În ultimii ani am auzit tot mai frecvent vorbindu-se despre termenul de durabilitate în sistemul de învățământ. Acest termen era utilizat în trecut cu mai multă frecvență în alte domenii, tehnice. În educație, durabilitatea este acel proces care vizează o perioadă lungă de timp. Amprenta pe care o lăsăm asupra generațiilor noastre de elevi, informația livrată, competențele formate elevilor, toate acestea și împreună cu alte acțiuni, creează durabilitate.
În prezent, discutăm despre educația pentru dezvoltare durabilă și putem observa că este o prioritate globală care trebuie să își găsească locul și în curriculumul școlar, pe plan internațional. Obiectivul major vizează formarea unor cetățeni conștienți de impactul propriilor acțiuni asupra mediului înconjurător și a societății iar îndeplinirea acestuia începe din copilărie.
Ce înseamnă educația pentru dezvoltare durabilă?
Aceasta presupune învățarea responsabilității față de natură, resurse, comunitate și generațiile viitoare. În școală, elevii sunt încurajați să adopte comportamente ecologice, să participe la proiecte comunitare și să reflecteze critic asupra consumului și a modului de viață. Sunt învățați să facă schimbări în viața lor sau chiar în rutinele învățate în familie.
Modalități de implementare în învățământul primar
- Realizarea de activități practice de reciclare și reutilizare a materialelor;
- Proiecte tematice despre protejarea mediului;
- Lecții despre economisirea resurselor (apă, electricitate);
- Amenajarea de grădini școlare sau acțiuni de plantare de copaci;
- Observarea fenomenelor naturale și înțelegerea echilibrului ecologic.
- Conștientizarea importanței celor 3 R din educația mediului înconjurător (reciclare, reutilizare, reducere prin creare de situații experimentale la clasă;
- Introducerea unui sistem compensatoriu pentru elevii care susțin activitățile desfășurate cu grupul clasei/școlii(ex. stickere, stimulente, premii etc).
- Activități de petrecere a timpului liber în natură cu exemplificare de acțiuni ce pot fi desfășurate atunci când ne aflăm în aer liber, cu vizarea avantajelor pentru propria sănătate și pentru sănătatea planetei Pământ a acestora (ex.îngrijirea plantelor din propria curte/ grădină, conectarea directă cu solul sau cu arborii, meditația în natură, ecologizarea locurilor din jur, jocuri în aer liber cu obiecte din natură-fără a rupe vegetația sau arborii).
Rolul profesorului și al comunității
Pentru a susține o educația durabilă, profesorul devine facilitator al învățării prin experiență, iar colaborarea cu părinții, colaborarea cu organizații nonguvernamentale de profil sau autoritățile locale poate consolida impactul educației ecologice. Exemplele pozitive și implicarea reală sunt esențiale în formarea unei mentalități durabile. Este foarte important să îi învățăm pe cei mici că schimbarea în bine pornește de la fiecare acțiune a fiecărui cetățean al societății. Și dacă spre exemplu, el va fi un adult care reciclează pet-urile, plantează câte un pom anual, închide robinetul la timp și desfășoară multe alte activități de acest gen, simple la prima vedere, pe parcursul vieții își aduce propriul aport asupra naturii și a comunității în care trăiește. Apoi acest comportament al său poate deveni un model pentru vecini, pentru alți membri ai comunității sau ai familiei și împreună să creeze ceea ce numim noi astăzi educație pentru durabilitate. Trebuie să îi implementăm foarte intens elevului idee că absolut tot ce face el chiar contează!
În concluzie, educația pentru durabilitate cultivă valori profunde: responsabilitate, empatie, grijă față de ceilalți și față de planetă. Prin pași mici, dar constanți, putem forma o generație capabilă să contribuie la un viitor echilibrat și sustenabil. Facem asta acum cu elevii și copiii noștri, pentru ca mâine să o facă și ei la rândul lor cu viitoarele generații!