Copiii cu cerințe educative speciale pot fi integrați în învățământul de masă, ajutându-i, pas cu pas, să ajungă adulți independenți. Educația copiilor cu cerințe educaționale speciale este o responsabilitate atât a părinților, cât și a cadrelor didactice de la clasă. Părinții au nevoie de sprijin pentru a-și putea asuma rolul de părinți ai unor copii „speciali”. Copiii cu CES nu trebuie excluși doar pentru că nu sunt la fel ca ceilalți copii.
Întrucât numărul copiilor cu deficiențe a crescut considerabil în ultimii ani, aceștia trebuie să fie permanent sub observație. Atunci când cadrul didactic va lucra constant și susținut cu astfel de copii, se vor observa progrese.
Copiii cu CES sunt o sursă de bucurie. Te învață cum să fi mai răbdător, empatic, devotat. Însă în multe cazuri acești copii se confruntă atât cu reticența cadrului didactic cât și cu prejudecățile celorlalți părinți. În acest caz, sufletul părinților acestor copii este plin de durere și neputință. Totuși rolul familiei în integrarea acestor copii cu nevoi speciale în clasa socială este esențială. În general, părinții care au o situație financiară bună vor putea să-și integreze copilul cu cerințe speciale într-o școală de masă și să susțină acest parcurs. Oricum, părinții pot solicita integrarea copilului cu cerințe speciale într-o școală specială.
Prin venirea la grădiniță, copilul intră într-un alt mediu decât cel familial, solicitându-i-se mai mult control în conduită, față de personalul instituției și față de numărul mare de copii cu care vin în contact într-o anumită perioadă de timp. Grădinița îl pregătește pe copil pentru o nouă etapă și anume cea de școlar.
Copilul cu CES are nevoie de ajutor suplimentar din partea cadrului didactic, precum și sarcini simplificate.
Jocul este o modalitate de evaluare a copiilor cu CES. Copilul se manifestă prin joc, intrând în contact cu alți copii, învață să se orienteze în timp și spațiu. Jean Piaget susține că „toate metodele active de educare a copiilor să furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca jucându-se, ei să reușească să asimileze realitățile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenței copilului”.
A avea un copil cu dizabilități este un lucru greu de acceptat pentru părinți, de aceea trebuie să le oferim suport moral și să le facilităm întâlniri cu persoane care împărtășesc aceleași experiențe. Părinții copiilor cu CES poartă cu ei teamă și suferință. Cadrul didactic are datoria de a forma o echipă cu membrii familiei copilului cu CES, de a stimula comunicarea permanentă cu aceștia, de a-i informa asupra activităților care se desfășoară în grădiniță. Munca în echipă este în avantajul copilului.
Bibliografie
• COCORADA E., NĂSTASĂ L. „Fundamentele psihopedagogiei special. Introducere în logopedie”. Editura Psihomedia, Sibiu, 2007
• PURCIA S. „Ocrotirea copiilor handicapați”. Editura Psihomedia, Sibiu, 2003