Jocurile distractive sunt menite să prilejuiască din plin copiilor momente de voioșie şi de destindere. Pentru preșcolari, conținutul lor îl pot forma: diferite mișcări sau acțiuni care cuprind în sine elemente distractive sau le alternează (avem în acest sens jocul foarte cunoscut „Ne jucăm”, care solicita copiilor mișcări plăcute și vioae ale degetelor mâinii, trunchiului), diferite versuri sau cântece, asociate sau nu cu mișcări şi care indică acțiuni sau rezolvări cu caracter distractiv (de pildă jocul „Deschide urechea bine”, precedat de un cântec care indică sarcina identificării celui care este strigat pe nume); probleme amuzante de diverse tipuri (să se recunoască un portret sau un obiect după câteva detalii date, să găsească un obiect ascuns, să se aleagă un cuvânt dintr-un şir de cuvinte date etc.), probleme care presupun fie perspicacitatea, fie promptitudinea, fie agilitatea etc. La astfel de jocuri pot intervenii şi penalizări hazlii pentru cei care nu rezolvă corect problema ceruta.
Firește, conținutul jocurilor distractive se selecționează în raport cu vârsta preșcolarilor, mai precis cu receptivitatea lor. Pentru grupa mică, de pildă, sunt recomandabile în special jocurile care se bazează pe mișcări imitative sau includ texte ori cântece care vizează rezolvarea unor sarcini accesibile şi amuzante ( ghicirea unui nume, a unui obiect etc). La celelalte grupe pot interveni progresiv jocuri care presupun şi perspicacitatea, agilitatea, promptitudinea, rezolvarea în mod independent a unor sarcini, penalizările. Dificultățile trebuie să fie însă dozate cu multă grijă pentru a se preîntâmpina efectele contrarii celor scontate, de exemplu să nu ducă la suprasolicitare intelectuală, ori la risipă de timp în dauna jocului.
Copiii trebuie să fie învățați de timpuriu să-şi împărtășească reciproc bucuriile, să fie generoși, să se bucure de succesele colegilor lor şi să-şi înfrângă nemulțumirea atunci când au mici eșecuri pentru care sunt penalizați, distrându-se laolaltă cu ceilalți.
Programul distractiv are rolul de a crea copiilor momente de destindere şi în acelaşi timp de a contribui la educarea lor intelectuală, estetică şi morală. Ȋn centrul activităților distractive pot sta:
- Audițiile de emisiuni radiofonice pentru cei mici sau de povești, întâmplări hazlii, basme, cântece, recitări într-o interpretare de ţinută artistică;
- Vizionari de filme, spectacole, diafilme, jocuri, dansuri, ghicitori, glume la care participă întreaga grupă.
Toate aceste activităţi sunt menite să contribuie la crearea unei ambiante tonice, de întreținere a unor trăiri sufleteşti pozitive şi a unui echilibru emoţional stabil.
Bibliografie
Elena Gheorghian si Maria Taiban, Metodica jocurilor şi a programului distractiv în grădiniţa de copii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti-1969