Participarea la un curs Erasmus+ înseamnă întotdeauna mai mult decât acumularea unor informații noi. Înseamnă întâlnirea cu profesori din alte sisteme educaționale, schimbul de experiență și, uneori, confirmarea faptului că problemele cu care ne confruntăm în școlile din România sunt aceleași pe care le întâlnesc colegii noștri din întreaga Europă.
Când vorbim despre siguranța copiilor, ne gândim instinctiv la ceea ce se întâmplă între zidurile școlii. Realitatea anului 2026 ne obligă însă să privim mult mai departe. O parte importantă din viața elevilor se desfășoară în mediul online, iar provocările cu care se confruntă sunt din ce în ce mai complexe. Cyberbullying-ul, dezinformarea, manipularea, furtul identității digitale, publicarea neautorizată a datelor personale și dificultățile de integrare ale copiilor afectați de migrație sunt doar câteva dintre temele care definesc astăzi educația europeană.
Pornind de la această realitate, în perioada 22–26 iunie 2026 am participat, în Copenhaga, la cursul Erasmus+ „Cyber Confidence – Strengthening Digital Resilience and Ethical Online Engagement”, un program dedicat dezvoltării competențelor profesorilor în domeniul siguranței digitale și al sprijinirii copiilor afectați de migrație (Children Affected by Migration – CAM).
Încă din prima zi am înțeles că discuția despre bullying nu mai poate fi limitată la agresiunea fizică sau la insultele din curtea școlii. Astăzi, agresiunea poate continua după terminarea orelor, prin telefon sau calculator, ajungând în casa copilului și în spațiul în care acesta ar trebui să se simtă în siguranță.
În cadrul cursului, am lucrat alături de profesori și specialiști din mai multe țări europene, analizând situații reale întâlnite în școli. Am discutat despre impactul cyberbullying-ului asupra dezvoltării emoționale a copiilor, despre strategiile prin care profesorii pot interveni în situații de risc și despre modalități prin care școala poate construi o cultură bazată pe responsabilitate, empatie și respect în mediul digital. Programul a inclus studii de caz, activități colaborative, exerciții de mediere și elaborarea unor planuri de acțiune pentru implementarea unor politici de siguranță digitală la nivelul întregii școli.
Un aspect deosebit de valoros a fost înțelegerea faptului că bullying-ul are multe forme, iar recunoașterea lor reprezintă primul pas spre prevenție. Am analizat diferențele dintre bullying-ul clasic și cyberbullying, unde mesajele jignitoare, imaginile distribuite fără acord sau excluderea intenționată din grupurile online pot avea efecte devastatoare asupra unui copil. Am discutat despre fenomenul de doxing – publicarea intenționată a informațiilor personale fără consimțământ – și despre modul în care acesta poate transforma un conflict online într-o amenințare reală pentru siguranța victimei.
La fel de important a fost rolul observatorilor. Cercetările arată că, în majoritatea situațiilor de bullying, există martori. Observatorul pasiv asistă fără să intervină, uneori din teamă, alteori din convingerea că nu este problema lui. În schimb, observatorul activ poate schimba complet evoluția unui incident: oferă sprijin victimei, semnalează situația unui adult și contribuie la oprirea comportamentului agresiv. Copiii trebuie să înțeleagă că a cere ajutor nu înseamnă „a pârî”, ci a proteja un coleg.
Un instrument simplu, dar extrem de eficient, pe care l-am învățat în cadrul cursului și pe care îl putem adapta cu ușurință în activitatea de la clasă este tehnica S.T.O.P., un plan ușor de reținut chiar și de către elevii mici.
- S înseamnă „Spune clar și ferm”. Copilul este încurajat să privească agresorul și să spună calm, dar hotărât: „Oprește-te!” sau „Nu este în regulă ceea ce faci!”.
- T înseamnă „Trage-te din calea pericolului”. Dacă agresiunea continuă, cea mai bună decizie este îndepărtarea din situația respectivă și deplasarea într-un loc sigur.
- O înseamnă „Observă”. Copilul este învățat să rețină ce s-a întâmplat, cine a fost implicat, când și unde s-a produs incidentul. Aceste informații sunt esențiale pentru ca adulții să poată interveni eficient.
- P înseamnă „Povestește unui adult”. Fie că este vorba despre un profesor, un consilier școlar sau un părinte, niciun copil nu ar trebui să gestioneze singur o situație de bullying sau cyberbullying.
Un alt capitol aparte al cursului a fost dedicat copiilor afectați de migrație. În spatele acestui concept se află povești foarte diferite: copii care au fost nevoiți să își părăsească țara din cauza conflictelor armate, dar și copii ale căror familii au emigrat din motive economice, în căutarea unei vieți mai bune. Pentru mulți dintre ei, integrarea într-un nou sistem educațional înseamnă nu doar învățarea unei alte limbi, ci și reconstruirea încrederii, a relațiilor sociale și a sentimentului de apartenență. În acest proces, profesorul devine adesea primul reper de stabilitate.
Una dintre cele mai valoroase concluzii ale acestei experiențe a fost că siguranța digitală nu poate fi redusă la reguli și interdicții. Ea începe prin dezvoltarea rezilienței. Un copil rezilient este un copil care știe să recunoască un comportament abuziv, să gestioneze un conflict, să ceară ajutor și să își păstreze echilibrul într-un mediu digital aflat într-o continuă schimbare.
M-am întors din Copenhaga cu convingerea că provocările cu care ne confruntăm astăzi nu vor dispărea. Inteligența artificială, rețelele sociale și tehnologia vor continua să evolueze, iar mobilitatea oamenilor va face ca școlile europene să devină tot mai diverse. În schimb, putem schimba modul în care îi pregătim pe copii pentru această lume.
Ca profesori, nu putem controla tot ceea ce elevii întâlnesc în afara școlii sau pe internet. Putem însă să le oferim instrumentele prin care să înțeleagă, să analizeze și să reacționeze responsabil. Iar acesta este, poate, cel mai important mesaj cu care am plecat din Danemarca: viitorul educației nu înseamnă doar competențe digitale, ci formarea unor tineri rezilienți, empatici și capabili să transforme provocările în oportunități. Pentru aceasta, și noi, profesorii, trebuie să continuăm să învățăm.
* * *
Acest articol a fost realizat cu dorința de a împărtăși și altor cadre didactice o parte dintre cunoștințele și instrumentele practice dobândite în cadrul cursului Erasmus+ desfășurat la Copenhaga. Consider că experiențele de formare europeană capătă cu adevărat valoare atunci când sunt diseminate și transformate în resurse utile pentru întreaga comunitate educațională. Dacă măcar una dintre ideile prezentate aici va contribui la prevenirea unei situații de bullying, la sprijinirea unui copil vulnerabil sau la creșterea siguranței digitale în școală, atunci obiectivul acestui demers a fost atins.