Copiii cu CES sunt acei „copii problemă” care se regăsesc în orice școală. Ei sunt slabi la învățătură, agitați mai tot timpul, nu sunt capabili să se concentreze. De multe ori sunt considerați ca fiind prost educați, obraznici, iar familiile și profesorii dau vina unii pe alții. Dar dacă lucrurile sunt altfel decât par? Dacă acești copii au o problemă de sănătate?
Fiecare copil poate să învețe în felul lui, iar fiecare profesor are obligația să identifice mijloacele adecvate pentru ca acest lucru să se întâmple. De aceea, una din cele mai provocatoare meserii este educația. Rezultatele reale ale acestei meserii sunt văzute după foarte mult timp. Una din provocările acestei profesii este educarea copiilor cu nevoi speciale, cei hiperactivi și cu deficit de atenție.
Ipoteză. Profesorul, printr-un proces atractiv și competitiv pentru copii își poate canaliza efortul pentru transmiterea în mod activ, eficient și angajat a cunoașterii. Copiii cu CES por să fie integrați în învățământul de masă prin antrenarea permanentă în activități atractive care să le stimuleze capacitatea de concentrare, imaginația creativă.
Pentru ca ipotezele de mai sus să poată fi confirmate, am stabilit următoarele obiective pentru investigația noastră:
- Identificarea efectelor pe care le poate avea asupra activității la clasă conduita elevilor cu CES;
- Stabilirea unui plan de intervenție împreună cu familiile elevilor;
- Identificarea unui set de metode, procedee, măsuri valabile în munca cu acești copii.
Investigația experimentală a fost împărțită în trei etape:
- Observarea comportamentului;
- Comunicarea cu familiile copiilor;
- Elaborarea planului de intervenție personalizat.
Cercetarea a fost făcută chiar la clasa la care funcționez, alcătuită din 15 elevi de clasa a IV-a, unde am înscriși doi elevi cu deficit de atenție, ȚV și VM. Prima fază a fost să observ direct efectele conduitei celor doi copii în timpul activităților la clasă și în școală:
- cei doi copii se mișcau permanent, fapt ce distrăgea atenția colegilor de la activități;
- ȚV și VM răspund fără să asculte până la capăt întrebările, vorbesc foarte mult;
- se plictisesc repede, renunță la îndeplinirea sarcinilor primite, îi determină și pe ceilalți copii să renunțe la sarcini;
- manifestă agresivitate fizică și verbală.
În a doua fază, am comunicat părinților celor doi copii rezultatele observațiilor efectuate, dar și un set de măsuri care să le îmbunătățească copiilor progresele școlare dar și o integrare pozitivă în colectivul clasei și al școlii.
În a treia fază, am elaborat împreună cu familiile celor doi copii un set de activități de grup care să-i determine pe cei doi elevi să participe la toate activitățile din clasă și la procesul instructiv-educativ. Am propus următoarele activități:
- „Ne jucăm împreună” – am antrenat toți copii din clasă la jocurile preferate de cei doi elevi;
- „Plantăm și îngrijim flori”
- „O zi la școală”
Discutarea rezultatelor obținute: Cei doi elevi au înregistrat progrese pe perioada experimentului, au reușit să socializeze cu colegii de clasă, au reușit să ducă la îndeplinire sarcinile date de mine la clasă. Acest lucru nu s-a produs imediat ci pe parcursul celor două luni cât a durat experimentul.
Dacă acordăm o atenție deosebită copiilor cu CES, reușim să le facilităm integrarea în școală, participarea activă la jocurile și activitățile instructiv-educative împreună cu ceilalți copii.