În aceste vremuri, asistăm la multe dezbateri publice vis-a-vis de noua lege a educației propusă de către Ministerul Educației și a celor 10000 de specialiști în educație pe care îi invocă actualul ministru al educației, lucru ce pare a fi oportun cu vremurile în care trăim. Până aici toate bune și frumoase, dar nimeni nu a văzut măcar 5-10 specialiști din cei care au contribuit din plin la draftul legii. Legea, la prima vedere, pare foarte bună din punct de vedere financiar pentru personalul didactic, dar oare așa o fi?
Nu aș putea estima un procent care s-ar bucura de acest aspect care ar face mult mai atractivă această meserie care în ultimii ani a fost călcată în picioare de mulți contestatari, dar noi profesorii am rămas în picioare și am demonstrat tot timpul că dragostea față de ceea ce facem nu ne doboară la prima adiere de vânt așa cum foarte mulți cred… Cei foarte mulți, care au această impresie să nu uite că și ei au fost elevi și că pe cei pe care azi îi blamează, ieri acele persoane le-au fost modele în viață și așa ar trebui să rămână!
Lumea este într-o continuă schimbare și asta datorită vremurilor în care trăim, un lucru căruia nu te poți împotrivi. Același lucru s-a întâmplat și la începutul școlii online, când profesorilor li s-au promis tablete și cursuri de perfecționare pentru a se putea adapta cât mai repede la ceea ce a fost o alternativă a sistemului de educație. Elevilor li s-au promis sute de mii de tablete pentru a putea participa la școala on-line. Aceste decizii au fost foarte bune la momentul respectiv, dar din păcate nici în ziua de astăzi eu ca și profesor nu am primit nici tabletă și nici nu am participat la vreun curs de specializare pentru școala on-line iar elevii au primit un număr insuficient de tablete după zeci de situații pe care le cerea ministerul prin intermediul ISJ-urilor, tablete care au apărut la finalul anului școlar următor când deja era prea târziu… Profesorii au făcut eforturi foarte mari și din puținul lor și-au achiziționat dispozitive pentru a putea preda online, părinții au făcut și ei aceleași eforturi, elevii au făcut și ei eforturi deosebite o perioadă de timp, apoi când au văzut că se poate și fără a participa la orele online, mulți dintre ei au ales să uite la filme, să se joace sau să stea pe rețele de socializare în timp ce pentru profesori orele au devenit adevărate ședințe de spiritism.
În acele momente. toți spuneau că mișcarea și orele de educație fizică sunt deosebit de importante la școală și în timpul liber. Asta o spunea toată lumea. începând cu cei din ministerul educației și toți medicii din această țară, nu eu un simplu profesor care predau această disciplină.
După ieșirea din pandemie și a sistării școlii on-line au început să apară în spațiul public informații precum: numărul de ore de educație fizică în școli trebuie să crească. După ce David Popovici a devenit campion mondial la înot, actualul ministru al educației a spus cu subiect și predicat că numărul de ore de educație fizică în școli va fi mărit deoarece „Mens sana in corpore sano” – acest lucru l-a spus atunci când David Popovivi a fost primit la minister pentru a fi felicitat în urma performanței deosebite. Tot în aceeași perioadă, ministrul sportului a venit cu o propunere ca în școli să se facă câte o oră de educație fizică în fiecare zi. Această propunere a fost și este una de apreciat, DAR… pentru că tot timpul există un DAR, nu se poate realiza în școlile din România pentru sunt foarte multe școli din mediul urban care nu au săli de sport, terenuri de sport decente iar de mediul rural nici nu mai are rost să vorbesc.
Îmi aduc aminte când Simona Halep a câștigat primul titlu de Gand Slam în tenisul mondial. La sosirea în țară, i-au făcut o primire ca unei adevărate campioane, lucru de apreciat dar faptul că politicienii de atunci încercau să își asocieze imaginea cu succesul Simonei Halep, făcând aceleași promisiuni că statul va face și va drege pentru activitatea fizică din școli, la fel totul a rămas la nivel declarativ.
La nivel declarativ, toată lumea își dorește… dar în momentul în care lucrurile trebuie aplicate, se întâmplă exact opusul.
Ca drept dovadă, actualul ministru al educației împreună cu cei 10000 de specialiști au decis în noua legea ca ora de educație fizică să nu mai facă parte din trunchiul comun și notarea la această disciplină să se facă cu ADMIS/ RESPINS, ei numindu-le „calificative”!!! Această noutate din lege dacă se va aplica va duce la un dezastru din punct de vedere al dezvoltării fizice armonioase a fiecărui individ și va da „curajul” multor directori de școli să nu introducă în școala lor nici măcar o oră de educație fizică în detrimentul altor discipline unde elevul este nevoit să adopte o poziție în bancă nu tocmai comodă. Faptul că se dorește notarea cu ADMIS/ RESPINS nu face altceva decât să îndepărteze și mai tare elevii de această disciplină iar autoritățile să își aducă aminte de sport doar atunci când apare de nicăieri o Simona Halep, un David Popovici, un Hagi, o Elisabeta Lipă, o Nadia Comăneci etc.
Copiii trebuie încurajați să facă mișcare și să se autodepășească, să se dezvolte armonios, să fie sănătoși, să fie plini de energie pentru a putea face față activităților zilnice. Copiii nu trebuie lăsați într-un sedentarism latent ca apoi cei vinovați să arate cu degetul spre alții. Copiii trebuie susținuți și încurajați, iar la orele de educație fizică să existe același sistem de notare ca și la restul disciplinelor pentru a exista o competiție între ei, să existe concurență (CONCURENȚA NAȘTE CAMPIONI). Ce ar fi dacă la toate disciplinele s-ar nota cu ADMIS/ RESPINS? Elevii nu ar mai cunoaște adevăratul sens al competiției și nu ar mai ști care a terminat pe locul I. Același lucru se întâmplă la toate întrecerile sportive din toată lumea unde există un sistem de „NOTARE” după care se stabilește o ierarhie, un clasament. Nicăieri în lumea aceasta nu există la vreo competiție sportivă ADMIS/ RESPINS. De ce trebuie noi să inventăm „Mersul pe jos” și „Roata”, când deja ele au fost inventate?
În concluzie, vreau să zic că acesta este „of”-ul unui profesor de educație fizică, în același timp și părinte și fost sportiv de performanță. Nu înseamnă că cele scrise de mine sunt lucrurile cele mai bune care ar trebui să se întâmple, spun doar că și noi profesorii ar trebui să fim consultați mai întâi atunci când se dorește implementarea unor decizii noi referitoare la actul educațional și la interesul elevilor și al sistemului de educație.