Există factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele lor, climatul familial, factori care pot transforma lectura într-o necesitate, „o foame de carte”, o delectare sau nu. Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală, acestea rămân pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.
Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice. Învăţătorul sau părintele trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut de descifrarea acestor semne curioase şi pline de mister.
De-a lungul carierei mele didactice, am observat că mulţi copii se luptă ani de-a rândul cu lecturarea cursivă a unui text, rămânând în imposibilitatea de a savura propriile lecturi. În locul curiozităţii, apare efortul inhibant al descifrării semnelor grafice, dincolo de care se ascund idei atât de frumoase şi interesante. Pentru a-i determina pe elevii mei să devină cititori pasionaţi, mi-am propus să le formez cu răbdare şi stăruinţă, gustul pentru lectură.
Am întâlnit adesea copii care ascultă cu mult interes o poveste frumoasă, citită de altcineva, însă preferă să-şi piardă vremea în modul cel mai neaşteptat, fără să fie tentaţi să citească ei însişi altceva decât ceea ce li se cere la orele de curs. Chiar şi la cei care au învins greutăţile începutului, gustul pentru lectură nu este format. Uneori, nu au la îndemână cărţile potrivite, alteori, indiferenţa pentru lectură a persoanelor apropiate determină aceeaşi atitudine copiilor. În astfel de cazuri intervenţia învăţătorului este absolut necesară.
Voi prezenta în continuare câteva modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură începând din clasa I. Ştim că micii şcolari sunt vrăjiţi de carte, sunt purtaţi de aceasta în universul minunat al cunoaşterii. Învăţătorul este dator să îndrume paşii tinerelor mlădiţe pe acest nou drum, plin de neprevăzut.
În clasa I, un rol important îl are conversaţia problematizată, care menţine vie relaţia dascăl- elev. După studierea textelor din abecedar, pe care le-am analizat şi comentat în mod amănunţit am recomandat lecturi potrivite vârstei , pe marginea cărora s-au purtat discuţii. După ce textele au fost parcurse am lansat următoarele cerinţe: să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor; să folosească cuvintele noi şi expresiile artistice în contexte variate; să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite; să recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile citite; să le aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.
Începând cu clasa a II-a, o altă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea bibliotecii de clasă, precum şi a bibliotecii personale. Prima se compune din cărţi aduse de copii şi învăţător, se stabileşte un bibliotecar al clasei şi se apoi se trece la împrumutarea cărţilor. La clasele a III-a şi a IV-a interesul elevilor pentru lectură se amplifică. La studierea unor autori am căutat să îi stimulez pe elevi să citească şi alte opere scrise de aceştia. Am întocmit cu elevii portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut, cuprinzând portretul, date biografice şi aspecte esenţiale din opera lor, prilej cu care am stârnit curiozitatea şi interesul pentru lectură.
Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura astfel : se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul, sau să recunoască lectura în care erou principal este Nică etc.
Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile: învăţătorul recită unu-două versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă.
Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti constituie un alt important mijloc de îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate.
Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori,reprezintă, de asemenea, un mijloc de îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către învăţător, apoi se prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.
Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate de elevi- ex. Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre animale.
Şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.Dramatizările făcute cu şcolarii după unele texte literare i-au stimulat pe elevi să citească mai mult din dramaturgia românească.
În afară de citirea independentă a lecturii particulare am folosit şi citirea în colectiv. Această citire se realizează de către învăţător sau elevi care citesc corect şi expresiv; are rol de a aprofunda şi purta discuţii pe marginea lecturii citite.
Lectura necesită nu numai îndrumare, dar şi control. Procedeele de efectuare a controlului sunt variate şi depind de scopul urmărit imediat: anchetele, controlul fişelor de cititor de la bibliotecă, convorbiri cu elevii, fişe de lectură.
Pentru învăţător este important de ştiut nu numai ce şi cât citesc elevii, ci şi cum înţeleg ei să citească o carte. Am considerat important ca elevii mei să înţeleagă ceea ce citesc, să fie în măsură să deosebească ceea ce este bun, util, constructiv şi educativ, de ceea ce poate fi dăunător şi, în sfârşit, să-şi poată formula clar o opinie despre cartea citită.
Formarea deprinderilor intelectuale reprezintă o caracteristică de bază în primii ani de şcoală, iar familiei îi revine un rol extrem de important. Implicarea activă şi pozitivă a părintelui este recunoscută ca fiind benefică în educaţia copilului.Gustul pentru lectură poate fi stimulat şi cultivat încă de la aceste vârste, astfel încât cartea să devină un prieten constant al copilului, izvor de înţelegere şi cunoaştere. Propun câteva modalităţi prin care părinţii pot petrece momente plăcute alături de copiii lor şi în acelaşi timp îi pot ajuta să pătrundă în lumea magică a cărţilor.
Sugestii pentru părinţi
Vizitaţi împreună cu copilul dumneavoastră biblioteca din localitatea natală!
Biblioteca este una din cele mai bune, mai accesibile şi nu în ultimul rând mai ieftine surse de lectură. Bibliotecile, chiar şi cele mai mici, au pe rafturile lor atât cărţi pentru copii cât şi pentru părinţi. Puteţi cere sfatul bibliotecarului pentru a vă recomanda cărţi potrivite domeniului de interes al copilului dumneavoastră.
Citiţi împreună cu copilul dumneavoastră!
Exemplul personal şi mai ales acţiunile în comun, desfăşurate împreună cu copilul dumneavoastră, sunt recunoscute de specialişti ca fiind cele mai bune metode de a stimula gustul pentru lectură al copilului. Astfel, cititul în faţa copilului şi în special cititul cu voce tare dau rezultate deosebite. Vă sugerez câteva modalităţi atractive prin care să vă invitaţi copilul în universul textelor literare.
Mai presus de orice, copiilor le place să li se citească cu voce tare. Este un moment special pentru ei, când se simt aproape de părinţi şi iubiţi de aceştia. Luaţi în considerare preferinţele lor şi oferiţi-le câteva momente de lectură cu voce tare din cărţile preferate.
Puteţi încerca, de asemenea, să citiţi alternativ; veţi citi dumneavoastră o pagină dintr-o carte, iar următoarea o va citi copilul dumneavoastră ş.a.m.d. Sau puteţi încerca să citiţi alternativ capitolele unei cărţi. Astfel, participarea dumneavoastră va fi resimţită de copil ca o recompensă pentru fiecare capitol citit.
Extrem de atractiv este şi cititul pe mai multe voci. Alegeţi poezii, poveşti, povestiri sau chiar scurte piese de teatru şi scenete în care dialogul este preponderent. Fiecare membru al familiei îşi alege un personaj şi citeşte numai replicile acestuia. Se pot interpreta şi mai multe roluri deodată, schimbându-vă glasul de fiecare dată când treceţi de la un erou la altul sau cineva din familie poate să-şi asume rolul de povestitor şi să citească fragmentele descriptive. Acest joc dezvoltă, de asemenea, atenţia şi puterea de concentrare a copilului dumneavoastră.
Organizaţi jocuri literare împreună cu copilul dumneavoastră!
Orice copil învaţă cu mult mai multă plăcere şi uşurinţă atunci când se joacă, decât dacă este forţat să înveţe. Cunoscând acest lucru, dumneavoastră îi puteţi vorbi şi îl puteţi învăţa multe lucruri în timp ce vă jucaţi cu el sau chiar inventând mici jocuri împreună cu el. Mai mult, aceste jocuri pot fi derulate în paralel cu alte mici activităţi casnice în care doriţi să vă implicaţi copilul, făcându-l astfel să nu le perceapă ca pe o corvoadă, ci ca pe un prilej plăcut de a fi împreună cu familia sa.
Exemplu de joc: TERMINĂ PROPOZIŢIA: Părintele va rosti începuturi de frază, solicitând copilului să le completeze. Pot fi formulate o serie de propoziţii afirmative în vederea identificării elementelor de gândire pozitivă Iată câteva exemple:- Îmi place să…./ – Mă pricep la…/ Este bine când…
De asemenea, pot fi formulate alte începuturi de fraze, ca punct de plecare pentru discuţiile ce vor urma. De exemplu: – Când o să cresc mare vreau…/- Dacă aş fi părinte, aş…/- Cred că toţi copiii ar trebui să…/- Nu-mi place când…/- Cea mai bună zi a fost când…/- Dacă aş fi magician aş…
Vorbiţi mult cu copilul dumneavoastră despre cărţi!
Există numeroase ocazii extraşcolare în care puteţi să deschideţi o discuţie despre cărţi cu copilul dumneavoastră. Profitaţi de acestea deoarece astfel copilul dumneavoastră nu va asocia lectura cu o activitate impusă exclusiv de şcoală, ci va descoperi cititul din proprie iniţiativă, din curiozitate şi de plăcere.
Pentru a-l îndemna să citească şi a-i arăta că acest lucru este apreciat de dumneavoastră, manifestaţi-vă interesul pentru ce a citit. Rugaţi-l să vă povestească subiectul unei cărţi, solicitaţi-i amănunte despre personaje şi aventurile prin care trec acestea, întrebaţi-l despre locurile descrise în carte. În egală măsură, îi puteţi stimula curiozitatea dacă îi povestiţi despre cărţile citite de dumneavoastră.
De asemenea, un simplu drum la magazin poate fi o bună ocazie pentru a-l stimula să citească. Îi puteţi stârni curiozitatea, dacă îi povestiţi despre forma, culorile, materialele sau provenienţa diverselor lucruri din magazin, iar el va fi dornic să vă însoţească şi data viitoare la cumpărături.
Vă sugerez ca ori de câte ori comportamentul sau reacţiile copilului dumneavoastră sunt similare cu cele ale unui personaj de poveste, să faceţi această remarcă şi să-i vorbiţi copilului despre eroul respectiv.
Încurajaţi copilul să descopere literatura de călătorie!
Vacanţele sunt prilejuri când copiii pleacă în tabere, excursii sau la bunici. Puteţi să vă încurajaţi copilul să se intereseze şi să se exerseze în genul epistolar. Şi nu uitaţi să-i puneţi o carte în bagaj! Procedând astfel, puteţi stimula copilul, atât să citească cât şi să scrie.
Vorbiţi în prealabil cu copilul dumneavoastră despre locurile unde urmează să-şi petreacă o parte a vacanţei; evocaţi, eventual, propriile dumneavoastră amintiri despre aceste locuri. Sugeraţi-i apoi să se informeze despre istoria şi legendele specifice locurilor pe unde va merge. Multe dintre acestea le poate descoperi în cărţi precum:
– Legende istorice – Dimitrie Bolintineanu
– Legendele românilor – Valentin Tănase
– Legende şi povestiri istorice – Petru Demetru Popescu
Chiar dacă este vorba numai despre o simplă plimbare în parc sau o ieşire la pădure, puteţi găsi subiecte despre plante ţi animale prezente în literatura pentru copii. Iată câteva sugestii:
– Din lumea celor care nu cuvântă– Emil Gârleanu
– Dumbrava minunată – Mihail Sadoveanu
De asemenea, îi puteţi sugera să ţină un jurnal de călătorie în care să-şi noteze impresii despre locurile pe unde trece, obiectivele pe care le vizitează, oamenii pe care îi întâlneşte, prietenii pe care şi-i face. Sunt foarte bine venite, în paginile acestui jurnal, desenele – peisaje, portrete, caricaturi – inspirate de călătoria sa. Puteţi să-i amintiţi că există scriitori celebri care au practicat acest gen, iar cărţile de călătorii şi aventuri sunt apreciate şi gustate de un public larg de cititori:
– Toate pânzele sus – Radu Tudoran
– Călătoriile lui Marco Polo – Petre Ghelmez
Cu siguranţă veţi alege sugestiile cele mai potrivite personalităţii copilului dumneavoastră!
Printr-o strânsă colaborare între şcoală şi familie, micii şcolari vor reuşi să descopere bucuria lecturii şi să aleagă din fiecare text citit ceea ce este esenţial şi util.
Bibliografie:
Alexandru, Gheorghe, Şincan, Eugenia, Îndrumător metodic pentru învăţători, părinţi şi elevi,Editura ,,M. Duţescu’’, 1993.
Crăciun, Corneliu: Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Ed. Emia, Deva, 2001.
Goia, Vistian: Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000.
Nuţă, Silvia – Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I şi II, Ed. Aramis, 2000, Bucureşti.