Alfabetizarea iniţială este un concept modern ce nu trebuie confundat cu învățarea alfabetului. Pentru realizarea lui, trebuie să urmărim patru direcţii de acţiune, aflate în strânsă interdependență.
a) Asimilarea elementelor de bază ale principiilor limbajelor convenţionale: citit-scris; calcul aritmetic;
b) Stimularea copilului în scopul perceperii, cunoaşterii şi stăpânirii mediului apropiat;
c) Stimularea potenţialului creative al copilului, a intuiţiei şi a imaginaţiei;
d) Formarea deprinderilor şi a motivării pentru învăţare, înţeleasă ca o activitate permanentă şi socială a copilului.
Încă din prima zi de şcoală, învăţătorul este obligat să organizeze desfăşurarea unei activităţi de testare a cunoştinţelor pe care le posedă elevii. Acest lucru îi dă posibilitatea învăţătorului să-şi dea seama cu ce fel de elevi porneşte în demersul didactic. Prin această testare sunt depistate şi defecte de vorbire, nivelul cunoştinţelor, gradul de inteligenţă dar şi aportul pe care l-a avut grădiniţa în pregătirea elevului pentru şcoală.
În urma acestei testări învăţătorul are în faţă o oglindă a clasei de cunoaştere ştiinţifică şi amănunţită asupra subiecţilor încredinţaţi pentru instruire şi educare. În aceste condiţii învăţătorul poate organiza foarte bine activitatea didactică diferenţiată pentru a nu plictisi pe cei care sunt mai dotaţi intelectual şi să recupereze rămânerile în urma a celorlalţi în privinţa cunoştinţelor, a elementelor de comunicare şi comportare.
Testarea se realizează individual. Învăţătorul trebuie să fie pregătit cu o diagramă pe care vor fi scrişi toţi elevii iar în dreptul fiecăruia să fie atribuite itemuri ce duc la o evaluare corectă. Această diagramă va fi completată în timp pentru a urmări evoluţia elevilor.
Rezultatele testării cunoştinţelor şi abilităţilor sunt aduse la cunoştinţa părinţilor pentru fiecare elev în parte.
Diagrama de sondare a cunoştinţelor şi abilităţilor posedate de elevi la venirea în şcoala poate cuprinde itemii:
1. Cum îl cheamă
2. Îşi cunoaşte adresa
3. Este timid
4. Este energic
5. Este indisciplinat
6. Este liniştit
7. Răspunde corect la întrebările învăţătorului
8. Ştie să recite o poezie
9. Ştie să numere
10. Ştie să citească
11. Ştie să scrie
12. Ştie să reprezinte în desen ceea ce i se cere
13. Ştie să cânte
14. Iubeşte curăţenia
15. Ştie să salute frumos
16. Cunoaşte regulile de circulaţie
17. Ştie cum îi cheamă şi unde lucrează părinţii
18. Recunoaşte forma, mărimea şi culoarea unor obiecte
Răspunsurile se vor complete cu da/nu, sau bine/foarte bine, completarea acestei diagrame dă posibilitatea învăţătorului să desfăşoare o muncă diferenţiată, să ia măsuri adecvate în colaborarea cu părinţii elevilor în scopul recuperării lipsurilor din cunoştinţele acestora.
Principalele mijloace de activitate sunt: dialogul şi conversaţia, actul de comunicare stând sub semnul oralităţii. Ambii primesc şi oferă informaţii, învăţătorul fiind interesat să formeze deprinderi şi să dezvolte corect vorbirea.
Acest chestionar intră în desfăşurare încă din momentul înscrierii copilului la şcoala prin discuţiile pe care învăţătorul le are cu părinţii. În cazul în care învăţătorul observă unele disfuncţionalităţi, în special în dezvoltarea intelectuală sau în exprimare, recomandă părintelui un consult de specialitate.
În scopul integrării copilului în noul tip de act pe care-l oferă şcoala, trebuie să existe o colaborare directă şi permanentă cu familia copilului deoarece aceasta este cea care-i asigură condiţii material de trai, rechizite pentru şcoală, îl supraveghează în pregătirea lecţiilor.
Cunoaşterea elevilor însă nu se realizează doar prin teste, prin convorbiri cu elevii sau observarea condiţiilor lor zilnice la şcoala ci şi printr-o colaborare interesată şi permanentă cu familia.
Astfel, în cadrul şedinţelor cu părinţii, în vizitele acestora la şcoală sau vizitele învăţătorului la domiciliul elevilor se vor sublinia unele lucruri pe care trebuie să le ştie părinţii şi de care trebuie să ţină seama în concursul pe care-l dau la realizarea succesului şcolar.
Părinţii trebuie să ştie:
- Să prevadă interpretările eronate pe care le-ar putea face copilul şiş a-l ajute în realizarea unor judecăţi corecte;
- Să-l dirijeze în depăşirea sau chiar evitarea impasurilor;
- Să corecteze erorile făcându-l să înţeleagă ce demers propriu a adoptat care-l conduce la eroare;
- Să evite şocurile emoţionale în procesul învăţării;
- Să pretindă răspunsuri complete şi argumentate;
- Să fie consecvenţi dar umani în educarea propriului copil astfel încât lecţiile şi temele să nu le considere constrângeri;
- Să-i organizeze în aşa fel timpul de studiu încât să-i rămână şi timp de joacă;
- Să-l ajute să fie sociabil şi tolerant cu cei din jur;
- Să creeze un mediu favorabil de învăţare în care să înveţe că are şi drepturi dar şi obligaţii.
Se recomandă părinţilor să le citească elevilor din clasa I-a lecturile recomandate astfel încât aceştia să-şi formeze deprinderea de a asculta şi înţelege mesaje, de a formula şi răspunde corect la întrebări şi de a respecta regulile de bază ale comunicării.
Cunoscând finalităţile acestei perioade, învăţătorul îşi va proiecta activităţile didactice următoare în strânsă corelare cu particularităţile psiho individuale ale copiilor, cu obiectivele programei şi conţinutul manualelor şi materialelor didactice.
Bibliografie:
Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994.
Radu, Ion .Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981.
Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.