În natură există un permanent, ireversibil și imens proces biochimic. Niciodată să nu luăm măsuri împotriva legilor naturii, dacă nu le cunoaștem finalizarea. Nu cred că există ceva mai important decât conservarea naturii, cu excepția supraviețuirii omului, și aceste două noțiuni sunt atât de strâns legate, încât este greu să le desparți.
Natura reprezintă marele și imprevizibilul izvor de sănătate și viață, are un efect miraculos și o influență reconfortantă asupra psihicului.
Natura este cea mai mare bogăție a unui popor, de aceea trebuie ca fiecare dintre noi să cunoască și să țină seama de relațiile ecologice ale țării. Se impune astfel ca de la vârste mici, copiii să fie educați în spiritul unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător, în vederea formării ulterioare a conștiinței și comportamentului ecologic favorabil unui stil de viață sănătos mental, emoțional, fizic și sociomoral.
Omul este conștient că trebuie să păstreze un permanent echilibru între ceea ce primește de la mediul său de viață și ceea ce îi oferă acesta.
Copiii trebuie învățați că ceea ce distrugem azi va afecta generațiile care vin după noi. Dacă ei cresc astăzi în spiritul ocrotirii naturii, al ecologiei, poate mâine vom avea o Terră mai curată, mai verde. Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții și acesta este mesajul pe care trebuie să-l perceapă copilul din primele zile de școală.
Natura este un bun al tuturor, de aceea problema mediului este o problemă a întregii planete, iar copiii trebuie să o cunoască, să o iubească, să știe că ea este un organism viu. Cunoscând natura, copilul va înțelege importanța acesteia și necesitatea de a o păstra sănătoasă. Strategia procesului de educație ecologică este definită prin receptivitate, cunoștințe, comportamente, deprinderi.
Educația ecologică a școlarilor mici este foarte importantă pentru dezvoltarea sentimentelor de afecțiune față de tot ceea ce-i înconjoară, pentru corectarea atitudinilor comportamentale sau chiar suplinirea părinților în formarea comportamentului copilului, pentru educarea capacității de a ocroti, proteja și respecta natura, dar și pentru sensibilizarea copiilor prin antrenarea comportamentelor afective și volitive.
Participarea activă constituie scopul final al educației ecologice, chemat să-i deprindă pe copii cu regulile de bună purtare care trebuie să fie respectate.
Un element esențial al vieții pe Pământ este apa. Destul de răspândită în natură, i se acordă atenție sporită din partea omului, atât pentru foloasele pe care le aduce, cât și pentru pagubele pe care le produce. De aceea, încă de la vârsta școlară, copilul învață despre însușirile apei, efectuează experiențe cu apa și află despre circuitul apei în natură, descoperă unele întrebuințări și modul de economisire a apei.
Există numeroase cazuri în care omul este pus în situația de a economisi apa, iar ele pot fi supuse dezbaterii în cadrul activității cu copiii, în funcție de specificul local.
Apa nu este utilizată numai de om, ci și de plante și animale, iar urmările folosirii iraționale, ale poluării și ale calamităților naturale se extind asupra regnului animal și vegetal, sunt distruse lanțurile trofice.
De aceea, consider că suntem obligați să-i îndrumăm pe copii în formarea unui comportament civilizat față de natură și mediu, în cultivarea unor atitudini și sentimente de respect și dragoste față de tot ceea ce înseamnă și/sau întreține viața pe Pământ.
Nutresc speranța că am reușit să formez la copii concepția că apa este elementul esențial al vieții și, în acest sens, am realizat un proiect tematic – „Apa – element esențial al vieții” – pentru clasa pregătitoare.
Scopul: explorarea fenomenelor naturale din mediul înconjurător, deprinderea copiilor de a efectua experiențe simple pentru a-și explica o parte dintre caracteristicile apei, stările de agregare ale acesteia, circuitul apei în natură, formarea unei atitudini responsabile de ocrotire și protejare a mediului înconjurător.
Metode: povestirea, explicația, experimentul, conversația euristică, demonstrația, metoda predicției.
Subiectul a fost ales de copii, impresionați de inundațiile produse în țara noastră, de mobilizarea populației în procesul de ajutorare a celor sinistrați.
Durata: două săptămâni
Subteme:
1. Apa și transformările ei
2. Apa în natură
Inventar de cunoștințe
Ce știu copiii:
– apa este folosită de oameni, animale și plante;
– zăpada se topește la căldură;
– apa se găsește în oceane, mări, lacuri și râuri; apa produce inundații;
– apa este indispensabilă vieții.
Ce nu au știut copiii:
– apa se găsește în atmosferă, plante, oameni, animale, aer;
– apa poate fi poluată;
– apa se găsește în diferite forme în natură.
Ce au vrut să afle copiii:
– de unde vine apa de la robinet;
– de ce plouă;
– cum se formează gheața și zăpada;
– cum trece apa dintr-o stare de agregare în alta;
– cunoștințe noi despre evaporare, circuitul apei în natură;
– modalități de ocrotire și protejare a mediului.
Subtema: Apa și transformările ei
Punctul de plecare în alegerea temei proiectului a pornit de la micile întâmplări și observații ocazionale făcute de copii (un copil s-a udat la baie cu puțină apă; cămașa mea s-a uscat repede; alt copil s-a udat pe pantofi din bălțile de pe stradă și trebuie să-și usuce pantofii; iarna aceasta fiind bogată în precipitații), iar faptul că apa a trecut deseori dintr-o stare de agregare în alta a stârnit interesul copiilor și dorința lor de a o cunoaște și a afla mai multe despre apă prin experiențe proprii.
Am propus următoarele activități:
– Vizionare video, pe aplicația Eduboom – Apa în natură;
– Lectura învățătoarei: „Moș Viscol și primăvara”;
– Vedem imagini despre apă din cărți și reviste pentru copii;
– Jocuri de tipul: „Când se întâmplă?”, „De ce îngheață apa?”, „De ce se topește zăpada?”, „De ce plouă?”
În colaborare cu părinții, am construit adăposturi pentru animale.
La Arte vizuale și abilități practice am realizat desene cu temele: „Oameni de zăpadă”, „Ploaia dusă de vânt”, „Valuri de mare”.
Joc de rol: „De-a patinatorii”, „De-a marinarii”, „De-a schiorii”, „De-a scafandrii”.
Am preparat ceaiuri din plante medicinale, subliniind ideea că apa este un izvor de sănătate.
Joc ritmic/dans tematic: Vine ploaia, dansul ploii.
Subtema: Apa în natură
Am propus următoarele activități:
– studierea unor imagini despre apă din cărți pentru copii;
– completarea unor fișe;
– joc „Spune unde este corect”;
– lecturarea unor poezii precum „Iarna”, „Ninge”, „Ploaia”, „Ce ne povestește ploaia”;
– exercițiu grafic „Ploaia dusă de vânt”, „Steluțe de zăpadă”;
– convorbire – circuitul apei în natură;
– experimente prin care se observă trecerea apei dintr-o stare în alta;
– observare: apa în combinare cu alte substanțe chimice prietenoase cu natura (alginate sau clorură de calciu);
– discuții despre furtuni și inundații;
– audiție și memorare de cântece cu sonorități care sugerează zgomotul apei/cascadei, ploii, vuietelor;
– combinarea culorilor prin fuzionare – realizarea curcubeului cu ajutorul acuarelelor.
Joc-exercițiu: „Așază la locul potrivit”, joc logic „Cum nu este această piesă”, experiențe cu apă, cărbune, nisip.
La toate activitățile propuse am adăugat detalii: copiii au preparat ceaiuri de tei, sunătoare pentru diferite afecțiuni, sucuri de fructe, înghețată, murături, apoi s-au jucat „De-a vânzătorii”.
În urma experiențelor avute, copiii au descoperit calitățile apei, adică apa este transparentă, nu are culoare, nu are miros, nu are gust, curge, ia forma vasului în care este pusă, că apa se evaporă cu atât mai repede cu cât aerul este mai cald. Au constatat efectul de condensare în diferite situații, au stabilit că prin înghețare apa își mărește volumul, că prin fierbere apa se evaporă puternic, iar când se întâlnește cu un obiect rece, vaporii de apă se condensează pe obiect, formând picături fine.
Evaluarea finală
Prin observarea dirijată a unor fenomene naturale care sunt părți componente ale circuitului apei în natură și reproducerea acestora la o scară mult mai redusă, copiii au reușit cu succes să înțeleagă fenomenele prezentate în activitate, să transpună în realitate cele învățate și să descifreze astfel misterele naturii înconjurătoare. Odată cu înțelegerea acestora, ei au realizat importanța pe care o are apa pentru mediul înconjurător, cât este de necesară pentru întreținerea în bune condiții a vieții și a sănătății, cât de importantă este păstrarea calităților naturale ale apei și împiedicarea poluării acesteia.
Pentru a demonstra toate acestea, copiii au realizat ei înșiși concluzia finală a activității prin prezentarea celor învățate pe coli A3, unde au ilustrat cu ajutorul desenului, literelor și imaginilor circuitul apei în natură, sintetizând cele învățate.
A fost realizată o expoziție cu desene, picturi, albume, colaje, lucrări obținute prin modelaj pe tema proiectului. Expoziția a fost vizitată de toți părinții copiilor din clasă.
Concluzii
Sperăm că școlarii mici vor aplica în viața lor toate cunoștințele din derularea acestui proiect tematic, că aceste cunoștințe îi vor ajuta la înțelegerea cât mai exactă a lumii înconjurătoare. Mi-am propus ca ei să cunoască de la această vârstă importanța apei, să știe cât de necesară este protejarea ei. Proiectul nu are numai scop educativ, de învățare, de însușire a unor cunoștințe, ci și un rol etic important, acela de a învăța să ocrotească natura prin evitarea poluării acesteia.
Prin proiectul derulat i-am învățat pe copii să descopere, să privească, să asculte, să-și mobilizeze vibrațiile inimii, descoperind și prețuind comorile ascunse ale lumii, iar cunoștințele și deprinderile formate să constituie piatra de temelie a educației ecologice, care va deveni o componentă importantă a educației școlare.
Bibliografie
– Curriculum pentru învățământ școlar, 2008.
– Aplicații ale metodei proiectelor. București, 2008.