Prezența psihologiei pozitive în educație este foarte importantă deoarece trebuie să ne preocupăm de a le dezvolta copiilor stima de sine, încrederea în sine, optimismul și speranța, gândirea pentru viitor pentru a-i forma pentru societatea în care trăiesc. Copiii au nevoie de profesori care să le vorbească pe limba lor și să pătrundă în sufletul lor, să vadă în ei ceea ce este pozitiv și bun, pentru că, știm că, nu există copii răi.
Seligman a afirmat că școlile sunt un loc potrivit pentru a învăța copiii despre psihologia pozitivă deoarece își petrec o mare parte din timp acolo, iar tehnicile sunt ușor de aplicat pentru a obține o stare de bine, fericire și bunăstare. În ultima perioadă școala își dorește să se ocupe de bunăstarea și siguranța elevilor, nu doare de obținerea performanțelor. Sunt în derulare diverse proiecte printre care și „Școala Încrederii”, un proiect la care participă și școala la care sunt învățătoare. Prin activitățile pe care le desfășurăm la școală este important să le stimulăm curiozitatea, plăcerea, să-i stimulăm să devină autonomi în învățare, să le formăm personalități autonome care să se adapteze unor situații imprevizibile.
Este foarte important ca nevoia de iubire a copiilor să fie satisfăcută, să li se umple rezervorul emoțional, sursa lor de energie. Dacă rezervorul emoțiilor este umplut cu iubire necondiționată copiii vor reuși să-și stăpânească anxietatea, să construiască relații armonioase, să se adapteze mediului în care trăiesc.
Iubirea față de copii ne-o putem exprima prin cele cinci limbaje de iubire: mângâieri fizice, timpul acordat, darurile, serviciile și cuvintele de încurajare. Fiecare copil are nevoie sa fie iubit diferit deoarece fiecare copil are personalitatea lui și percepe diferit iubirea. Nevoia de iubire a copilului se afla la baza tuturor celorlalte nevoi. Este esențial să descoperim modul principal prin care un copil primește și înțelege iubirea, deoarece neștiind acest lucru, putem să-l facem să se simtă neiubit, neglijat sau chiar abandonat. „Dacă iubirea va fi alimentată așa cum se cuvine, copilul va înflori și va binecuvânta lumea prin frumusețea sa. Fără iubire, va deveni o floare veștejită, însetată.” (Gary Champman; Ross Campbell, „Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”)
Si noi, ca dascăli, putem să umplem rezervorul emoțional al copiilor prin ceea ce facem în fiecare zi, începând de la poarta școlii. Îi putem întâmpina cu un salut special, ales de fiecare elev, pentru a se simți într-un mediu familial, cald și prietenos. Copiii erau entuziasmați că eu, profesorul lor, salutam așa cum alegeau ei (îmbrățișare, dans, bate palma și un salut special). Astfel, contribuim la creșterea încrederii în sine, au siguranța că merită să fie fericiți și apreciați și se simt bine fiind în centru atenției. Exprimarea iubirii prin mângâieri fizice poate fi realizată oricând atât acasă cât și la școală. O îmbrățișare, o mângâiere pe spate sau pe umăr, o strângere de mână, toate sunt semne de iubire prin care copiii se simt valoroși.
Cuvintele blânde și cele de încurajare au un rol esențial în viața copilului, îl hrănesc emoțional și înțelege cât de valoros este și învață să fie încrezător. Observațiile de genul „ ești grozav”, „ești pe aproape”, „minunat” îl încurajează pe copil, și acesta își dezvoltă ulterior vocabularul. Acest limbaj este preferatul meu deoarece, ca dascăli, trebuie să avem mare grijă la mesajul pe care vrem să-l transmitem deoarece, dacă acesta este unul depreciativ atunci, copilul va ajunge să creadă că este așa cum este etichetat și îi va fi afectată stima de sine. Pentru cei al căror limbaj primar de iubire sunt cuvintele de încurajare, reproșurile și jignirile reprezintă cuvinte dezastruoase și le pot marca viața, ținându-le minte ani de zile.Cuvintele devin adevărate profeții pentru copii, deoarece la vârste fragede își formează imaginea de sine în funcție de ceea ce spun alții despre ei. Nu i putem învăța pe elevi să fie pozitivi, dacă discuțiile cu ei sunt generatoare de emoții negative. Fără o laudă prealabilă, critica blochează inteligența.
O activitate pe care o putem realiza este să le scriem elevilor câte un mesaj de încurajare la început de an sau atunci când considerăm că aceștia au nevoie. Această scrisoare ne va apropia de copii și le va da încredere că există cineva acre le pasă de ei, că se gândesc la bine lor. Calitatea unui dascăl de a fi răbdător, bun și blând fără să judece, de a fi generos și empatic, de a zâmbi cât mai des și de a împărți iubire în jur este importantă pentru elevi.
Cei care au ca principal limbaj de iubire “timpul acordat”, au nevoie să-și petreacă timpul alături de familie și cei dragi, acesta fiind cel mai minunat cadou pe care si-l doresc. Și nu este atât de importantă activitatea în sine cât atenția pe care o oferă părinții, profesorii sau cei dragi. Și la școală putem organiza activități pentru a umple rezervorul copiilor care au ca limbaj timpul acordat. În preajma sărbătorilor de iarnă, a Paștelui sau cu ocazia Mărțișorului am organizat activități împreună cu părinții: Târguri de Crăciun, Încondeiatul ouălor.
Pentru a umple rezervorul și celor care au ca limbaj esențială darurile, am desfășurat activități în urma cărora elevii au primit felicitări, desene sau alte produse realizate de colegi. Bucuria a fost imensă mai ales că darurile au venit în momente simple și cu sinceritate.
Pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire serviciile, rugămintea lui de a fi ajutat să rezolve o problemă, să decupeze, să lipească ceva sau să lege un șiret sunt, de fapt, nevoi de iubire pe care le simte în acel moment. Serviciile oferite copiilor cu iubire necondiționata, și nu din obligație sau sub forma de răsplată, îi învață pe copii ca la rândul lor, să ofere și altora sprijinul lor necondiționat.
În concluzie, aplicând tehnicile psihologiei pozitive în mediile de învățare acestea au contribuit la stimularea copiilor în actul de învățare, au făcut elevii să aibă mai mult succes, să aibă încredere în ei, să ceară ajutorul, să-și susțină punctul de vedere. Educația pozitivă nu dorește să elimine gândurile negative, ci să facă copilul să învețe cum să genereze gânduri care să risipească ideile negative care îi afectează starea de bine. Țelul profesorilor este de a promova și susține sănătatea mintală pozitivă în cadrul comunității școlare.
Bibliografie
1. Stănculescu, Elena (2013). Psihologia Educației- De la teorie la practică. București. Editura Universitară
2. Gary Champman; Ross Campbell (2018), Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, București, Editura Curtea Veche
3. Cury,Augusto (2017), Părinți străluciți, profesori fascinanți, București, Editura For You