Atunci când vorbim despre „multiculturalitate”, ne referim la grupurile socio-culturale care trăiesc într-un spațiu comun, fără să stabilească în mod intenționat şi planificat relații de schimb, de cunoaștere reciprocă, fiind acceptată existența diferențelor culturale dintre acestea. În perioada contemporană, oamenii au înțeles importanța menținerii diversității culturale, a dezvoltării identităților specifice diferitelor grupuri culturale.
Conceptul de „intercultural”, se referă la contactele între persoanele aparținând diferitelor grupuri etnoculturale, la interacțiunile care apar între ele. Într-o lume în care se pune accent pe multi- şi interculturalitate, educația nu rămâne axată nici ea pe monoculturalism. Cadrele didactice trebuie să se implice activ în valorizarea diversității culturale, în conştientizarea impactului pe care îl are contextul cultural asupra dezvoltării personalității copilului. Cadrele didactice au îndatorirea de a promova principiile educației interculturale. Educaţia multiculturală se realizează prin totalitatea programelor educaţionale care răspund necesităţilor impuse de coexistenţa într-un mediu multietnic.
Scopul educaţiei multiculturale este de a favoriza acomodarea grupurilor etnoculturale aflate în minoritate şi de a facilita acomodarea societăţii majoritare la modelele culturale specifice grupurilor minoritare. Educaţia şi predarea interculturală sunt menite să concentreze atenţia elevilor spre propria identitate, dar şi spre valorile umane universale, egalitatea de șanse pentru toate grupurile din interiorul societăţii. Educatia multiculturală promovează demersuri antirasiale, antixenofobe, antidiscriminative, fiind astfel un factor de stabilitate democratică şi de diminuare a conflictualităţii.
Şcoala trebuie să evidențieze şi să cultive diferenţele culturale, revalorizând noile expresii culturale în contextul comunităţii. Prin educație, trebuie dezvoltate în personalitatea copilului, trăsături specifice adaptării sale la societatea multiculturală: toleranța, flexibilitatea, curiozitatea, respectul față de alte culturi, solidaritatea etc. Scopul principal al educaţiei interculturale este pregătirea persoanelor pentru a percepe, accepta, respecta şi experimenta diversitatea. A realiza educaţie interculturală înseamnă ca însuşi procesul instructiv-educativ să se realizeze într-un mediu activ-participativ, prin punerea faţă în faţă a purtătorilor unor culturi diferite, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a interacționa.
În şcoală, o atenție deosebită a primit-o conceptul de „multiculturalism european”, copiii fiind învățați să aprecieze culturile altor popoare europene, dar şi cultura poporului român. Educația trebuie să se bazeze pe diferenţă, diversitate și unitate. Doar astfel, poate fi capabilă să răspundă nevoilor Europei de astăzi şi de mâine.
Sarcina şcolii contemporane este de a forma elevilor nu doar conștiința națională, dar și o conştiinţă europeană. Se impune cultivarea respectului şi solidarităţii faţă de cultura altor popoare. În acest sens, elevii trebuie să cunoască în primul rând foarte bine valorile propriei culturi, ca apoi să fie capabili să primească informaţii despre o altă cultură.
Cadrele didactice au rolul de a dezvolta la elevi aptitudinea de a comunica eficient, toleranţa faţă de opiniile diferite, flexiblitatea – capacitatea de adaptare la ,,nou”, recunoașterea egalității valorice a culturilor. Totodată, cadrele didactice trebuie să întărească elevilor respectul față de sine şi față de ceilalți. Elevii trebuie să învețe în şcoală să valorifice diferențele culturale şi valorile spirituale, locale şi generale.
Prin educaţia multiculturală şi interculturală, se dorește ca elevul să devină: o persoană deschisă către ceilalţi, conştientă de valoarea pe care o au ceilalţi şi capabilă să contribuie la dezvoltarea comunităţii din care face parte. Elevul trebuie să construiască relaţii cu ceilalţi, în spiritul solidarităţii şi al toleranţei, să comunice şi să caute soluţii de rezolvare a problemelor, împreună cu ceilalţi. Elevul trebuie să devină o persoană cu principii de viaţă, capabilă să dialogheze cu ceilalţi, să trăiască împreună cu ceilalţi într-un climat de respect, solidaritate şi acceptare a diversităţii, să fie capabil să se integreze responsabil în comunitate, în cultura poporului său, în acelaşi timp să fie deschis spre alte culturi, capabil să accepte şi să-i respecte pe ceilalţi.
Bibliografie
1) Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 2006
2) Dogaru-Ulieru, V.,Drăghicescu, L., Educație şi dezvoltare profesională, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011
3) Cozma, T., O nouă provocare pentru educație:interculturalitatea, Editura Polirom, Iaşi, 2001