Absența cronică este asociată cu o serie de rezultate academice negative. Pentru copiii mai mici, cercetările au arătat că absenteismul cronic în grădiniță este asociat cu o performanță mai mică în lectură și matematică în clasele ulterioare, chiar și atunci când se controlează venitul familiei copilului, etnia, statutul de dizabilitate, atitudinile față de școală, dezvoltarea socioemoțională, vârsta la intrarea în grădiniță, tipul de program de grădiniță și experiența preșcolară. Absența cronică a fost, de asemenea, rezultată din rezultatele socio-emoționale proaste, chiar și după controlul asupra unui set destul de bogat de factori de studiu.
Este demn de remarcat faptul că cercetarea existentă nu poate spune definitiv că absenteismul cronic determină în mod direct elevii să aibă rezultate academice mai slabe. Ar putea fi cazul, de exemplu, că performanța academică slabă determină un elev să aleagă să renunțe la școală mai degrabă decât invers. Sau poate exista un al treilea factor de confuzie care provoacă ambele, cum ar fi lipsa somnului, care determină un elev să-și piardă autobuzul dimineața, ducând astfel la o participare scăzută și să înceteze să se lupte în a se concentra la examene, ceea ce duce la realizări scăzute. Cu toate acestea, legătura intuitivă dintre participarea la școală și învățare – cuplată cu modelele puternice de asociere dintre absenteism și performanță – sugerează că absenteismul cronic este o problemă care merită abordată.
În timp ce datele la nivel național (în SUA) nu permit examinarea absenteismului cronic în funcție de statutul socio-economic, cercetările existente constată că absenteismul cronic este mult mai frecvent întâlnit în rândul elevilor dezavantajați economic. De exemplu, un studiu național al grădinițelor a constatat că 21% dintre copiii săraci au fost absenți cronici la doar 8% din colegii lor care nu erau săraci.
Alte cercetări găsesc un model interesant în ceea ce privește gradele – și anume, absenteismul cronic este ridicat în grădiniță, scade la cele mai scăzute rate din clasa a patra și a cincea, apoi urcă constant prin liceu și liceu până la vârf în clasa a XII-a.
Câteva dintre cauzele absenteismului cronic
Cercetătorii clasifică cauzele care stau la baza descoperirii în patru grupuri: (i) factori specifici studenților, (ii) factori specifici familiei, (iii) factori specifici școlii și (iv) factori specifici comunității (Tabelul 1). Așa cum s-ar putea aștepta, importanța diferiților factori depinde în mare măsură de vârsta și contextul elevului. Gradul de absenteism al grădiniței este cel mai puternic legat de factorii de familie – de exemplu, copiii ale căror părinți suferă de abuz de substanțe sau ale căror programe de lucru îngreunează scoaterea copiilor lor în fiecare zi.
În schimb, adolescența este mai frecvent asociată cu factori de studiu sau de școală, cum ar fi teama de agresiune sau de dezangajare cu școala. De exemplu, într-un post recent, Jones Liu și Susanna Loeb au raportat că profesorii de liceu au efecte diferențiate asupra absențelor de clasă neexpuse – adică atunci când elevii ratează doar o parte a zilei școlare – subliniind modul în care mediul academic poate influența participarea la școală.
Tabelul 1: Factorii corelați cu absenteismul
- Maternitatea adolescentă specifică elevilor, performanțele academice scăzute și notele repetate, lipsa relațiilor de îngrijire cu adulții, influența negativă a colegilor, hărțuirea familială specifice veniturilor familiale scăzute, implicarea scăzută a părinților, locuințe instabile, responsabilități la domiciliu, evenimente familiale stresante, conflicte la domiciliu și prioritățile școlare, diferențe de limbă
- Condiții precare specifice din mediul școlar sau lipsa facilităților școlare, cadrele didactice de calitate scăzută, lipsa profesorilor, interacțiunile student-profesor slabe, accesul îngreunat la școală, cursurile mai puțin provocatoare și plictiseala elevilor
- Specificul comunității
- Disponibilitatea/ oportunități de locuri de muncă care nu necesită școală formală, cartiere nesigure, cerințe scăzute de educație obligatorie, lipsa serviciilor de asistență socială și educațională
Ce știm despre reducerea absenteismului cronic?
Școlile și comunitățile au lucrat timp de mai mulți ani pentru a reduce absențele prin implementarea a numeroase intervenții. Unele se bazează în școli și sunt operate de profesori sau consilieri; altele sunt administrate de asistenți sociali sau alți agenți ai instanțelor; în timp ce altele sunt bazate pe comunitate și sunt organizate de către organizațiile non-profit locale. Unele programe lucrează cu familii; altele se concentrează în primul rând pe elevii înșiși; și câteva încercări de abordare a factorilor școlari structurale.
Există sute de studii privind programele menite să sporească frecventarea școlii. Din păcate, foarte puțini îndeplinesc chiar și un standard minim de rigoare.
Câteva intervenții mari, binecunoscute, concepute pentru a sprijini elevii cu riscuri din SUA, au ca obiectiv participarea la școală ca rezultat intermediar cheie și de interes. Aceste programe speciale au în comun mai multe caracteristici vizate, aici specificăm inclusiv un sistem de avertizare timpurie pentru a identifica elevii aflați la risc de abandon școlar și oferirea unui suport individualizat pentru elevii care sunt în această situație. Intervențiile sunt, de obicei, furnizate în cadrul unui model de management al cazurilor, în care personalul școlii sau personalul programului lucrează cu elevii și, adesea, cu familiile acestora, pe o serie de probleme. Verdictul cu privire la aceste programe este totuși mixt.
Unul din principalele programe a inclus o utilizare îmbunătățită a datelor pentru a identifica elevii cu risc de absență cronică, mentori pentru elevi, întâlniri de parteneriat școlar, conexiuni la resurse comunitare, o campanie de conștientizare și stimulente de participare. Fiecare unitate școlară din țară încearcă să adopte o serie de măsuri care vizează în principal reducerea absurdității, inclusiv ordonanțe sau legi care prevăd amenzile abrupte și chiar închisoarea atât pentru minori, cât și pentru părinții lor. Multe astfel de legi au câștigat notorietate pentru consecințele draconice pe care le impun.
Așadar, concluzionând această lucrare, consider că trebuie luate măsuri cât mai rapide pentru a preîntâmpina absenteismul cronic și, în același timp, trebuie găsite soluții de ameliorare cât mai eficiente.
Bibliografie:
• ies.ed.gov/ncee/edlabs/regions/midatlantic/pdf/REL_2017252.pdf
• Rogers, T. & Feller, S. 2014. “Intervenția prin intermediul părților terțe influente: Reducerea absențelor elevilor la scară mare prin intermediul părinților.”
• www.attendanceworks.org/wordpress/wp-content/uploads/2014/12/Todd-Rogers-Avi-F.-influential_third_parties.pdf
• Bergman, P. & Chan, E. 2017. „Pârghii prin tehnologie: Impactul informațiilor de înaltă frecvență asupra rezultatelor studenților”.