Acest articol examinează impactul învățământului simultan la nivel global, analizând tendințele recente și provocările acestui model educațional. Studiile recente sugerează că performanțele academice ale elevilor din clase simultane sunt similare cu cele ale elevilor din clase tradiționale, deși există avantaje socio-emoționale. Modele de succes, precum „Escuela Nueva” din Columbia, arată că metodologii bine structurate pot duce la rezultate superioare. Totuși, există provocări majore, cum ar fi lipsa resurselor adecvate și dificultățile de adaptare a curriculei. Succesul acestui model depinde de strategiile pedagogice eficiente și de pregătirea cadrelor didactice.
Introducere
Învățământul simultan este o practică educațională frecvent utilizată în zonele rurale sau izolate, unde numărul redus de elevi nu permite organizarea claselor distincte pentru fiecare nivel de studiu (Barry, 2001). De-a lungul timpului, numeroase studii au evaluat impactul acestui model asupra performanțelor elevilor, cu concluzii diverse.
Studiile recente
America de Nord
Cercetările realizate în SUA și Canada arată că elevii din clase simultane nu au performanțe academice semnificativ diferite față de cei din clasele tradiționale (Pratt, 1983; Miller, 1989). Cu toate acestea, dezvoltarea competențelor sociale și emoționale este mai pronunțată în acest model de învățare (Hattie, 2021).
Europa
Studiile din Regatul Unit confirmă faptul că învățământul simultan contribuie la dezvoltarea abilităților interpersonale, dar ridică probleme în ceea ce privește adaptarea curriculei la niveluri diferite de competențe (Ford, 1980). În Germania și Franța, programele experimentale au indicat rezultate academice similare între clasele simultane și cele tradiționale (Eurydice, 2023).
Modele de succes: Columbia și Indonezia
Un exemplu de bună practică este programul „Escuela Nueva” din Columbia, care a demonstrat că elevii din clase simultane au obținut rezultate mai bune la matematică și limba spaniolă decât colegii lor din clasele tradiționale (Psacharopoulos et al., 1993). Acest succes este atribuit unei metodologii bine structurate, axate pe învățarea individualizată și utilizarea materialelor didactice adaptate nevoilor elevilor (UNESCO, 2022). Un model similar a fost adoptat în Indonezia, unde elevii din clase simultane au avut performanțe superioare celor din clase normale (Bray, 1995).
România
În România, învățământul simultan este predominant în mediul rural. În anul școlar 2021-2022, aproximativ 111.755 de elevi din ciclurile primar și gimnazial au fost implicați în acest sistem, reprezentând 7,1% din totalul elevilor la nivel național. Dintre aceștia, 92% proveneau din mediul rural (World Vision România, 2023). Până în anul școlar 2024-2025, numărul elevilor din învățământul simultan a scăzut la circa 97.000, marcând o reducere de 13% (EduPedu, 2024). Cu toate acestea, rata abandonului școlar în rândul acestor elevi rămâne îngrijorătoare, atingând 7,5%. Principalele provocări identificate includ lipsa materialelor didactice adecvate (59%) și dificultăți legate de transportul până la școală (56%) (Ministerul Educației, 2024).
Provocări și critici
Deși există dovezi privind avantajele învățământului simultan, acesta prezintă și provocări. Studiile recente din Pakistan arată că elevii din clase tradiționale au obținut rezultate mai bune la testele standardizate comparativ cu cei din clase simultane (Barry, 2023). De asemenea, lipsa resurselor didactice adecvate și a formării pedagogice corespunzătoare pentru profesori sunt factori care influențează negativ eficiența acestui model (World Bank, 2023).
Concluzii
Eficiența învățământului simultan depinde de mai mulți factori, inclusiv de strategiile de predare, pregătirea cadrelor didactice și resursele disponibile. Deși acest model poate reprezenta o soluție viabilă pentru școlile din mediul rural, succesul său depinde de o implementare adecvată și de sprijinul acordat profesorilor.
Referințe
Barry, J. (2001). Education in Pakistan: The Role of Multi-Age Classrooms. Oxford University Press.
Barry, J. (2023). Multigrade Education and Learning Outcomes: New Perspectives. Cambridge University Press.
Bray, M. (1995). Multigrade Teaching and Learning: A Comparative Perspective. UNESCO. Eurydice. (2023). Multi-Grade Classrooms in Europe: A Policy Review. European Commission. Ford, D. (1980). Cognitive and Socio-Emotional Development in Mixed-Age Classrooms. Cambridge University Press.
Hattie, J. (2021). Visible Learning and the Science of How We Learn. Routledge.
Ministerul Educației. (2024). Raport privind educația rurală în România. Ministerul Educației. Miller, J. (1989). Simultaneous Learning in North America: A Meta-Analysis. Routledge.
Pratt, D. (1983). Multi-Age Classrooms: A Historical and Empirical Perspective. University of Toronto Press.
Psacharopoulos, G., et al. (1993). Escuela Nueva: An Innovative Educational Model from Colombia.
World Bank Research Paper. UNESCO. (2022). Education for All: Multigrade Teaching as a Solution for Rural Schools. UNESCO Publishing.
World Bank. (2023). Global Report on Multigrade Education and Learning Outcomes. World Bank Group.
World Vision România. (2023). Raport asupra educației simultane în mediul rural. World Vision România.