Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 susține dezvoltarea țării noastre pe trei piloni principali, dintre care unul este dedicat mediului. Această strategie este orientată către cetățean, iarstatul servește nevoile fiecărui cetățean intr-un mod echitabil și responsabil într-un mediu curat. Tocmai de aceea se consider că formarea viitorilor cetățeni începe de pe băncile școlii.
Prin raportarea la obiectivele Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a Românie 2030 precum Orașe și comunități durabile; Consum și producție responsabilă; Acțiune în domeniul schimbărilor climatic; Viață acvatică; Viață terestră, educația ecologică urmărește formarea și consolidarea unor competențe de viață utile în devenirea copiilor și tinerilor, ca cetățeni activi, responsabili, cu valori commune europene.
Educația ecologică joacă un rol esențial în școală, contribuind la formarea unei generații responsabile față de mediu. Iată câteva aspecte cheie:
1. Creșterea conștientizării și responsabilității ecologice
– Elevii învață despre impactul acțiunilor umane asupra naturii.
– Se formează atitudini pozitive față de protecția mediului.
2. Dezvoltarea unor comportamente durabile
– Promovarea reciclării și reducerii consumului de resurse.
– Încurajarea utilizării transportului sustenabil și economisirea energiei.
3. Integrarea în curriculum
– Materii precum biologia, geografia și chimia includ teme de ecologie.
– Proiecte interdisciplinare care abordează sustenabilitatea.
4. Activități practice și proiecte
– Plantarea copacilor, colectarea selectivă a deșeurilor.
– Participarea la programe educaționale ecologice.
5. Pregătirea pentru viitor
– Educația ecologică ajută la formarea unor cetățeni activi și implicați.
– Sprijină dezvoltarea de cariere în domeniul mediului și sustenabilității.
Integrarea educației ecologice în diferite discipline școlare este esențială pentru dezvoltarea unei înțelegeri complete și profunde a problemelor de mediu și a impactului activităților umane asupra naturii. Acesta poate fi realizat prin adaptarea și încorporarea unor teme ecologice specifice în cadrul diferitelor materii școlare. Iată cum ar putea arăta această integrare:
1. Biologia
– Teme ecologice: Studiul ecosistemelor, biodiversității, poluării și schimbărilor climatice.
– Exemple de activități: Analiza impactului activităților umane asupra speciilor și habitatelor, studiul proceselor naturale care susțin viața pe Pământ (precum ciclurile de carbon și apă), cercetarea soluțiilor ecologice (ex. energii regenerabile).
2. Geografia
– Teme ecologice: Geografie fizică, procese naturale și impactul acestora asupra mediului, dar și geografia urbană și dezvoltarea sustenabilă.
– Exemple de activități: Analiza diferitelor regiuni ale lumii din perspectiva gestionării resurselor naturale, studii de caz despre efectele dezastrelor naturale sau despre politicile de conservare a mediului.
3. Chimie
– Teme ecologice: Poluarea chimică, emisiile de gaze de seră, reciclarea și tratarea deșeurilor.
– Exemple de activități: Experimente pentru înțelegerea impactului substanțelor chimice asupra mediului, studii despre surse alternative de energie, analiza poluării aerului și apei.
4. Fizica
– Teme ecologice: Energia regenerabilă, eficiența energetică, principii de sustenabilitate.
– Exemple de activități: Calcularea eficienței energiei solare sau eoliene, studii despre cum să reducă consumul de energie în viața cotidiană.
5. Matematica
– Teme ecologice: Utilizarea statisticilor și analizelor pentru monitorizarea poluării, calcularea economiilor de energie și resurse.
– Exemple de activități: Proiecte care implică colectarea de date pentru analiza schimbărilor climatice, realizarea unor grafice privind consumul de apă sau energie într-o comunitate.
6. Limba și literatura română (sau limba maternă)
– Teme ecologice: Încurajarea elevilor să scrie eseuri și poezii despre importanța protecției mediului și a responsabilității față de natură.
– Exemple de activități: Dezbateri, prezentări, lecturi din autori care tratează teme ecologice și filozofice legate de natura umană și mediul înconjurător.
7. Educația civică
– Teme ecologice: Drepturile și responsabilitățile cetățenilor față de mediu, politici ecologice și implicarea în protecția mediului.
– Exemple de activități: Organizarea de campanii de conștientizare în școală sau în comunitate despre importanța reciclării sau protecția speciilor pe cale de dispariție.
8. Arta
– Teme ecologice: Crearea de lucrări de artizanat din materiale reciclate, explorarea naturii prin pictură sau fotografie.
– Exemple de activități: Expoziții de artă ecologică, realizarea unor proiecte artistice care promovează protecția mediului.
9. Educația fizică
– Teme ecologice: Promovarea unui stil de viață sănătos și sustenabil, integrarea activităților în aer liber și a educației fizice în natură.
– Exemple de activități: Excursii în natură pentru învățarea despre importanța pădurilor și a mediilor naturale pentru sănătatea umană.
10. Tehnologia
– Teme ecologice: Inovații tehnologice pentru reducerea impactului asupra mediului, soluții verzi în industrie.
– Exemple de activități: Proiecte despre tehnologii ecologice (de exemplu, reciclarea electronicelor sau producția de energie curată), construirea de dispozitive eficiente energetic.
Integrarea educației ecologice în diverse discipline școlare ajută elevii să înțeleagă complexitatea problemelor de mediu din multiple perspective și îi pregătește să devină cetățeni responsabili. Aceasta promovează dezvoltarea unei gândiri critice asupra impactului nostru asupra lumii și îi încurajează să adopte comportamente sustenabile, atât în viața personală, cât și profesională.
În concluzie, educația ecologică este esențială pentru dezvoltarea unei societăți mai responsabile și sustenabile. Educația pentru mediul înconjurător conectează elevii la lumea din jurul lor, învățând despre medii naturale și construite, sporind gradul de conștientizare a problemelor care afectează mediul de care noi toți depindem, precum și acțiunile pe care le putem desfășura pentru a-l îmbunătăți și susține. Fie că aducem natura în sala de clasă, scoatem elevii afară pentru a învăța sau ne relaxăm într-o plimbare cu familia, contactul cu natura are multe beneficii pentru tineri, educatori, școli și comunitate.
Bibliografie
1.Burcu A. Educaţia ecologică, dezvoltarea durabilă şi calitatea vieţii, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2005.
2.Dumitru, I., Educația ecologică și protecția mediului, Editura Didactică și Pedagogică, București 2018.
3.Ionescu, M., Dezvoltarea durabilă – aspecte teoretice și practice, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2015.
4.Ministerul Educației Naționale. (2022). Curriculum național pentru învățământul gimnazial. București, 2022.
5.Nicolescu, C., „Conștiința ecologică în școala românească”, Revista de Pedagogie, nr. 2, 2020.
6.ONU, Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. New York: Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, 2015.
7.Popescu, A., „Implicarea elevilor în activități de protecție a mediului – între educație și acțiune”, Educația și Societatea, nr. 3, 2019.
8.Savin I., Educație școlară pentru dezvoltare prin sustenabilitate în Buletinul AGIR nr. 1/2024
9.Văideanu, G., Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București, 1988.
10.https://aliantapentruconservareabiodiversitatii.wordpress.com/2013/01/10/de-la-educatia-ecologica-la-educatia-pentru-dezvoltare-durabila/
11.https://www.anpm.ro/dezvoltare-durabila
12.https://edict.ro/rolul-familiei-si-al-scolii-in-promovarea-educatiei-ecologice/