Dificultăți de învățare în clasa mea

În ceea ce privește tipurile de dificultăți de învățare, nu a fost dificil să găsesc în experiențele trecute cazuri de copii cu dificultăți de învățare, să le diferențiez de cazurile copiilor cu dizabilități de învățare sau de cele ale copiilor cu tulburări de învățare.

Ambii elevi au prezentat în etapa de evaluare inițială aceleași caracteristici: întârziere în dezvoltarea limbajului; întârziere în dezvoltarea cognitivă; relaționare dificilă cu colegii de clasă; adaptare dificilă la programul școlar; manifestarea preferințelor și interesului vădit pentru jocul liber.

În ambele cazuri, am efectuat ancheta socială pentru a putea depista cauzele care au generat dificultățile de învățare specifice acestor elevi. La interval de 2 ani, am descoperit situații familiale având același numitor comun: părinții, mult prea ocupați la serviciu, nu au acordat suficient timp și suficientă atenție copilului. Voi detalia puțin în cele ce urmează:
• Mama si tata, absolvenți ai unor facultăți de prestigiu, poziționați în funcții importante la companii de succes, sunt foarte ocupați la serviciu. Ajung acasă târziu, după ora 20.00. Efectuează adesea călătorii de afaceri în țară și în străinătate.
• Înainte ca fiul să împlinească vârsta de 6 luni, mama se întoarce la serviciu, de unde a plecat doar pentru a naște.
• Părinții  sunt foarte prinși/ stresați de problemele de serviciu și acasă. Alocă timp puțin elevului. Conversațiile lor cu elevul sunt reduse, plimbările împreună cu el sunt rare.
• Părinții își manifestă sentimentele mai puțin prin viu grai, prin contact fizic direct. Îi copleșesc însă cu cadouri: jucării, cărți, dulciuri.
• Ei încredințează creșterea și îngrijirea elevului unei persoane care să-i substituie contra unei sume de bani.
• Adesea, bona angajată pe baza vârstei respectabile și a unor referințe prețioase, preia și sarcinile unei menajere. Acordă și ea mai puțin timp elevului, fiind copleșită de îndatoririle de menajeră într-o casă mare.
• Elevul rămâne multă vreme singur. În timp, el dezvoltă o relație cu substitutul de părinte, transferă în această relație nevoia sa de afectivitate și relația cu proprii părinți se depreciază continuu.

În funcţie de particularităţile temperamentale, de vârstă, de educaţie şi de dezvoltare mintală, tulburările de vorbire, în general, pot provoca şi o excitaţie psihomotorie, manifestată prin agitaţii permanente, chiar în lipsa unor cauze corespunzătoare.

Urmărindu-le atent evoluția am constatat următoarele semne specifice elevilor cu dificultăți de învățare:

  • Sunt  neliniştiti, agitati, uneori agresivi şi uşor distractibili;
  • Nu pot urmări directive şi reguli;
  • Învaţă greu legătura între litere şi sunete (citeşte pe litere şi nu face sinteza silabei), nu poate forma cuvinte din sunete diferite;
  • Nu pot citi sau fac greşeli serioase de citire sau pronunţie;
  • Au probleme în a reţine propoziţii şi a înţelege timpul;
  • Nu scriu după dictare şi nu fac legătura între cuvinte şi imaginea lor scrisă;
  • Au de multe ori probleme şi în copierea de litere, cuvinte şi propoziţii;
  • Sunt  înceți în învăţarea noilor deprinderi;
  • Au dificultăţi în planificarea şi organizarea timpului;
  • Au tulburări în învăţarea alfabetului.

 

prof. Cosmina Bogasieru

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/cosmina.bogasieru

Articole asemănătoare