Noul curriculum național vine în sprijinul școlii și oferă, fiecărui elev, șanse egale pentru dezvoltarea personală și profesională. Planurile cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal includ religia în trunchiul comun, având o oră pe săptămână și făcând parte din aria curriculară „Om și societate”.
Din punct de vedere curricular, proiectarea și organizarea orelor de religie trebuie să fie convergente cu structurarea profilului de formare centrat, în special, pe următoarele competențe cheie:
- comunicarea în limba maternă: literatura religioasă sau de inspirație religioasă ajută elevii la îmbunătățirea vocabularului.
- a învăța să înveți: elevii își formează o disciplină și o reflecție critică în cadrul propriului proces de învățare, apreciază importanța învățării în propria dezvoltare și perfecționare permanentă.
- competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice: își îmbunătățesc cunoștințele despre propria credință, despre modul de comportare a unui creștin în societate, se implică în activități de voluntariat.
- sensibilitate la cultură: conștientizează contribuția religiei la cultura națională și la cea universală, manifestă respect față de cei de alte credințe și își asumă propria identitate religioasă.
Așadar, profilul de formare al absolventului din perspectiva disciplinei religie își propune:
- să formeze la elevi valori religioase bazate pe învățătura de credință a bisericii, mărturisind credința în Dumnezeu prin participare activă la slujbele bisericești și la viața comunității din care face parte;
- să cunoască activitatea Mântuitorului, a Sfinților Apostoli, a Maicii Domnului, a sfinților și să-și dorească să le urmeze calea și învățăturile;
- să respecte opiniile și comportamentele celor din jur prin milostenie și iubire față de aproapele;
- să își dezvolte respectul față de cele sfinte, manifestând, astfel, iubirea față de Dumnezeu;
- să conștientizeze importanța propriei dezvoltări moral-religioase;
- să elimine din comportament orice formă de violență sau discriminare a celor din jur.
Pentru ca elevii să poată atinge aceste competențe, întâlnirea cu elevii la ora de religie se cere a fi o întâlnire de suflet în care un rol important îl are cadrul didactic. Pe lângă o bună pregătire de specialitate, profesorul trebuie să fie un exemplu conduită și iubire. Este necesar să aplice strategii didactice diverse în funcție de personalitatea și particularitățile de vârstă ale elevilor săi, iar cunoștințele teoretice pe care copiii le învață, să fie valorificate practic. Dar cum putem valorifica practic aceste cunoștințe? Iată, două exemple practice, dragi mie, care îi motivează pe elevii mei și care lasă „urme” în sufletele lor spre bucuria tuturor. Primul exemplu ar fi cercul de pictură pe sticlă- o metodă de înțelegere a iconografiei, de apropiere față de Dumnezeu, față de artă și de tot ce e frumos, iar al doilea ar fi serbările organizate la biserică cu ocazia marilor sărbători creștine (Nașterea Domnului, Învierea sau Înălțarea la cer a Mântuitorului).
Așadar, disciplina religie modelează caracterul elevilor și formează personalitatea acestora, cuprinzând valori educative, spirituale și comportamentale.
Absolventul de gimnaziu își urmează parcursul în viață purtând în „ghiozdanul” său cea mai mare zestre: credința- cea care ajută elevul să facă diferența între acele valori care sunt permanente și cele care sunt efemere, cea care limitează efectele negative ale crizei de identitate, a crizei de orientare în viață, cea care îi propune modele de sfințenie și îl ajută să diferențieze iubirea pasageră de iubirea veșnică.