Uneori, o experiență de formare profesională nu înseamnă doar acumularea unor informații noi, ci și descoperirea unor modalități diferite de a învăța, de a lucra și de a te raporta la tine și la cei din jur. Pentru mine, participarea, în luna iulie, la cursul Erasmus+ „The Well-Being Code: Energy Tools and Mind-Body Activities for Self-Care”, desfășurat la Stockholm, a fost o experiență practică, dinamică și profund personală.
Cursul, furnizat de Body Mind Academy Sweden AB, companie constituită legal în Suedia și care își desfășoară activitatea sub acreditarea Europass Teacher Academy, a fost organizat cu profesionalism și atenție la fiecare detaliu. Formatorii au demonstrat expertiză, punctualitate și seriozitate, iar metodele de lucru au transformat fiecare zi într-o experiență activă de învățare.
Am fost 16 participanți din 8 țări europene, reprezentând 12 școli, iar diversitatea grupului a creat un cadru ideal pentru învățarea colaborativă. Nu am învățat doar de la formatori, ci și unii de la ceilalți. Activitățile în echipe internaționale, discuțiile de grup, schimbul de experiențe și prezentarea diferitelor sisteme educaționale ne-au oferit posibilitatea de a compara practici și de a descoperi soluții aplicate în școli din contexte culturale diferite.
Învățarea prin experiență a fost primul pas spre starea de bine. Încă din prima zi, am fost implicați în activități de tip warm-up, exerciții de cunoaștere și sarcini interactive. Un exercițiu simplu, dar foarte eficient, a fost prezentarea unui participant de către un alt coleg, după o discuție în grupuri mixte. Astfel, învățarea a început prin comunicare, ascultare activă și conectare.
Pe parcursul cursului, am descoperit că învățarea prin experiență a fost principiul central. Nu ni s-au prezentat doar teorii despre starea de bine, ci am fost invitați să le experimentăm. Am învățat prin exercițiu, reflecție, observație și feedback. Fiecare tehnică era mai întâi explicată, apoi practicată și, în final, analizată prin prisma propriei experiențe.
Una dintre cele mai importante activități a fost reprezentată de exercițiile de respirație. Am învățat să acordăm atenție ritmului respirației și să folosim respirația conștientă ca instrument pentru calmare, reducerea tensiunii și recâștigarea concentrării. Am realizat cât de simplu poate fi un astfel de exercițiu și cât de ușor poate fi introdus într-o zi obișnuită sau chiar într-o activitate la clasă.
Am experimentat, de asemenea, mindfulness și Heart Meditation, tehnici prin care am fost încurajați să fim atenți la prezent, la propriile senzații, emoții și gânduri. Pentru mine, valoarea acestor exerciții a fost tocmai simplitatea lor: nu presupun resurse speciale, ci doar câteva minute de atenție și disponibilitatea de a ne opri din ritmul obișnuit. (www.heartmath.org/resources/)
O altă componentă importantă a cursului a fost învățarea unor strategii de identificare și gestionare a emoțiilor. Am discutat despre modul în care emoțiile ne influențează comportamentul, relațiile și capacitatea de concentrare și am exersat modalități de a reveni la o stare de echilibru.
Am folosit tapping și EFT – Emotional Freedom Technique, am lucrat cu afirmații pozitive și am explorat conceptul de coherence. Exercițiile au fost însoțite de reflecții individuale și discuții de grup, ceea ce ne-a ajutat să înțelegem nu doar „ce” facem, ci și „de ce” anumite tehnici pot fi utile în situații de stres.
Pentru dezvoltarea capacității de concentrare am realizat exerciții de „clarity and focus”, prin care am învățat să ne îndreptăm atenția către ceea ce este important și să reducem interferența gândurilor care ne distrag.
Un instrument care mi-a rămas în mod deosebit în minte este jurnalul recunoștinței. Printr-un exercițiu aparent simplu – identificarea zilnică a lucrurilor pentru care suntem recunoscători – am fost invitați să schimbăm perspectiva asupra experiențelor cotidiene. În loc să ne concentrăm exclusiv pe probleme, sarcini și lucruri care lipsesc, am învățat să observăm și ceea ce funcționează, ceea ce ne aduce bucurie și oamenii sau momentele pentru care merită să fim recunoscători.
Mi-a plăcut foarte mult structura fiecărei zile. Diminețile începeau cu un moment de meditație și conectare, urmat de impresii despre ziua precedentă și exerciții de recunoștință. Pe parcursul zilei alternam activitățile practice, lucrul în echipe, discuțiile și reflecția individuală. La final, ofeream feedback și identificam ceea ce ne-a fost util.
Au fost utilizate și carduri cu mesaje despre starea de bine, precum și filmulețe scurte care introduceau situații sau idei legate de gestionarea emoțiilor și a gândurilor. Aceste resurse simple au demonstrat că activitățile de dezvoltare socio-emoțională nu trebuie să fie complicate pentru a fi eficiente.
Un alt aspect pe care îl consider valoros a fost alternarea constantă între învățarea individuală și cea colaborativă. Am avut momente în care am lucrat cu propriile emoții și gânduri, dar și momente în care am împărtășit experiențe, am analizat situații și am căutat împreună soluții.
Una dintre întrebările pe care mi le-am pus permanent în timpul cursului a fost: „Cum pot folosi ceea ce învăț aici împreună cu elevii mei?”, iar răspunsul este unul concret. Pot introduce exerciții scurte de respirație la începutul unei lecții, înaintea unei activități care necesită concentrare sau după un moment solicitant. Pot utiliza exerciții de mindfulness pentru conectarea la prezent, tehnici de recunoștință pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive și afirmații pentru consolidarea încrederii în sine. Pot transforma, de asemenea, jurnalul recunoștinței într-o activitate periodică, în care elevii să noteze lucruri pozitive din experiența lor. Exercițiile de clarity and focus pot fi utile înaintea unor sarcini de învățare, iar activitățile de identificare a emoțiilor pot contribui la dezvoltarea vocabularului socio-emoțional.
Am înțeles că aceste tehnici pot fi integrate firesc în procesul educațional, fără a transforma lecția într-o activitate separată. Ele pot deveni mici momente de conectare, autoreglare și pregătire pentru învățare.
Experiența Erasmus+ mi-a oferit și o altă formă de învățare: învățarea interculturală. În echipele internaționale am descoperit cum abordează colegii din celelalte țări problemele legate de stres, echilibru emoțional și starea de bine în școlile lor și am constatat că se confruntă cu aceleași situații legate de burnout, birocrație, documente și raportări, elevi numeroși în clase și nemotivați.
Am prezentat școlile noastre, am schimbat idei și am discutat despre modalități prin care profesorii pot sprijini bunăstarea elevilor. Ziua multiculturală, în care fiecare participant a adus un element culinar reprezentativ pentru țara sa, a fost un exemplu minunat de învățare prin experiență și conectare.
Am descoperit că, deși sistemele educaționale sunt diferite, avem preocupări comune: cum să îi ajutăm pe elevi să învețe mai bine, să se simtă în siguranță, să aibă încredere în ei și să construiască relații pozitive.
Cursul m-a ajutat să descopăr și câteva concepte suedeze legate de echilibru și bunăstare. „Fika”, acel moment de pauză și conectare în jurul unei cafele, mi-a atras atenția prin simplitatea sa. Este o invitație de a încetini, de a conversa și de a fi prezent.
„Lagom”, ideea de „nici prea mult, nici prea puțin, ci exact cât trebuie”, mi-a oferit o altă perspectivă asupra echilibrului dintre responsabilități și timpul personal. Am descoperit și „Jantelagen”, asociat cu modestia, egalitatea și respectul față de ceilalți.
Mi-ar plăcea să aduc în școala mea ideea de „Erasmus Fika”, ca un mic ritual de conectare pentru colegii din echipa de proiect. În perioadele aglomerate, câteva minute de conversație și relaxare pot contribui la un climat de echipă mai armonios.
Dincolo de tehnici, cursul mi-a adus o schimbare de perspectivă. Deși sunt cadru didactic cu peste 25 de ani de experiență, cursul mi-a demonstrat încă o dată că învățarea nu se termină niciodată. Uneori, cele mai importante lucruri se învață nu din prezentări, ci făcând, experimentând și reflectând.
Am plecat la Stockholm pentru a descoperi metode de self-care și instrumente pentru starea de bine. M-am întors cu un set de exerciții practice pe care le pot folosi atât pentru mine, cât și în activitatea didactică: respirație conștientă, mindfulness, meditație, tapping, EFT, afirmații pozitive, recunoștință, exerciții pentru concentrare și tehnici de autoreglare emoțională.
Mai presus de toate, am învățat că starea de bine se exersează. Se construiește prin gesturi mici, prin atenție, respirație, reflecție și conectare. Iar atunci când profesorul învață să își gestioneze mai bine energia și emoțiile, poate crea mai ușor un spațiu în care și elevii să se simtă ascultați, valorizați și în siguranță.
Pentru mine, aceasta este adevărata lecție a cursului „The Well-Being Code”: nu doar să acumulez cunoștințe, ci să le transform în practici; nu doar să învăț despre starea de bine, ci să o exersez; nu doar să o păstrez pentru mine, ci să o duc mai departe, în sala de clasă și în comunitatea mea școlară.
Dincolo de sala de curs, experiența Erasmus+ continuă prin fiecare exercițiu pe care îl aplic, prin fiecare elev pe care îl ajut să își găsească echilibrul și prin fiecare moment în care îmi amintesc să respir, să mă opresc și să fiu prezentă.