De modul în care evaluăm o activitate, la finalul acesteia, depinde în mare măsură reușita următoarei activități. Copiii dornici să demonstreze, să fie apreciați, să fie azi mai buni ca ieri execută o cerință. Cadrul didactic are obligația de a verifica, de a discuta, de a comenta, deci de a evalua, într-un fel munca pe care copilul a depus-o. Chiar și o temă pentru acasă, dacă nu este verificată zilnic, copilul va înceta să o mai facă, pentru că va ști că nu este verificat.
Cadrele didactice nu au întotdeauna timp de o evaluare „ca la carte”, dar, uneori, o simplă apreciere verbală, care nu trebuie să dureze neapărat prea mult, dă roade și îl face pe copil să se bucure, să fie mândru că a reușit și să vrea să se autodepășească data viitoare.
Copilul are nevoie de confirmarea evoluției sale. Evaluarea trebuie să fie țintită, constantă și consecventă pentru ca ceea ce a realizat copilul să aibă urmări. Chiar dacă greșește, copilul trebuie să știe asta pentru a se putea corecta.
Trebuie să evaluăm munca individuală a fiecărui copil în raport cu el însuși. Astfel aceștia vor deveni azi mai buni ca ieri și mâine mai buni ca azi, dar ca să aibă această evoluție, rodul muncii, trebuie să fie întreținut și susținut. Copilul trebuie să știe că deși el nu a colorat prea bine azi, mâine ar putea să o facă, dacă mai exersează și că oricum mâine va colora mai bine pentru că a prins experiență. Implicarea în activitățile viitoare depinde de corectitudinea evaluărilor de până atunci.
Imaginea pe care copilul și-o formează despre sine este dată tot de această evaluare este modul în care se raportează la ceilalți.
Dacă un copil știe că, oricât ar lucra, doamna nu-i evaluează și lucrarea lui, își va pierde interesul pentru muncă.
Dacă un copil știe că, oricât ar lucra, doamna îl va evalua pozitiv doar pe „George”, la fel, își va pierde interesul pentru muncă.
Dacă un copil știe că lucrările sunt toate evaluate, corect și constant, va lucra mereu mai mult și mai bine pentru a se autodepăși.
O evaluare corectă care se centrează pe rezultatele pozitive, fără a sancționa în permanență pe cele negative va face ca elevul să devină partener cu drepturi egale, într-o relație educațională care are la bază „un contract pedagogic”. Astfel, se demonstrează că evaluarea se ocupă atât de rezultatele școlare cât și de procesele viitoare de predare și învățare
„A evalua înseamnă a examina gradul de corespondență între un ansamblu de informații privind învățarea de către elev și un ansamblu de criterii adecvate obiectivului fixat, în vederea luării unei decizii.” (K. De Ketele, 1982) Charles Hadji afirmă: „A evalua poate să însemne: a verifica, a judeca, a estima, a situa, a reprezenta, a determina, a da un verdict etc.” Așa cum am spus, evaluarea nu trebuie să fie preponderent în niciun fel, nici preponderent pozitivă, nici preponderent negativă. Ea trebuie să fie! Și trebuie să fie corectă. Copilul trebuie să știe și când greșește.
Evaluarea este la fel ca experimentul celor trei borcane transparente-pușculițe:
- în primul borcan, copilul pune banii primiți din recompensarea sarcinilor sale, adică, în evaluarea școlară acest „borcan” va cuprinde laudele, felicitările calificativele bune;
- în al doilea borcan, sunt cheltuielile pe dorințe, adică va lua din banii primiți pe recompense și își va cumpăra … bomboane, adică în evaluarea școlară asta înseamnă că se va hrăni spiritual din laudele și calificativele primite, va observa când acestea nu sunt suficiente și nu-i hrănesc pofta de a se mândri dar îi vor permite și să ia o pauză atunci când obosește pentru că are încărcat „borcanul” cu laude;
- în al treilea borcan, sunt banii pe care îi va cheltui pe pedepse, adică va lua din primul borcan din banii primiți pe recompense și va pune în ultimul atunci cînd nu-și îndeplinește anume sarcini, vorbește urât… (amenzi, taxe) adică în evaluarea școlară, aici vor trece ca frustrări toate laudele și aprecierile primite la un moment dat, dacă munca lui nu este evaluată, sau este evaluată incorect.
Altfel spus, din evaluări putem cheltui pe plăceri și pe greșeli, dar, evident borcanul cu recompense trebuie să fie mereu alimentat pentru a avea de unde să cheltuim.