Educația este un element cheie al dezvoltării durabile. Este esențial să promovăm competențele științifice și de dezvoltare durabilă, dar și abilități precum gândirea critică prin intermediul unor practici educaționale transformaționale și orientate spre viitor. Concepția participativă permite tuturor actorilor interesați – elevi, profesori, alți specialiști, reprezentanți ai agenţiilor de protecţia mediului, membri de familie – să pună în practică cercetările și inovațiile recente din sfera dezvoltării durabile.
Cum i-am putea face pe elevi să-și pună întrebări bune în privința dezvoltării durabile?
Educația ecologică, pusă în practică cu elevii ar putea include activități care să le permită să participe la soluționarea problemelor sociale și științifice grație abordării STEAM, precum și posibilitatea de le discuta din mai multe puncte de vedere. Spre exemplu, exercițiile ar putea pleca de la întrebări precum „Ce aș putea face eu? Ce am putea face noi, la nivel de grup? Ce ar putea face decidenții din diverse domenii pentru a putea soluționa problema în cauză?
Educaţia pentru dezvoltare durabilă impune o reorientare a sistemului educațional curent, bazat exclusiv pe oferirea de informaţii, către unul bazat pe tratarea de probleme și identificarea soluţiilor posibile. Instituţiile de învăţământ joacă un rol important în dezvoltarea capacităţilor de la vârste fragede, oferind cunoștinţe și influenţând atitudinile și comportamentul elevilor. Este important să se asigure o bună cunoaștere în ceea ce privește dezvoltarea durabilă de către toţi elevii, iar aceștia trebuie să fie conștienţi de efectele deciziilor ce contravin unui proces de dezvoltare durabilă. O instituţie de învăţământ, în întregul ei, inclusiv elevii, profesorii, directorii și părinţii, ar trebui să urmeze principiile de dezvoltare durabilă.
România s-a alăturat liderilor celor 193 state membre ale ONU la Summit-ul privind dezvoltarea din septembrie 2015, adoptând Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, un program de acţiune globală în domeniul dezvoltării cu un caracter universal şi care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic, social şi de mediu. Central Agendei 2030 se regăsesc cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, reunite informal şi sub denumirea de Obiective Globale. Prin intermediul Obiectivelor Globale, se stabileşte o agendă de acţiune ambiţioasă pentru următorii 15 ani în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030.
1. Fără sărăcie – Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context. Până în 2030, eradicarea sărăciei extreme pentru toți oamenii, în prezent aceasta fiind măsurată prin numărul de oameni care trăiesc cu mai puțin de 1,25 dolari pe zi.
2. Foamete „zero” – Eradicarea foametei, asigurarea securităţii alimentare, îmbunătăţirea nutriţiei şi promovarea unei agriculturi durabile.
3. Sănătate şi bunăstare – Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă.
4. Educaţie de calitate – Garantarea unei educaţii de calitate şi promovarea oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi.
5. Egalitate de gen – Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi a fetelor.
6. Apă curată şi sanitaţie – Asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil al apei şi sanitaţie pentru toţi
7. Energie curată şi la preţuri accesibile – Asigurarea accesului tuturor la energie la preţuri accesibile, într-un mod sigur, durabil şi modern.
8. Muncă decentă şi creştere economică – Promovarea unei creşteri economice susţinute, deschise tuturor şi durabile, a ocupării depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi.
9. Industrie, inovaţie şi infrastructură – Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile şi încurajarea inovaţiei.
10. Inegalităţi reduse – Reducerea inegalităţilor în interiorul ţărilor şi de la o ţară la alta.
11. Oraşe şi comunităţi durabile – Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile.
12. Consum şi producţie responsabile – Asigurarea unor tipare de consum şi producţie durabile.
13. Acţiune climatică – Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor.
14. Viaţa acvatică – Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă.
15. Viaţa terestră – Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea şi repararea degradării solului și stoparea pierderilor de biodiversitate.
16. Pace, justiţie şi instituţii eficiente – Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiție pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile.
17. Parteneriate pentru realizarea obiectivelor – Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă.
În mod obișnuit, educaţia cu privire la mediu se ocupă de două aspecte: protecţia mediului și folosirea resurselor. Paradoxal, cu cât o societate este mai educată și mai înstărită cu atât impactul ei negativ asupra mediului este mai mare, necesităţile de consum sunt mai mari și poluarea la fel.
Educația pentru dezvoltare durabilă are ca scop transmiterea de informații în domeniul dezvoltării durabile și formarea de competențe în promovarea acesteia. Formarea de cetățeni competenți și încrezători poate crea noi oportunități de a avea un stil de viață mai sănătos și productiv, în armonie cu natura și cu grijă față de valori sociale precum egalitatea sau diversitatea culturală. Educația pentru dezvoltare durabilă nu este un conținut nou, ce ar trebui adăugat curriculum-ului și așa supraaglomerat. Anumite subiecte cum ar fi consumul exagerat, sărăcia, schimbările climatice, transportul, apa și sănătatea, pacea și drepturile omului sunt necesare a fi studiate de elevi ca parte a pregătirii lor pentru a deveni cetățeni ai societății globale.
Pentru o bună înţelegere a obiectivului 2, „ Foamete zero”, pot fi proiectate lecţii având ca rezultate ale învăţării următoarele:
- înţelegerea cadrului Obiectivelor Globale de Dezvoltare Durabilă
- Creşterea receptivităţii faţă de foametea la nivel global şi a problemelor corelate cu aceasta
- Practicarea empatiei şi a schimbului de roluri
- Folosirea de resurse și abilități unice pentru a crea campanii de creștere a nivelului de conştientizare a temei foametei, atât la nivel global, cât şi local
Materiale folosite:
- Hârtie, creioane, markere
- Echipament video şi audio
- Videoclipul Foametea este reală https://vimeo.com/230944003
- Videoclipul Ce înseamnă mâncarea: Lupta împotriva foametei în Etiopia: https://vimeo.com/232005678
- Videoclipul TED Nu risipi mâncarea ted.com/watch/ted-institute/tedunilever/waste-no-food
Lectia începe prin implicarea elevilor într-o activitate interactivă de grup pentru a construi comunitatea, încrederea şi spatiul pentru o dezbatere deschisă. Lecția expune termenul de „campanie”, iar elevii sunt invitați să facă legături personale cu oameni, locuri și diverse contexte, luând în considerare campanii care vizează combaterea foametei atât la nivel global, cât și la nivel local. Elevii dobândesc cunoștințe și abilități de empatie totodată cu înțelegerea obiectivelor globale și impactul foametei globale asupra lor ca cetățeni ai lumii.
În timpul lecției, elevii se vor angaja într-un proces de investigare prin dialog, colaborare și cercetare și vor stabili măsuri concrete ale modului în care ar putea utiliza resursele în propria lor viață pentru a ajuta la atingerea obiectivele. Pe parcursul lecției pot fi folosite surse diverse de evaluare a datelor şi informaţiilor, pentru a configura învățarea, orientarea conversației și a pregăti sesiuni viitoare de formare.
Pentru a închide și a extinde lecția, îi invităm pe elevi să își creeze propria campanie, folosind învățarea lor și diseminarea campaniei atât în cadrul propriilor comunități, cât și pentru a crește gradul de conștientizare pentru problema foamei.
La finalul lecţiei, se poate extinde discuţia prin faptul că, pe lângă foametea extremă, există și forme ascunse de foame, de multe ori la nivel local, și campaniile la nivel local țintesc remedierea acestor situații. De pildă, în statul american California, treceți în revistă WasteNoFood.org. Plecând de la această nevoie urgentă, prezentați povestea lui Kiran Sridhar, tănârul de 16 ani, așa cum apare în TEDTalk Waste No Food: A Teenager’s Bold Idea to End Hunger. După vizionarea videoclipului, elevii pot explora organizația lui Kiran și aplicația sa (disponibilă pentru telefoane Apple și Android). Discutați despre Kiran și cum a folosit resursele personale pentru a-și atinge scopul și modul în care el folosește tehnologia, membrii comunității, rețelele sociale și voluntarii pentru a-și configura campania.
Bibliografie
1. United Nations General Assembly (2015). Transforming Our World. The 2030 Agenda for Sustainable Development. NY, NY: United Nations.
2. www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/viewpoints/experts/create-sustainability-together.htm
3. www1.wfp.org
4. dezvoltaredurabila.gov.ro/obiectivele-pentru-dezvoltare-durabila