Educația reprezintă procesul de facilitare a învățării sau a dobândirii de cunoștințe, abilități, valori, credințe și obiceiuri, avându-şi ȋnceputurile ȋn antichitate, cu reprezentanţi de vază precum Platon, care a înființat Academia din Atena, prima instituție de învățământ superior din Europa, şi Confucius, influent filosof antic, a cărui perspectivă educațională continuă să influențeze ȋn prezent pedagogia chineză, japoneză, coreană şi nu numai. Dezvoltarea ştiinţei educației a fost influenţată de cercetarea pedagogică, care şi-a adus o contribuție importantă şi inovatoare la dezvoltarea pedagogiei ca ştiintă, la descoperirea şi elaborarea legilor şi conţinuturilor educaţiei, precum şi dezvoltarea şi modernizarea acesteia.
Termenul de pedagogie, ca ştiinţă ce studiază educaţia, apare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Franţa, urmând o ascensiune a pedagogiei educaţionale şi în ţara noastră, datorită unor reformatori competenţi ai învăţământului românesc, precum Spiru Haret, Constantin Dumitrescu, Ṣtefan Bârsănescu ( primul autor al unei cărţi despre istoria pedagogiei româneşti), Onisifor Ghibu, Stanciu Stoian (autorul unei cărţi importante intitulate Pedagogia română modernă şi contemporană) şi mulţi alţii. Treptat, cuvântul educaţie este înlocuitul cu termenul pedagogie, definită ca fiind ştiinţa şi arta educaţiei.
Pedagogia este considerată ştiinţă a educaţiei, deoarece are ca obiect de studiu educaţia şi dispune de metode ştiinţifice de explicare şi cercetare a educaţiei, cum ar fi experimentul, ancheta, chestionarul, convorbirea, interviul, având la bază legi proprii, dispunând de un limbaj pedagogic. Epistemologia este studiul cunoaşterii de tip ştiintific, pedagogia reprezentând sistemul de cunoştinţe despre educaţie, atât în forma cunoaşterii ştiinţifice, cât si în forma cunoaşterii artistice.
Pedagogia se află ȋn strânsă legătură cu alte ştiinţe, precum psihologia, sociologia, filozofia, istoria şi logica. Psihologia oferă pedagogiei informaţii în legătură cu particularităţile de vârstă şi individuale ale copilului, precum şi cu mecanismele psihologice ale procesului de învăţare. Sociologia se aseamănă cu pedagogia, prin metode şi prin obiectul de studiu. Filozofia conferă pedagogiei reflecții asupra instruirii şi educaţiei. Totodată, pedagogia se află în relaţie cu istoria, deoarece studiul fenomenelor istorice se corelează constant cu analize de ordin educaţional şi se foloseşte de logica pură sau formală, de logica întrebărilor, de logica deontică, ȋn procesul instructiv-educativ.
Pedagogia modernă este ȋn continua schimbare, datorită noilor tendinţe ȋn educaţie, care pun accent pe utilizarea strategiilor şi metodelor moderne de predare-ȋnvăţare, precum şi a aplicaţiilor şi instrumentelor tehnologice, menite să ofere o cu totul altă perspectivă asupra educaţiei şi să redefinească modul de gândire a profesorilor şi elevilor, deopotrivă.
Mai mult, reformele din programele şcolare, precum şi noile competenţe-cheie, ce ȋncurajează multiculturalitatea şi diversitatea ȋn procesul instructiv-educativ, contribuie la modernizarea pedagogiei şi educaţiei ȋn general. Astfel, asistăm la o tehnologizare a educaţiei şi la trecerea unor aspect importante ale acesteia ȋn mediul online, aceasta fiind mult mai disponibilă şi uşor de accesat de către cadrele didactice şi de către beneficiarii procesului educativ.
Bibliografie
roluleducatiei.ro
independentaromana.ro/stiinta-iii-pedagogia-ca-stiinta-a-educatiei