Educaţia nonformală reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ. Notele caracteristice ale acestei forme de educaţie sunt legate de caracterul opţional al activităţilor organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăţa şi se va întreprinde, rolul discret al dascălului şi renunţarea la evaluări.
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori – „Descoperirea copilului”)
Locul și rolul activităților extracurriculare în educația copiilor
Activitățile extracurriculare joacă un rol esențial în dezvoltarea elevilor, cultivând atitudini pozitive față de învățare, performanțe academice superioare și abilități practice diversificate. Acestea influențează pozitiv stima de sine și sentimentul de autoeficacitate.
După cum susținea pedagogul Bruner, copiii pot asimila orice temă dacă metodele sunt adaptate stadiului lor de dezvoltare. Deși educația curriculară este fundamentală, ea nu acoperă întregul spectru al influențelor formative. Timpul liber oferă un cadru în care copiii sunt expuși la numeroși factori care le pot influența dezvoltarea.
Educația extracurriculară completează procesul educațional formal, urmărind identificarea aptitudinilor, cultivarea talentelor și stimularea comportamentului creativ. Încă de la vârste fragede, copiii acumulează cunoștințe prin contact direct cu natura și fenomenele înconjurătoare.
Activitățile extracurriculare cum ar fi vizitele la muzee, excursiile, vizionările de spectacole sau concursurile tematice oferă contexte ideale pentru dezvoltarea intelectuală și emoțională. Acestea facilitează integrarea în mediul școlar, reduc anxietatea și maximizează potențialul intelectual, în special pentru elevii care întâmpină dificultăți de afirmare în cadrul formal.
Profesorii au oportunitatea de a-și cunoaște mai bine elevii, de a le îndruma dezvoltarea și de a realiza mai eficient obiectivul fundamental al educației – pregătirea pentru viață. Pentru succesul acestor activități, cadrele didactice trebuie să manifeste creativitate, să evite critica și să ofere feedback pozitiv, încurajând participarea și exprimarea liberă a elevilor.
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice reprezintă oportunități valoroase pentru elevi de a aprecia patrimoniul cultural și istoric. Acestea permit observarea directă a obiectelor și fenomenelor în starea lor naturală, completând și consolidând cunoștințele dobândite în cadrul lecțiilor formale.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru pentru copii sau a spectacolelor stimulează interesul elevilor spre diverse domenii precum muzica, sportul, poezia sau pictura. Excursiile și taberele școlare contribuie semnificativ la îmbogățirea cunoștințelor despre frumusețile naturii și realizările umane, educând respectul pentru artă și cultură.
Activitățile desfășurate în mijlocul naturii au o puternică influență formativă, permițând copiilor să perceapă activ realitatea înconjurătoare. În urma acestor experiențe, elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate impresiile acumulate în cadrul activităților artistice, iar materialele colectate pot fi utilizate în activități practice și jocuri creative.
Excursia nu doar reconfortează copilul, ci îi oferă experiențe sociale valoroase și îmbogățire culturală și științifică. Sărbătorile și aniversările importante din viața țării și a copiilor constituie momente de destindere care dezvoltă sentimentul apartenenței la colectivitate.
Concursurile tematice, organizate într-o atmosferă plăcută, stimulează spiritul de inițiativă, facilitează integrarea în diverse grupuri și contribuie la asimilarea mai eficientă a cunoștințelor. Activitățile artistice și recreative ajută la dezvoltarea gândirii critice și a creativității, stimulând implicarea în probleme sociale relevante.
Pentru ca aceste activități să-și atingă scopul formativ, este esențial ca însuși profesorul să manifeste creativitate și dedicare, valorificând potențialul și resursele fiecărui elev. Prin abordarea inspirată a acestor activități, cadrul didactic poate contribui semnificativ la educarea spiritului creativ și la pregătirea completă a copilului pentru viață.
Bibliografie
● Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
● Marcu, V., Orţan, F., Deac, A. E., Managementul activităţilor extracurriculare, Ed. Universităţii din Oradea, 2003;
● Ţîru C. Maria, Pedagogia activităţilor extracurriculare – Suport de curs, Cluj-Napoca, 2007;
● Vasilescu, A., Timpul liber al elevului adolescent, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1974.
● Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002.