Scopul acestei lucrări este de a prezenta romanul Mizerabilii, scris de Victor Hugo, axându-se totodată pe desfășurarea narativă. Întrucât creația lui Victor Hugo se adresează și celor mici, proiectul de față va face referire și la adaptarea romanului intitulată Gavroche și Cosette (variantă în care se descrie viața micului ștrengar din Paris, „care stătea pe butoiul cu praf de pușcă al revoluțiilor europene de la 1848”, și în care se relatează întâmplările prin care trece o orfană lăsată în grija familiei Thenardier, care însă o exploatează).
În ceea ce privește apariția romanului, acesta a fost publicat în 1862, creația impresionând „prin complexitatea compoziției sale în care se regăsesc elemente de frescă, de foileton, de intrigă socială și de evocare istorică”. Titlul operei, element important de compoziție, indică subiectul, făcând trimitere în mod special la personaje, la lupta pe care acestea o duc împotriva vremurilor, contra sărăciei și împotriva destinului. Varianta pentru copii subliniază, de la bun început, importanța celor două personaje, Gavroche și Cosette.
Narațiunea (la persoana a III-a) se împletește, aici, cu descrierea și dialogul; naratorul detașat dorind astfel să dezvăluie întâmplările, dar și contextul în care se petrec evenimentele. Sunt, însă, și paragrafe în care acest narator își face simțită prezența. Trecând la momentele subiectului, se observă faptul că sunt prezente toate. În expozițiune, este prezentat episcopul: ,,În 1815 domnul Charles-Francois-Bienvenu-Myriel era episcop la Digne. Era un bătrân de vreo șaptezeci și cinci de ani și ocupa scaunul episcopal din Digne din 1806.” Intriga este dată de apariția lui Jean Valjean: ,,În primele zile ale lunii octombrie 1815 […] un drumeț intră în orășelul Digne. […] Greu să întâlnești un trecător cu o înfățișare mai păcătoasă. Era un bărbat de statură mijlocie, îndesat și voinic, în puterea vârstei. Să tot fi avut vreo patruzeci și șase sau patruzeci și opt de ani.” Desfășurarea acțiunii este una complexă (însăși mărimea romanului evidențiind acest lucru), fiind povestite aventurile prin care trece Jean Valjean (cititorul ia astfel contact cu viața protagonistului, reușind să descopere momentul cheie al întregului roman, mai exact întâlnirea cu episcopul. Din clipa în care Jean Valjean intră în orășelul Digne, unde este primit cu ostilitate de către locuitori, aceștia aflând că este fost ocnaș, și până în momentul în care este găzduit de către episcop, personajul principal se comportă previzibil, jefuindu-l pe domnul Myriel. După aceea, însă, vorbele preotului declanșează un conflict interior, determinându-l pe Valjean să-și dorească schimbarea: „Jean Valjean, fratele meu, tu nu mai ești în stăpânirea răului, ci a binelui.”); viața micuței Cosette (care, în final, va fi crescută de fostul ocnaș și care va cunoaște dragostea, întâlnindu-l pe Marius – studentul la Drept cu trăiri interioare cauzate de pierderea tatălui său, fost colonel în garda lui Napoleon Bonaparte), dar și câteva peripeții ale lui Gavroche – ștrengarul ce umblă nestingherit pe străzile Parisului și care sfârșește tragic. Punctul culminant este întâlnit pe toată durata romanului, protagonistul trecând prin numeroase întâmplări tensionate. Momentul însă cu cea mai mare intensitate pornește de la revoluție până când personajul principal este prins de către Javert. Deznodământul este reprezentat de moartea lui Jean Valjean.
Conflictul este atât interior (când Jean Valjean nu știe ce decizie să ia, dacă să se predea sau nu poliției), cât și exterior (Jean Valjean – societate, Jean Valjean – Javert, Jean Valjean – Thenardier etc.). Acțiunea este continuă/ cronologică, dar și cu anumite întoarceri în trecut (prezentarea evenimentelor din trecut, descrierile istorice); ascendentă (pornind de la expozițiune și atingând tensiunea maximă în punctul culminant), externă, dar și internă. Relațiile spațio-temporale conferă veridicitate (se insistă pe prezentarea contextului social-istoric).
Personajul principal este Jean Valjean, cel care pentru o bucată de pâine ajunge să facă 19 ani de închisoare, încercând după aceea, prin fapte bune, să-și aline sufletul marcat de anii petrecuți în temniță. Este caracterizat direct (de către narator și alte personaje), dar și indirect (prin fapte, prin relațiile cu alte personaje). Discursul narativ este alcătuit din timpul povestit și timpul povestirii, din perspectivă (relatare la persoana a III-a, de un narator omniscient, ,,par derriere”). În cartea pentru copii, personajele principale sunt Gavroche (băiețel, lăsat pe străzi de familia sa, care atrage simpatia cititorului prin voioșia sa) și Cosette (fetița maltrată de Thenardieri, salvată însă de un bărbat misterios).
În concluzie, „narațiunea construită pe planuri alternative, într-o dinamică a faptelor și a acțiunilor, se îmbină cu paginile de descriere, Hugo dovedindu-se nu doar un pictor al societății în ansamblul ei, ci și un portretist de marcă”.
Bibliografie
1. Hugo, Victor, Mizerabillii (vol. I-III), Editura Cartex, București, 2000.
2. Hugo, Victor, Gavroche și Cosette, Editura Cartex, București, 2000.