Copilul hiperactiv cu probleme de concentrare, fiind și impulsiv creează dificultăți mari la școală. Pentru ca ceilalți elevi să poată învăța, este nevoie să îi acordăm ajutorul de care are nevoie copilul hiperactiv care poate perturba ora, însă fără ai neglija pe ceilalți. În acest sens, vom prezenta câteva sugestii pe care le putem aplica în diferite situații.
Preocuparea pentru activități alternative cu scopul de a contracara situațiile dificile însoțite de programările stricte și rutină, constituie un bun sprijin practic în aceste împrejurări. Pe lângă acestea, aportul profesioniștilor și al părinților va da rezultate remarcabile, în cele din urmă.
Tulburarea deficitară a atenției (TDA) nu poate fi vindecată, însă sunt cunoscute tehnici pe care copiii și cei implicați în educarea și îngrijirea lor le pot învăța pentru a face față în situații diferite. Pentru acești copii, o mare răspundere revine unui învățământ bine organizat, consecvent și specializat.
Pe scurt, vom enumera câteva aspecte importante ce trebuie urmărite în educarea copilului hiperactiv:
- Este fundamentală legătura strânsă cu familia și cu ceilalți profesioniști.
- Organizarea sălii de clasă este o sarcină importantă, încercându-se reducerea la maximum a motivelor de distragere a atenției copilului cu TDA.
- Este esențial ca un copil hiperactiv să învețe să-și gospodărească timpul.
- Sunt necesare atitudini extra-pedagogice în cazul profesorilor de la clasă.
- Un aspect fundamental este și securitatea fizică a copiilor și a personalului didactic.
- În Marea Britanie, profesorii specializați în nevoi educaționale special joacă un rol esențial.
- Împrietenirea poate fi dificilă, ceilalți copii fiind obosiți de comportarea lui hiperactivă și impulsivitatea de care dă dovadă.
- TDA influențează capacitatea de învățare.
Zilele de școală constituie o ușurare bine-venită pentru părinți, ei nemaiavând nevoie să se ocupe oră de oră de fiul/ fiica lor cu TDA. Desigur, aceste sentimente sunt lesne de înțeles! Foarte important de reținut este faptul că trebuie să se implice toți profesioniștii privind viața copilului, iar părinții sun cei mai importanți “ profesioniști” dintre toți.
Așadar, între casă și școală trebuie să fie o legătură foarte strânsă pentru a se stabili o metodă unică de tratare a dificultăților copilului. Problemele copilului hiperactiv trebuie recunoscute, impunându-se un ajutor suplimentar care trebuie acordat de mai multe persoane.
Bibliografie
Geanina Cucu-Ciohan, Psihoterapia copilului hiperactiv, o abordare experențială, Editura SYLVI1, București, 2000.
Colette Sauve, Copilul hiperactiv. Hiperactivitatea și deficitul de atenție al copilului, Editura House of Guides Publishing Grup, București, 2006.