrarea socială și profesională a elevilor.
9. Perspective educaționale actuale asupra educației religioase
În contextul reformelor educaționale, educația religioasă își reafirmă rolul formativ, adaptându-se noilor cerințe pedagogice și nevoilor elevilor. Integrarea metodelor moderne, a proiectelor interdisciplinare și a activităților experiențiale contribuie la creșterea relevanței disciplinei.
10. Concluzii
Educația religioasă reprezintă un pilon fundamental al educației integrale, contribuind decisiv la formarea caracterului elevilor. Prin valorile promovate și prin impactul său educațional, aceasta sprijină dezvoltarea unor personalități echilibrate, responsabile și capabile să se integreze armonios în societate.
Bibliografie
Cucoș, C., Pedagogie, Iași, Editura Polirom
Cucoș, C., Dimensiuni ale educației, Iași, Polirom
Joița, E., Educația moral-religioasă, București, Editura Didactică
Popescu, I., Psihologia educației religioase, Cluj-Napoca Dumitru, R., Strategii didactice în educația moral-religioasă, Timișoara
Văideanu, G., Educația la frontierele dintre milenii, București
Curriculum național pentru disciplina Religie