Prezentul studiu urmărește modul în care activitățile din cadrul educației nonformale aplicate în învățământul primar îmbunătățesc relațiile sociale dintre școlari. La studiu au participat 15 elevi de clasa a IV-a din mediul rural care au participat la diverse activități extracurriculare, realizând diverse sarcini împreună cu colegii. Rezultatele studiului au evidențiat faptul că activitățile extracurriculare realizate în afara cadrului formal dezvoltă abilități sociale, îmbunătățind relațiile sociale dintre aceștia.
1. Introducere
De-a lungul timpului, educația nonformală a căpătat numeroase definiții, dar noi ne vom opri doar asupra acestei definiții în care educația nonformală este percepută ca „orice activitate organizată în mod sistematic, creată în afara sistemului formal și care oferă tipuri selectate de învățare subgrupelor specifice populației” (V.M. Cojocariu, 2007, p.40). În cadrul educației nonformale, accentul se mută de pe „ce învățăm” pe „cum interacționăm în timp ce învățăm”. Educația nonformală reprezintă un spațiu privilegiat de învățare, oferind elevilor din mediul rural oportunitatea de a ieși din tiparele formale și de a interacționa în contexte autentice. Prezentul studiu analizează modul în care activitățile de tip atelier, joc de echipă și voluntariat pot remodela dinamica socială a unei clase de a IV-a.
2. Metodologia cercetării
Ipoteza: Implementarea sistematică a unui program de activități extracurriculare pe parcursul anului școlar 2025-2026 (octombrie – decembrie) contribuie la optimizarea interacțiunilor sociale și la creșterea coeziunii grupului de elevi.
Scopul cercetării constă în analiza și demonstrarea impactului pozitiv pe care activitățile de educație nonformală îl au asupra grupului de elevi, vizând optimizarea relațiilor interpersonale, creșterea gradului de coeziune și dezvoltarea competențelor sociale.
Obiective:
O1: Investigarea nivelului inițial al relațiilor sociale din grupul țintă, pentru a identifica structura afectivă a clasei (lideri, elevi izolați, subgrupuri).
O2: Elaborarea și implementarea unui program de activități nonformale (ateliere de teatru, jocuri de team-building, proiecte de voluntariat și vizite tematice) centrat pe interacțiune și cooperare.
O3: Stimularea participării active a elevilor marginalizați în activități de grup pentru a facilita integrarea lor socială.
O4: Evaluarea progresului înregistrat după implementarea programului, prin aplicarea unui test sociometric final și compararea rezultatelor cu datele inițiale.
Grupul țintă: 15 elevi de clasa a IV-a dintre care 8 băieți și 7 fete, cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani, din mediul rural.
Metode și instrumente:
Metoda cercetării (proiecte, jocuri, ateliere), observația sistematică, testul sociometric, chestionarul, grila de observație.
Etapa I: Diagnoza
S-a aplicat testul sociometric. Elevii au fost rugați să numească 3 colegi cu care ar dori să colaboreze într-o activitate de voluntariat în sat.
Rezultate inițiale:
• Lideri de opinie: 2 elevi (1 băiat și 1 fată) care concentrează majoritatea alegerilor.
• Subgrupuri: 3 nuclee rigide, formate strict pe criterii de gen (băieții separat de fete).
• Elevi marginalizați: 2 elevi care nu au fost aleși de nimeni, prezentând un risc ridicat de auto-izolare și stimă de sine scăzută.
Etapa II: Implementarea programului nonformal
Programul a cuprins activități derulate săptămânal, orientate spre cooperare și mixarea subgrupurilor identificate:
1. Ateliere de Teatru: Elevii au interpretat scenarii de rezolvare a conflictelor apărute în pauze.
2. Jocuri de Team-building: „Pânza de păianjen” sau „Nodul uman”, desfășurate în clasă/curtea școlii, unde succesul depindea de coordonarea întregului grup.
3. Proiect de voluntariat: „Bunicii satului”: Elevii au colaborat pentru a pregăti felicitări pentru bătrânii singuri din comunitate.
4. Excursii tematice: Explorarea împreună a Municipiului Iași, cu sarcini de lucru în echipe mixte.
Etapa III: Monitorizarea și observarea
S-a utilizat grila de observație. S-a pus accent pe integrarea celor 2 elevi marginalizați, oferindu-le roluri de „responsabili de echipă”.
Etapa IV: Analiza și interpretarea rezultatelor
După implementarea programului (ianuarie 2026), s-a aplicat testul sociometric și chestionarul de satisfacție.
Rezultate comparative:
• Coeziunea grupului: S-a observat o creștere cu 35% a alegerilor reciproce. Sociograma finală indică o rețea mult mai densă, cu linii care traversează bariera de gen (fete care aleg băieți pentru colaborare și invers).
• Integrarea socială: Elevii marginalizați au primit, la post-test, cel puțin 2 alegeri fiecare, demonstrând o ieșire din zona de izolare.
• Competențe sociale: Din grilele de observație rezultă o diminuare a tonului conflictual și o creștere a ajutorului.
Indicatori urmăriți Nivel Inițial Nivel Final
Alegeri reciproce 4 perechi 9 perechi
Elevi izolați 2 0
Conflicte observate/activitate 5-6 1-2
Acceptarea mixajului de gen Scăzută Ridicată
3. Concluzii
Ipoteza cercetării a fost confirmată. Educația nonformală, prin caracterul său, a reușit să elimine barierele sociale pe care mediul formal de multe ori le consolidează. Pentru clasa de 15 elevi activitățile au creat un sentiment de apartenență, transformând clasa într-o echipă de prieteni.
Bibliografie
1. Chelcea, S. (2001). Metodologia cercetării sociologice. București: Ed. Economică.
2. Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative și complementare. București: Aramis.
3. Cojocariu, V., M., (2007). Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculumului. Texte și pretexte. București: Editura V&I Integral.
4. Văideanu, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Ed. Politică.