Creativitatea elevilor este condiționată în primul rând de părinți și de cadrele didactice. În al doilea rând, de componentele de care copilul are nevoie ca să creeze. Creativitatea unui copil într-un anumit domeniu, de exemplu disciplina limba și literatura română, depinde de trei componente deprinderi specifice domeniului respectiv, deprinderile de lucru și de gândire creativă și motivația intrinsecă. Analizând aceste trei componente, reiese că mediul social este acela care dă startul în creativitatea elevilor deoarece din mediul social elevii sunt motivați să rezolve sarcina dată. Pentru a rezolva sarcina, elevii pun în aplicare deprinderile specifice, de bază învățate la disciplina căreia aparține sarcina precum și deprinderile de lucru și de gândire creativă.
Sarcina de bază a educației este dezvoltarea și structurarea forțelor creative existente în fiecare individ, în așa fel încât activitatea individului să devină și creativă.
În zilele noastre, creativitatea este un termen în vogă care a început să se aplice mai mult decât în anii trecuți în învățământul primar, însă profesorii tot se întreabă, ce se poate face pentru stimularea creativității elevilor. În cartea intitulată: Invenție, descoperire, creativitate, 1975, autorul Moore menționează că există anumite metode și principii călăuzitoare cu caracter general ce se pot aplica în destul de multe probleme legate de creativitate.
Pentru stimularea creativității elevilor, profesorii trebuie să dea dovadă de o atitudine pozitivă față de creativitatea acestora. Cel mai mult contează ca profesorul să știe ce înseamnă a fi creativ, să aibă cunoștințe de bază despre creativitate, despre modalitățile de dezvoltare și abordare a acesteia în școală. Astfel el va înțelege creativitatea elevilor săi și îi va respecta. De asemenea, stimularea creativității elevilor depinde de relația strânsă între profesor-elev și de atitudinea profesorului în clasă și în afara clasei.
Profesorul, dacă vede că este înconjurat de elevi cu potențial creativ, trebuie să învețe și să demonstreze că este și el creativ pentru a înțelege și dezvolta creativitatea elevilor săi. Psihologul E. P. Torrance consideră că încurajarea copiilor în a pune întrebări reprezintă un aspect esențial pentru dezvoltarea creativității. Elevii trebuie învățați cum să formuleze o întrebare, să se „joace” cu ea, s-o reformuleze, să-și asume rolul de investigator. De cele mai multe ori discuțiile în clasa de elevi sunt coordonate de către cadrul didactic, care dă întâietate ideilor și întrebărilor elevilor ce sunt asemănătoare cu propriile argumente și le ignoră sau respinge pe cele care le contrazice.
Elevul trebuie încurajat să descopere noi cunoștințe, să rezolve probleme, să învețe prin descoperire care poate fi dirijată sau nu. Din anumite motive, de exemplu, lipsa de timp profesorul indică modul de rezolvare a problemelor ceea ce împiedică creativitatea elevilor. Toate elementele care stimulează creativitatea elevilor au rolul de a dezvolta și personalitatea acestora.
Dacă până acum am discutat despre stimularea creativității, în continuare voi evidenția cum poate fi inhibată creativitatea elevilor. Motivația și creativitatea elevilor pot fi distruse prin utilizarea greșită a patru factori pe care Teresa Amabile, în cartea sa, Creativitatea ca mod de viață, 1997 i-a numit „asasini ai creativității”: evaluarea, recompensa, competiția, restrângerea capacității de alegere.
Evaluarea unui elev creativ trebuie să surprindă în primul rând verificarea volumului de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care le-a achiziționat pe cale informativă. În al doilea rând, evaluarea competențelor funcționale ale elevului, respectiv gândire critică, independentă și originală, aplicarea cunoștințelor și deprinderilor în contexte noi, rezolvarea de probleme teoretice și practice, prelucrarea și utilizarea contextuală a unor informații complexe pe cale formativă.
Evaluarea trebuie făcută imediat după realizarea sarcinii / a produsului creator sau atunci când este stabilită de profesor. Așteptarea evaluării poate deteriora creativitatea, deoarece elevul se va gândi asupra notării și felului cum îi va fi apreciată munca și nu va da frâu liber imaginației și fanteziei în realizarea altor sarcini creative.
Despre recompensă se cunoaște că un comportament recompensat duce la întărirea acelui comportament. În opinia Teresei Amabile, 1997 recompensa determină reducerea creativității deoarece consideră că aceasta împiedică motivarea intrinsecă a elevului. Acest lucru este afirmat pe baza experimentelor realizate care au dovedit că grupurile nerecompensate au fost mai creative decât cele recompensate.
Referitor la competiție, creativitatea poate fi diminuată, deoarece elevii vor fi preocupați de idea și de anumite strategii de a fi mai buni ca alții.
Cel de-al patrulea factor care poate distruge creativitatea elevilor, restrângerea posibilităților de alegere, face referire la impunerea unor reguli stricte, a unor constrângeri în ceea ce privește sarcinile de lucru, care poate dăuna creativității lor.
Trăim într-o lume în care mulți părinți ai elevilor din zilele noastre vor să vadă mereu pagini pline de exerciții efectuate la școală. Dacă profesorii ar rezolva sarcinile împreună cu elevii într-un mod creativ, aceștia nu ar mai avea atât de multe exerciții scrise pe caiet, iar părinții ar considera că își trimit copiii la școală mai mult pentru „a se juca”. Părinții trebuie familiarizați cu modul de a rezolva sarcinile sub formă creativă și, de asemenea, că se poate și sub această formă să se îndeplinească obiectivele urmărite în școala primară.
Bibliografie
Amabile, M. T. (1997). Creativitatea ca mod de viață – Ghid pentru părinți și profesori, Traducere de Anca Tureanu, București: Editura Știință și Tehnică
Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educației, Iași: Editura Polirom
Moore, A. D. (1975). Invenție, descoperire, creativitate, București: Editura Enciclopedică Română.