EDICT

Este necesar să acordăm o atenţie deosebită educaţiei pentru sănătate în învățământul preșcolar, pornind chiar de la spălatul pe mâini, la servitul mesei şi terminând cu respectul faţă de hrană, alimente şi actul nutriţional. Doar atunci nutriţia, sub toate aspectele sale, va reprezenta un punct de maximă importanţă în menţinerea stării de sănătate a noastră, atât cea fizică, cât şi psihică, ducând la menţinerea echilibrului, pornind chiar de la factorii dezvoltării: ereditatea, mediul şi educaţia.

Nutriţia (DEX 1999) este definită ca  totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării, obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vizate refacerii ţesuturilor. Educaţia nutriţională ne învaţă să fim cumpătaţi, între ,,A mânca pentru a trăi sau a trăi pentru a mânca!’’, ajungând a parafraza „Spune-mi ce mănânci ca să-ţi spun cine/ ce eşti!”.

O alimentaţie sănătoasă  a preşcolarilor presupune şi organizarea unor activităţi in grădiniţă, în cadrul unor proiecte educaţionale sau activităţi extracurriculare, activităţi ce promovează un stil de viaţă sănătos şi urmăresc  obiective ca:
1. Promovarea comportamentului alimentar sănătos;
2. Prevenirea consumului de substanţe toxice;
3. Încurajarea practicării exerciţiului fizic în scopul dezvoltării armonioase a organismului;
4. Educarea copiilor în spiritul interesului pentru sănătate

Cadrele didactice din învăţământul preşcolar realizează educaţie nutriţională, dar nu există o fundamentare ştiinţifică în acest sens. Actualitatea temelor rezidă din următoarele aspecte:
1. Importanţa alimentaţiei copiilor şi a educaţiei nutriţionale în grădiniţe;
2. Furnizarea de alimente sănătoase copiilor (alimente ecologice şi nu alimente modificate genetic);
3. Încurajarea copiilor în dezvoltarea unor obiceiuri şi preferinţe alimentare sănătoase, ţinând cont că obiceiurile deprinse în perioada copilăriei se păstrează şi la vârsta adultă;
4. Supravegherea mărimii porţiilor şi asigurarea că sunt în concordanţă cu piramida alimentară;
5. Asigurarea raţiei de fructe şi legume zilnic;
6. Efectuarea schimbărilor spre o alimentaţie sănătoasă pentru întrega familie/colectivitate.
7. Problemele de sănătate ale copiilor, încă de la cea mai fragedă vârstă;
8. Relaţia grădiniţă-familie în educaţia nutriţională a copiilor preşcolari.

Curriculumul preșcolar românesc oferă un grad ridicat de libertate profesorilor preșcolari privind planificarea activității de zi cu zi, recunoaște valoarea educației nutriţionale și stipulează că în contextul educației timpurii este esențial să adoptăm o abordare multidisciplinară (îngrijire, nutriție și educație, în același timp). Conținuturile privind educaţia nutriţională din curriculumul preșcolar românesc se focalizează atât pe cunoștințele științifice, cât şi pe comportamentele copiilor.

Am exemplificat şi o serie de strategii didactice pe care le-am folosit în cadrul activităţilor de educaţie nutriţională, cum ar fi: povestirea educatoarei ,,Omida mâncăcioasă”, ,,Stăpânul lumii’’,  memorizarea ,,Isteţilă”, ,,Un duel’’, observarea ,,Strugurele”, ,,Primul meu dinţişor’’, jocul didactic ,,Ghiceşte ce a cumpărat mama?”, ,,Caută-ţi perechea!’’, activitate practic-experimentală ,,Cât de proaspete sunt ouăle?”, convorbirea ,,Să mâncăm sănătos!”, ,,Am dormit bine, sunt pregătit pentru grădiniţă!’’, activitate practic-gospodărească ,,Să facem un smoothie de fructe!”, ,,Plăcinte pentru ziua mamei’’, jocul de rol ,,De-a bucătarul”, ,,De-a doctorul’’, jocul distractiv ,,Coşul rupt”, ,,Să facem cunoştinţă!’’, activităţile opţionale ,,Sanitarii pricepuţi’’, partenereiate educaţionale: grădiniţă-medic stomatolog ,,Dinţi curaţi-copii sănătoşi, voioşi, voinici!’’, deprinderi şi rutine.

Copiii se iau după părinţi! Cei mari trebuie să fie modele, deci să mănânce şi ei sănătos, dacă vor ca fiii şi fiicele să deprindă obiceiuri alimentare bune. Şi e foarte important ca părinţii să se asigure că cei mici îi văd atunci când mănâncă alimente sănătoase, nu să mănânce la alte ore sau prea des în oraş. Copiii nu trebuie să fie păcăliţi! Atunci când părinţii ştiu că un anumit aliment (legumă, fruct) e foarte potrivit pentru nevoile copiilor, dar le e teamă că ei îl vor respinge, nu trebuie strecurat pe ascuns în mâncare. Copiii trebuie să înveţe despre mâncăruri noi, să guste diverse arome, să nu se obişnuiască cu un număr redus de preparate.

Copilul trebuie învătat cum să aleagă şi să se hranească cu produse naturale pentru ca simţul gustului şi mirosului să funcţioneze natural, deoarece sunt deja atât de alterate din cauza coloranţilor existenţi în alimente. În plan psihic, o bună funcţionare a simţurilor aduce în fiinţa copilului un surplus de vitalitate. El  trebuie obişnuit, cu un regim alimentar sănătos care să cuprindă tot necesarul unei creşteri şi dezvoltări psiho-fizice armonioase. Modelul iniţial creat de parinţi este uşor de urmat. Nu este bine să se interzică în totalitate dulciurile, pentru că ştim că tot ceea ce este interzis este dorit, ci doar trebuie sa fie administrate într-un mod sănătos.

Alimentaţia, ca factor important al creşterii, dezvoltării şi menţinerii stării de sănătate a copiilor, a devenit astăzi o ştiinţă, cunoscându-se cu exactitate cu ce şi cum trebuie să se hrănească aceştia, în funcţie de vârstă şi de natura activităţilor zilnice.

Alimentaţia raţională a copilului include nu numai ce mănâncă el, sub aspect calitativ şi cantitativ, ci şi modul în care sunt pregătite alimentele pe care le consumă la masă şi care trebuie pregătite cât mai simplu şi cât mai dietetic posibil. De modul de pregătire şi de prezentare a alimentelor depind, în mare măsură, atât apetitul copilului, cât şi sănătatea aparatului său digestiv; o alimentaţie uşor dietetică şi alcătuită raţional protejează organismul de unele îmbolnăviri.

Piramida alimentară ne învaţă cum să mâncăm, ea ne indică cum sunt grupate alimentele în funcţie de importanţa grupelor. Un copil are nevoie de o alimentaţie completă şi variată, pentru că este în creştere şi consumă multă energie în activitatea sa. Alimentaţia trebuie să cuprindă alimente din toate grupele, deoarece acestea conţin: proteine-asigură creşterea; grăsimi-dau energie; zaharuri-sursă de energie; săruri minerale-calciu, fier etc.; vitamine-previn îmbolnăvirile.

Alimentele de care are nevoie un copil:

• Laptele şi produsele lactate conţin foarte mult calciu şi vitamine, necesare pentru creştere;
• Carnea, peştele, ouăle sunt bogate în vitamine, fier peştele conţine şi fosfor, iod, necesare pentru creştere;
• Cerealele şi produsele din cereale asigură jumătate din nevoia zilnică de hrană, necesare pentru creştere;
• Legumele şi fructele conţin foarte multe vitamine, previn îmbolnăvirile;
• Zaharurile  trebuie consumate în cantităţi mici pentru a preveni diabetul, obezitatea, aduc energie în corp;
• Grăsimile trebuie consumate tot în cantităţi mici pentru a preveni obezitatea, bolile de inimă, bolile de ficat etc, aduc multă energie şi conţin vitamine.

Legătura permanentă dintre grădiniţă şi familie contribuie la educaţia nutriţională a preşcolarilor, la necesitate fiziologică vitală-alimentaţia.

Bibliografie
Cristea, Sorin, 1996, Pedagogie pentru pregătirea examenlor de definitivat, grad didactic II, grad didactic I, vol II, Editura Hardiscom, Piteşti;
Ilie, Vali, 2011, Formarea stilului didactic din perspectiva noilor educaţii, Editura Universitaria, Craiova;
Mureşan, Florica (coord.), 2011, Abordarea unui stil de viaţă sănătos- necesitate şi oportunitate pentru generaţia de mâine, Editura Gutenberg Univers, Arad;
Vladu, V., Ţăpurin, A., Pârcălabu, R., Bican, M., 2003, Sănătatea, un drept pentru care se luptă. Îndrumător metodic pentru cadrele didactice, carte de colorat pentru copii, ghid pentru părinţi, Editura Comenius.

Anexa

Am realizat un chestionar pentru părinţi, cu scopul de a stabili coordonatele educaţiei nutriţionale în actul de formare şi dezvoltare a copiilor preşcolari: