Lucrarea prezintă un proiect de activitate de Dezvoltare personală pentru clasa a II-a, încadrat în tema „Cunoaștere și autocunoaștere personală”, care urmărește identificarea și recunoașterea senzațiilor fizice produse de patru emoții de bază: bucuria, tristețea, furia și frica. Activitatea, intitulată „Simt în corpul meu”, valorifică jocul didactic și explorarea: elevii ascultă scenarii scurte din viața cotidiană, localizează emoțiile în propriul corp, le reprezintă pe o siluetă umană pe baza unui cod al culorilor și reflectează, prin întrebări de ghidare, asupra reacțiilor corpului. Evaluarea se realizează printr-un joc de mimă, iar extensiile și legătura casă-școală prelungesc învățarea în familie, prin observarea semnalelor corporale și prin dialogul cu părinții. Proiectul oferă cadrelor didactice din învățământul primar un demers aplicabil, cu materiale simple și ușor de adaptat, pentru dezvoltarea inteligenței emoționale de la vârste mici. În acest demers, emoțiile sunt tratate ca reacții firești, iar corpul devine un reper accesibil pentru înțelegerea lor.
Disciplina: Dezvoltare personală
Clasa: a II-a C Step by Step
Tema: Cunoaștere și autocunoaștere personală
Titlul activității: „Simt în corpul meu”
Competență specifică: Explorarea propriilor emoții în relație cu corpul și exprimarea lor prin diverse forme de comunicare
Obiectivul activității: Identificarea și recunoașterea modificărilor și senzațiilor fizice pe care diferitele emoții (bucurie, tristețe, furie, frică) le produc în corp.
Materiale necesare:
- schița unui corp uman (siluetă desenată pe o foaie A4) pentru fiecare elev;
- creioane colorate (roșu, albastru, galben, verde);
- carduri cu mesaje/scenarii scurte;
- o oglindă mică.
Durată: 5 minute
Desfășurare: Le cer copiilor să stea confortabil pe scaune, să închidă ochii pentru 30 de secunde și să asculte cum le bate inima. Apoi, le spun: „Corpul nostru este ca o casă vorbitoare. El nu folosește cuvinte, ci semne. Când suntem bucuroși, ochii ne strălucesc, când ne e frică, picioarele vor să fugă. Astăzi vom învăța să devenim detectivi ai propriului corp și să înțelegem ce ne transmite el.”
Scop: Conectarea cu propriul corp și trezirea curiozității pentru semnalele fizice.
Activare
Jocul didactic: „Harta senzațiilor”
Durată: 15 minute
Desfășurare:
Pasul 1: Le citesc copiilor, pe rând, 4 scenarii scurte care provoacă emoții diferite:
- „Ai primit cadoul pe care ți-l doreai cel mai mult de ziua ta!” (Bucurie)
- „Cineva ți-a călcat din greșeală desenul la care ai muncit o oră.” (Furie)
- „Ești singur în cameră și auzi un zgomot ciudat la fereastră, pe întuneric.” (Frică)
- „Cel mai bun prieten al tău te-a mințit.” (Tristețe/Dezamăgire)
Pasul 2: După fiecare scenariu, rog copiii să pună mâna pe locul din corpul lor unde simt acea emoție. (Exemplu: Furia în pumni sau în obraji; Frica în burtică sau în dinții care tremură.)
Pasul 3 (Lucrul pe fișă): Fiecare elev primește schița unei siluete umane. Folosind codul culorilor, copiii vor colora pe siluetă zonele unde „se ascund” emoțiile:
- galben pentru locul unde simt Bucuria (ex.: în zâmbet, în piept);
- roșu pentru locul unde simt Furia (ex.: în obraji fierbinți, în pumnii strânși);
- albastru pentru Tristețe/Dezamăgire (ex.: în ochi – lacrimi, în umerii lăsați);
- verde pentru Frică (ex.: în stomac, în picioarele amorțite).
Reflecție
Durată: 10 minute
Desfășurare: Voi analiza împreună cu elevii „Hărțile senzațiilor” realizate de copii prin întrebări de ghidare:
- Ce se întâmplă cu respirația noastră când suntem furioși sau speriați? (Devine rapidă și agitată.)
- De ce credeți că ne tremură picioarele când ne e frică? (Corpul ne pregătește să fugim de pericol.)
- Cum se simte corpul când e relaxat și bucuros? (Ușor, plin de energie.)
Mesaj-cheie: Toate aceste reacții sunt normale. Corpul doar ne anunță ce simțim, ca o busolă interioară.
Evaluare
Durată: 15 minute
Desfășurare: Jocul rapid „Statul la oglindă”. Voi striga o senzație corporală (ex.: „Pumni strânși și dinți încleștați!” sau „Umeri moi și zâmbet larg!”). Copiii trebuie să mimeze fizic postura și să numească imediat emoția din spatele ei (Furia/Bucuria).
Voi evalua capacitatea copiilor de a face corelația corectă dintre starea fizică și eticheta emoțională.
Extensii
Muzică și mișcare: Audierea unor fragmente muzicale diferite (muzică veselă) și observarea modului în care ritmul muzicii schimbă ritmul bătăilor inimii sau starea corpului.
Legătura casă-școală
- a) Activitate în familie: „Mesagerul corpului”. Copilul primește o mică fișă de monitorizare pentru acasă. Împreună cu părinții, timp de două zile, vor observa momentele în care corpul le transmite semnale.
- b) Exemplu de sarcină: Când observi că mama sau tata are umerii tensionați sau este încruntat(ă), întreabă-i: „Ce îți spune corpul tău acum?”. Copilul le poate arăta părinților tehnica de relaxare învățată la școală (scuturarea mâinilor și a picioarelor pentru a „arunca” tensiunea din corp).
Bibliografie
Goleman, Daniel – Inteligența Emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2008.
Goleman, Daniel – Inteligența emoțională în educarea copiilor, Editura Curtea Veche, București, 2019.
Gottman, John; DeClaire, Joan – Inteligența emoțională a copiilor. Ghid pentru părinți, Editura Litera, București, 2018.
Langa, Claudiu; Păcurari, Otilia – Dezvoltare personală în învățământul primar: Ghid pentru cadrele didactice, Editura Paralela 45, Pitești.
Ministerul Educației Naționale – Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală (Clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a), București, 2013.
Notă editorială
Intervenții de formatare aplicate:
- bold pe titlu și pe subtitlul „Proiect de activitate”; intertitlurile scrise cu majuscule (ACTIVARE, REFLECȚIE, EVALUARE, EXTENSII, LEGĂTURA CASĂ-ȘCOALĂ) au fost trecute în sentence case și puse în bold; bold+italic pe „Bibliografie”;
- eliminarea spațiilor multiple și a indentărilor neuniforme; împărțirea în paragrafe;
- uniformizarea listelor (spațiu după cratimă/număr, inițială mică la elementele de enumerare, „;” între elemente și „.” la final, în locul „;” final la lista de materiale);
- diacritice: „calcat” → „călcat”;
- punctuație: „ex:” → „ex.:”; cratima din „în ochi – lacrimi” → linie de pauză (–); eliminarea spațiului din „( muzică veselă)”; punctul mutat în interiorul parantezelor care conțin propoziții complete; adăugarea punctului final la „…eticheta emoțională” și a parantezei de închidere și punctului final la sfârșitul punctului b), unde lipseau; „Mesaj cheie” → „Mesaj-cheie”; „Furia / Bucuria” → „Furia/Bucuria”;
- „Harta Senzațiilor”, „Hărțile Senzațiilor”, „Mesagerul Corpului” trecute în sentence case;
- titlurile lucrărilor din bibliografie italicizate; intrările ordonate alfabetic după autor.
Concluzii
Activitatea „Simt în corpul meu” arată că educația emoțională poate porni de la un nivel concret, pe înțelesul școlarului mic: corpul și semnalele lui. Activitatea se desfășoară în mai multe momente: conectarea cu propriul corp, explorarea prin scenarii, reprezentarea pe „Harta Senzațiilor”, reflecția ghidată și evaluarea prin mimă. Parcurgându-le, elevii trec de la trăirea unei emoții la recunoașterea și numirea ei, un pas important în înțelegerea și gestionarea propriilor trăiri. Mesajul că toate aceste reacții sunt normale susține un climat de încredere, în care copiii își pot exprima emoțiile fără teama de a fi judecați.
Pentru cadrul didactic, proiectul constituie un model de activitate cu materiale la îndemână, care poate fi integrat în orele de Dezvoltare personală sau reluat ori de câte ori clasa are nevoie de un moment de reflecție asupra stărilor emoționale. Componenta casă–școală extinde efectul activității dincolo de sala de clasă: copilul aduce în familie un limbaj comun despre emoții, iar părinții sunt implicați firesc în procesul educativ. Dezvoltarea inteligenței emoționale devine astfel o responsabilitate împărtășită între școală și familie, cu beneficii pentru starea de bine a elevilor și pentru calitatea relațiilor din clasă și de acasă.