Creativitatea își are originea in cuvântul latin „creare” care înseamnă „a zămisli” , „a făuri”, „a naște”. Aceasta reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena şi polariza toate celelalte nivele de conduită, toate însușirile psihice ale unui individ. Se caracterizează prin noutate, originalitate, valoare, armonie, relevanță.
După Bratu B., „creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou este şi incert şi nonconformist”(Bratu B. , 1969 , p.84.) Pentru a se putea avânta în necunoscut, copilul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranţă, provenite din lumea sa înconjurătoare. Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare. Copilul se află într-un contact continuu cu lume sa interioară si cu lumea sa exterioară. Curiozitatea şi setea de cunoaştere ne face receptivi faţă de lumea exterioară. Libertatea interioară face posibilă folosirea cunoştinţelor accumulate de către lumea trăirilor noastre subiective.
M. Roco susține că „un copil care îşi manifestă permanent mirarea şi surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii neinfluenţat este considerat prototipul creativităţii”( M.Roco , 2001, p.76). Creativitatea este legată de expresii şi creaţii artistice, de invenţii tehnologice sau descoperiri ştiinţifice, de comunicare interumană, de educaţie, de comportamente personale şi de mişcările sociale. Ea semnifică: adaptare, imaginaţie, construcţie, originalitate, evoluţie, libertate interioară, talent literar, distanţare faţă de lucruriledeja existente.
Potrivit V. Anghelache , „creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficienţă, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate”(V. Anghelache , 2017 , p.254).
Printr-o definiţie generală, creativitatea poate fi văzută drept un proces prin care se focalizează într-o sinergie de factori (biologici, psihologici, sociali) întreaga personalitate a individului şi care are drept rezultat o idee sau un proces nou, original, cu sau fără utilitate şi valoare socială. Experimentele realizate de-a lungul timpului au ilustrat în grafice o curbă descendentă pe care o urmează creativitatea, aceasta fiind mult mai pregnantă la vârstele mici şi pierzându-şi productivitatea la vârsta adultă. Din acest motiv, este important ca programele educative de la toate nivelurile să meargă mai mult în direcţia cultivării creativităţii. Teama faţă de orice deviere de la normă(convenţie, tradiţie) sau conformismul social are ca efect dispariţia originalităţii, fiind capcana în care eşuează creativitatea multor indivizi.
Preşcolarii creativi se diferenţează de obicei de restul grupului prin diferite comportamente specifice şi dacă li se permite acest lucru, îşi dezvoltă în mod liber creativitatea. Ei sunt foarte curioşi, vin cu soluţii neobişnuite, cu idei originale, au iniţiativă şi un spirit de observaţie foarte bine dezvoltat, văd conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură, pun întrebări adecvate, caută alternative şi explorează noi posibilităţi, manipulează şi controlează simultan mai multe idei, învaţă rapid şi uşor, au o memorie bună, un vocabular foarte bine dezvoltat, găsesc căi neobişnuite pentru soluţionarea problemelor, au o imaginaţie vie şi o capacitate deosebită de a compune poveşti.
Dănescu E. susține că „un copil preşcolar este prin natura sa un creativ datorită imensei sale curiozităţi, a freamătului permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său. În perioada preşcolară imaginaţia se exprimă viu prin tot ceea ce face copilul la grădiniţă la toate activităţile” (Dănescu E. , 2009, p . 145). Preşcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesar stimularea potenţialului creativ al copilului,neevidenţiat sau neexprimat prin cunoaşterea şi stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente prin susţinerea manifestaţiior,printr-o motivaţie intrinsecă. Creativitatea spre deosebire de inteligenţă, este la copil un fenomen universal, nu există preşcolar care să nu deseneze, să nu fabuleze.
Potrivit M. Dumitrana , „educatoarea trebuie să fie un model de creativitate, gândire şi comunicare, cea care trebuie să îl transforme pe copil într-un participant activ la activităţile din grădiniţă. Sarcina dezvoltării, îmbogăţirii şi perfecţionării limbajului copiilor preşcolari este majoră, constantă şi realizabilă în grădiniţă prin întregul sistem de activităţi şi mai ales prin cele specifice, dar formarea şi dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală este strâns legată de dezvoltarea capacităţilor de creaţie preocupările şi grijă de a-i învăţa să vorbescă corect, să îndrăgescă limba română, să o folosească creativ şi expresiv acordând atenţie unei structuri gramaticale corecte, calităţii şi expresivităţii exprimării, capacităţii de a comunica în diferite situaţii” (M. Dumitrana, 1999 , p.p. 85-86).
După Munteanu A., desenul este utilizat şi pentru a ajuta copilul să devină conştient de sine, de existenţa sa în lume. ,,Desenele pot fi folosite în moduri variate cu scopuri multiple şi la diferite nivele” ( Munteanu A. , 1994 , p.119). Prin intermediul picturii( inclusiv cea cu degetul) copilul îşi exprimă cu uşurinţă emoţiile. Simplul act de a desena fără interventia exterioară reprezintă o puternică exprimare a sinelui care ajută stabilirea identităţii persoanei şi care este o cale de exprimare a sentimentelor. Tocmai în aceea constau beneficiile acestei tehnici în ceea ce priveşte copiii cu deficienţe, Învăţând să aibă încredere în forţele proprii, copilul se dezvoltă.
Pe lângă aceste modalităţi, educatoarea posedă şi un alt mijloc de educare a capacităţilor de receptare de către copii a expresivităţii şi calităţilor estetice ale unui text, şi anume de propriile sale afirmaţii privind frumuseţea textului. Ea poate spune cât de mult i-a plăcut, expunând în acelaşi timp motivele pentru care îi place textul respectiv, Un exemplu ni-l oferă Grigore Nicola: „Educatoarea se opreşte din când în când din citit şi spune, de exemplu: « Aţi văzut ce frumoasă este Albă ca Zăpada ? Aţi văzut cum este ea descrisă, ce cuvinte potrivite ? Dacă închidem ochii şi ascultăm din nou ce spune povestea, aproape că o vedem. Ia să încercăm să o vedem cu ochii închisi ! Închideti voi ochii, iar… eu vă citesc cum era Albă ca Zăpada. Să vedem cum o vede fiecare… » Evident, aproape toţi copiii o vor «vedea» pe Albă ca Zăpada” ( Nicola Gr. 1981 , p. 164).
Vârsta preşcolară permite formarea şi dezvoltarea creativităţii, rămânând să găsim activităţi caracteristice stadiului de dezvoltare care să constituie o formă de exprimare a imaginaţiei gândirii. Imaginaţia copiilor se dezvoltă prin stimularea curiozităţii. În vederea creativităţii copii trebuie înscrişi în cercuri de activităţi specifice, trebuie urmărite interesele şi talentele copiilor de aceeaşi vârstă, să le oferim o educaţie în vederea autoîngrijirii, încurajată iniţiativa copiilor, în special când este vorba de activităţi educative, şi nu în ultimul rând trebuie să nu uităm să le încredinţăm responsabilităţi pe măsura puterilor lor.
Bibliografie
1. Anghelache, V. ,Bențea C., Cojocariu V., Metodica activităților instructiv-educative din grădiniță , E.D.P, București , 2017 ;
2. Bratu, B., Creativitatea copilului, Editura Enciclopedică Română , București , 1969 ;
3. Dănescu, E., Stimularea creativității la vârsta preșcolară , Editura Paralela 45, București , 2009 ;
4. Dumitrana, M., Educarea limbajului în învățământul preșcolar , volumul 1 , comunicarea orală , Compania, Iași, 1999;
5. Munteanu, A. , Incursiuni în creatologie , Editura Augusta , Timișoara , 1994;
6. Nicola, Gr. , Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ , E.D.P. , București , 1981;
7. Roco, M., Creativitate și inteligență emoțională , Editura Polirom , Iași , 2004 .