Se cunosc numeroase moduri de a aprecia gradul de dezvoltare a unei societăți și mai ales, perspectivele acesteia. Ele sunt definite în funcție de unghiul de vedere din care se emit asemenea judecăți de valoare. Gradul de dezvoltare a unei societăți ar putea depinde de nivelul de trai al populației, gradul de urbanizare, nivelul de cultură și civilizație , calitatea educației oferită populației etc.
„Educația constituie o componentă a existenței sociomane. Ea este un proces în desfășurare (…) Nu înseamnă că ea se «topește» în conținutul celorlalte elemente ale sistemului, ci se implică în transformarea și evoluția lor.” – Ioan Nicola (2003)
Societatea trebuie să manifeste o grijă sporită față de copii, față de creșterea și educarea generației tinere. Sunt de părere că procesul de educație debutează încă din primele secunde de viață ale copilului, de la naștere, și se încheie o dată cu sfârșitul vieții. În dezvoltarea sa plenară, copilul este influențat de factorii : ereditate, mediu și educație. De- a lungul întregii vieți, individul cunoaște diverse medii, cum ar fi familia, cercul de prieteni, școala, colegii de muncă, și în fond toată societatea.
După cum prea bine se știe, în mediul familial se pun bazele educației. Pentru copil, familia constituie primul său univers afectiv și social. În familie copilul învață sau ar trebui să învețe deprinderile de bază, norme de conduită, concepții, mentalități, tradiții, stil de viață, forme de cultură materială, dar și spirituală etc. În acest mediu, copilul face primii pași pe drumul integrării sociale care se realizează printr-un proces continuu de adaptare la condițiile vieții sociale și de asumare a normelor care guvernează relațiile dintre indivizi și dintre aceștia și societatea. Unele familii – nu toate – nu își propun sau nu reușesc, vor să creeze personalitatea copilului capabil să facă față tuturor cerințelor societății.
În societatea actuală se promovează respectul, egalitatea, toleranța și un climat familial afectuos. Ambii părinți încearcă să asigure sentimentul de confort și securitate, dezvoltând un mediu stimulativ, creativ , în care toți membrii să fie puși în valoare și să evolueze împreună, ca familie. O familie în care predomină armonia este o familie în care se discută deschis despre toate problemele, individuale sau colective.
Într-o familie ar trebui să avem de a face cu un mediu calm, liniștit, destins, cu responsabilități împărțite și asumate, respectul și considerația fiind arătate fiecăruia, încrederea și bunăvoința, fiind valabile pentru toți, iar comunicarea fiind prioritară. După părerea mea, acestea sunt premisele unei familii model.
Referințe
Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie școlară. București: Aramis.