Elevul, în condiţiile vieţii şcolare, nu trăieşte izolat, ci într-un angrenaj social, viaţa sa afectivă, activitatea intelectuală şi, nu mai puţin, cea profesională desfăşurându-se în interiorul şi în interdependenţă cu mediul socio-şcolar înconjurător sau în condiţiile date de acesta. Relaţiile copilului cu grupurile sociale în care se va integra de-a lungul existenţei sale (în cazul nostru, clasa de elevi) vor exercita o influenţă deosebită atât asupra evoluţiei sale, ca persoană în permanentă devenire, cât şi asupra randamentului activităţii desfăşurate (în cazul de faţă, învăţarea).
Conflictul este o neînţelegere, o ciocnire de interese, un dezacord, un antagonism, o ceartă violentă. Un conflict poate fi cauzat de lipsa comunicării, de dezinformare, de interpretarea greşită a unor fapte. Manifestările conflictuale dintre elevi reprezintă cea mai răspândită formă de violenţă şcolară. Urmările violenţei repetate asupra copilului se pot manifesta în adolescenţă prin tulburări psihice, precum:
a. Instabilitate psiho-motorie – se poate observa la elevii care tulbură întregul proces educativ; vorbesc neîntrebaţi în timpul orelor, strigă, îşi deranjează colegii în mod repetat, caută să-i atragă de partea lor, să-i influenţeze spre a chiuli de la ore, să-i manipuleze conform propiilor dorinţe – nu au consolidate procesele psihice precum: atenţia, voinţa, puterea de concentrare – sunt recalcitranţi, negativişti, sensibili la critici – deşi ca potenţial intelectual se află la nivel mediu sau chiar peste mediu, rezultatele lor şcolare sunt slabe.
b. Tulburări afectiv-motivaţional şi volitive – timiditate excesivă – manifestată prin nesiguranţă, teamă, deprimare, tensiune emoţională crescută, ostilitate faţă de colegi şi adulţi, retragere, însingurare – la manifestări şcolare sunt lipsiţi de capacitate de înţelegere a unor raţionamente, argumentări, obosesc repede, au consum energetic mare datorită inadaptării şi gradului scăzut de rezistenţă la frustrare – anxietate şcolară – se manifestă sub forma unui sentiment de teamă accentuată, asociată cu nemulţumire, deprimare, frica de note rele şi eşec, ură şi ostilitate faţă de sancţiuni, autorităţi şcolare, părinţi etc.
c. Tulburări de comportament şi conduită – se manifestă prin acţiuni de dominare, agresivitate, mânie, crize de violenţă, distrugere, limbaj vulgar, sfidarea autorităţii cadrelor didactice şi adulţilor.
Pentru ca în clasă să nu existe conflicte, este necesar ca elevii să fie toleranţi, să se înţeleagă şi să se respecte unul pe altul. Arta lucrului cu oamenii, a optimizării relaţiilor interumane presupune ca, acel care doreşte să-şi însuşească şi să promoveze cerinţele ei, să fie perceput de către cei din jurul său ca o persoană credibilă, demnă de încredere.
Exemplul personal este calea cea mai directă şi convingătoare pentru a construi şi menţine relaţii interumane pozitive. Exemplul se referă la o gamă practic infinită de atitudini şi fapte, de la vestimentaţie la maniera concretă de comportare în anumite situaţii, la felul de raportare în relaţiile cu ceilalţi oameni. Prin exemplul personal, fiecare dintre noi exercită cea mai mare influenţă asupra atitudinilor, convingerilor, sentimentelor şi comportamentului celor din jur.
Dar, pentru a exercita o influenţă pozitivă, modelarea prin intermediul exemplului, trebuie să cunoaştem şi să promovăm anumite cerinţe, de genul următoarelor:
1. Abţineţi-vă de la a spune un lucru neplăcut sau negativ, mai ales când sunteţi provocaţi sau obosiţi. În astfel de împrejurări, a nu spune un lucru neplăcut sau o critică este forma supremă de stăpânire de sine.
2. Aveţi răbdare cu ceilalţi. În momentele de stres nerăbdarea noastră iese la suprafaţă. Putem spune lucruri pe care, de fapt, nu le gândim sau nu intenţionăm să le spunem, lucruri exagerate. Răbdarea este expresia concretă a credinţei, speranţei, înţelepciunii şi iubirii.
3. Faceţi distincţie între persoană şi comportamentul sau rezultatele ei. Înainte de a nu fi de acord cu purtările proaste sau cu rezultatele slabe, este necesar să comunicăm şi să ajutăm la construirea sentimentului valorii intriseci şi al preţuirii de sine.
4. Faceţi servicii anonime. Ajutorul altruist a fost mereu una dintre cele mai puternice metode de influenţare.
5. Alegeţi răspunsul activ. Alegerea înseamnă receptarea responsabilităţii pentru atitudinile şi acţiunile noastre, refuzul de a da vina pe alţii sau pe împrejurări.
6. Ţineţi-vă promisiunile făcute altora. Formulând şi îndeplinind promisiuni şi hotărâri câştigăm influenţă asupra altora.
7. Trăiţi după legea iubirii. Atunci când trăim după legile iubirii încurajăm supunerea faţă de legile vieţii. Câştigăm şi mai multă influenţă asupra altora arătându-le iubire.
8. Presupuneţi despre ceilalţi cele mai bune lucruri. Dacă presupunem că ceilalţi sunt de bună credinţă obţinem rezultate bune.
9. Căutaţi mai întâi să înţelegeţi. Când comunicăm cu altcineva trebuie să-i acordăm toată atenţia, să fim complet prezenţi. Apoi trebuie să exersăm empatia, să privim din punctul de vedere al celuilalt.
10. Recompensaţi exprimările sau întrebările deschise şi cinstite. Pedepsim prea des exprimările sau întrebările cinstite şi deschise. Mustrăm, judecăm, umilim. Ceilalţi învaţă să se ascundă, să se apere, să nu întrebe.
11. Daţi un răspuns înţelegător. Prin acesta obţineţi o mai mare înţelegere şi claritate, dar şi o reală încredere în respectiva relaţie.
12. Dacă aţi fost jignit, luaţi iniţiativa. Dacă cineva jigneşte fără să ştie şi continuă să o facă, luaţi iniţiativa de a clarifica complet situaţia.
13. Recunoaşteţi-vă greşelile, scuzaţi-vă şi cereţi iertare. În relaţiile foarte încordate, când suntem cel puţin în parte de vină, singura ieşire este să ne recunoaştem greşelile şi să ne cerem iertare fără să ne justificăm, să ne explicăm sau să ne apărăm.
14. Certurile să zboare pe fereastră. Nu răspundeţi argumentelor litigioase sau acuzaţiilor iresponsabile. Nu vă lăsaţi atraşi în niciun vârtej litigios sau otrăvit fiindcă vă veţi trezi că sunteţi şi voi afectaţi în mod similar.
15. Nu uitaţi relaţiile „între patru ochi”. Să acordăm anumitor persoane o atenţie deosebită, să dovedim nobleţe de caracter, umilinţă şi răbdare.
16. Reînnoiţi-vă ataşamentul faţă de lucrurile pe care le aveţi în comun, cu prietenii, familia, colegii.
17. Mai întâi fiţi influenţaţi de către ceilalţi. Avem influenţă asupra celorlalţi în măsura în care ei simt că au influenţă asupra noastră.
18. Acceptaţi persoana şi situaţia. Primul pas spre schimbare sau îmbunătăţirea conduitei celuilalt este acceptarea lui aşa cum e.
19. Evitaţi certurile sau abandonurile-rezolvaţi divergenţele prin dialog. Preveniţi violenţa verbală, ura, sarcasmul, răspunsurile tăioase, umorul umilitor, dorinţa de revanşă.
20. Nu renunţaţi şi nu cedaţi. Disciplina de a nu renunţa şi a nu ceda vine dintr-o viaţă responsabilă. Nu trebuie să cedăm în faţa unui comportament iresponsabil, scuzându-l sau simpatizând.
21. Folosiţi limbajul logicii şi cel al emoţiei. Exprimaţi-vă deschis sentimentele şi fiţi atent ca expresiile non-verbale să exprime acelaşi lucru.
Optimismul, buna dispoziţie, depăşirea dificultăţilor, învăţarea cu plăcere, speranţa şi entuziasmul sunt factori care influenţează în bine şi raporturile interpersonale, conlucrarea dintre oameni. După cum opusul acestor stări-negativismul, pesimismul, neîncrederea în capacităţile proprii şi a celorlalţi, proasta dispoziţie, nervozitatea, iritarea, nerăbdarea, nemulţumirea perpetuă, lipsa de comunicare etc. sunt elemente dizolvante, demotivante, cu impact negativ în ceea ce priveşte starea de spirit, moralul şi coeziunea, în calitatea şi eficienţa relaţiilor interumane. Cu alte cuvinte, trebuie să constituim exemple, sub toate aspectele, atât la şcoală, cât şi în familie şi societate, dacă dorim să avem raporturi sănătoase cu ceilalţi semeni, în beneficiul ambelor părţi.
Bibliografie:
1. Jigău, M. (coord.). (2006). Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF. Ed. Alpha MDN. Buzău.
2. Maxwell, J. C. (2007). Câştigă cu oamenii. Editura Amaltea. Bucureşti
3. Neamţu, C. (2003). Devianţă şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Editura Polirom. Iaşi.