Sănătatea este definită ca starea de bine fizică, mentală şi socială a fiecărei persoane. Sănătatea nu este doar absența bolii sau a infirmității (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2000). Starea de sănătate şi de boală este influențată nu doar de factori biologici, chimici sau genetici, ci și de factori psihologici şi sociali.
Din copilărie, fiecare trebuie să se preocupe de sănătatea sa. O persoană sănătoasă trăieşte în armonie cu sine, cu semenii, cu mediul înconjurător. Omul sănătos poate munci, gândi şi crea pentru el, dar şi pentru ceilalţi.
Comportamentele sănătoase sunt învăţate de către copii prin observarea şi imitarea adultului. De exemplu, alimentaţia, practicarea exerciţiului fizic sunt comportamente care se învaţă din familie la vârsta preşcolară şi au un rol definitoriu în dezvoltarea atitudinilor şi practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa adultă relaţionate cu stilul de viaţă sănătos.
Educaţia pentru sănătate la preşcolari permite învăţarea comportamentelor sanogene şi integrarea lor în rutinele comportamentale. În sens larg, educaţia pentru sănătate este reprezentată de toate experienţele de învăţare care conduc la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate. În sens restrâns,educaţia pentru sănătate implică dezvoltarea abilităţilor cognitive, sociale şi emoţionale cu rol protector asupra sănătăţii şi dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos prin întărirea comportamentelor sănătoase şi reducerea comportamentelor de risc.
Recomandări în dezvoltarea stilului de viaţă sănătos la preşcolari:
- Educarea părinţilor în legătură cu principiile alimentaţiei sănătoase la adulţi şi la preşcolari;
- Copiii nu sunt recompensaţi/gratificaţi cu alimente (dacă au făcut ceva bine, dacă sunt supăraţi, trişti);
- Copiii nu sunt ameninţaţi cu retragerea unui aliment preferat;
- Preşcolarii participă la masă alături de adulţi şi sunt lăsaţi să aleagă din gama de alimente servită asă. Sunt întărite alegerile sanogene;
- Desertul trebuie considerat un aliment cu valenţe egale cu celelalte alimente servite sau feluri de mâncare;
- Servirea mesei are loc într-un spaţiu special amenajat (nu în orice zonă a casei) şi nu este combinată cu alte activităţi (vizionarea TV, coloratul, pictatul, cititul, jocul);
- Educarea părinţilor în legătură cu importanţa implicării active în activităţi fizice şi coparticiparea alături de copii;
- Părinţii pot propune ca activitate de familie participarea la jocurile sportive la care este permisă prezenţa spectatorilor (baschet, handbal, fotbal, polo etc.) ;
- Întărirea practicării activităţilor în aer liber la copii;
- Folosirea activităţilor fizice în aer liber (călărie, înot, jocuri cu mingea sau alte accesorii) ca recompense pentru dezvoltarea preferinţei pentru astfel de activităţi de petrecere a timpului liber şi de relaxare;
- Înscrierea copiilor în cluburi sportive organizate;
- Întărirea diferenţială a activităţilor fizice, dinamice ca mijloc de petrecere a timpului liber,faţă de activităţile statice ca jocul pe computer, vizionarea TV;
- Controlul activităţilor de petrecere a timpului liber a preşcolarilor (reducerea accesului la jocurile pe computer sau vizionarea TV);
- Este permisă o oră sau două de vizionare TV în fiecare zi (emisiunea de vizionat este aleasă de părinte);
- Părintele vizionează împreună cu copilul emisiunea TV şi discută pe baza ei (copilul nu stă singur la TV sau la computer) ;
- Nu se recomandă ca în camera copilului să fie TV sau computer;
- Copilul nu foloseşte telecomanda;
- Implicarea activă a copiilor în sarcinile de învăţare. Copii trebuie să exerseze comportamentele de securizare;
- Exersarea abilităţilor învăţate într-un context în cât mai multe şi mai variate contexte sau situaţii pentru facilitarea transferului şi preformarea constantă a comportamentului securizat.
„Nouă zecimi din fericirea noastră au la bază sănătatea. Cu ea, totul este un izvor de putere şi bucurie. Fără ea, nu este nici un bine, indiferent de ce natură ar fi.” – Arthur Schopenhauer
Bibliografie
• Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2019.
• Igiena personală – Marcela Peneş, Ed. Ana, 2004.
• Educaţia pentru sănătate – Alice Nichita & Mihaela Mitroi, Ed. Aramis, 2009.