Într-un sistem educațional în care fiecare zi aduce noi solicitări, termene-limită și presiuni administrative, ideea de „concediu de odihnă” ajunge, uneori, să pară un lux. Sau chiar un moft. Auzim expresii precum „secretariatul trebuie să fie mereu funcțional” sau „nu e momentul acum să lipsim”, iar concediul ajunge să fie împins spre marginea agendei, aproape ca o vină personală. Munca din secretariat presupune nu doar cunoașterea legislației educaționale și administrative, ci și o capacitate ridicată de organizare, rezistență la stres, discreție și o relaționare permanentă cu diverse categorii de persoane.
Din punctul meu de vedere, tocmai din cauza acestei complexități, efectuarea concediului de odihnă nu este doar un drept legal garantat, ci o necesitate umană, profesională și instituțională. Potrivit Codului Muncii, fiecare salariat are dreptul la un concediu anual de odihnă plătit. În cazul personalului didactic auxiliar, inclusiv secretarii de liceu, acest drept este reglementat și prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate-învățământ preuniversitar, care prevede clar că planificarea și efectuarea concediului de odihnă se face anual, de regulă în perioada vacanțelor școlare. Eu cred că nu este suficient să „ai dreptul” la concediu – este absolut necesar să și folosești acest drept. În ritmul alert al activității din secretariat, este ușor să cazi în capcana „lasă că mai stau un pic” sau „nu plec acum că urmează examenele”, dar aceste amânări repetate afectează sănătatea, productivitatea și starea de spirit a angajatului. Mai mult, și instituția are de pierdut atunci când un secretar suprasolicitat nu mai poate lucra eficient.
Activitatea din secretariat nu este una liniară sau monotonă. Într-un an școlar, există numeroase perioade de vârf care presupun eforturi suplimentare: înscrieri, înmatriculări, încadrări de personal, examene naționale, centralizarea și trimiterea datelor în platforme oficiale (REGES, EDUSAL, SIIIR, etc.), completarea și eliberarea diplomelor, gestionarea dosarelor, arhivarea, actualizarea bazei de date, redactarea documentelor oficiale, relația cu ISJ-ul, Ministerul Educației și Cercetării, precum și alte instituții (AJOFM, AJPIS, DGASPC, Consiliul Local, Poliția Locală etc.)
Din proprie experiență, pot spune că în multe zile nu am avut timp nici să beau un pahar cu apă sau o gură de cafea, fiind mereu într-un circuit de solicitări urgente, telefoane, elevi și părinți care așteaptă răspunsuri imediate. Acest ritm, dacă este susținut fără pauze regulate, conduce inevitabil la suprasolicitare, epuizare fizică și mentală. Pe termen lung, lipsa concediului poate avea efecte grave: insomnii, iritabilitate, dificultăți de concentrare, erori în documente oficiale sau conflicte în relația cu colegii. Iar când greșește secretarul, întreaga școală este afectată.
Concediul de odihnă este momentul în care ne putem reconecta cu noi înșine, cu familia, cu pasiunile care ne definesc dincolo de birou. Este perioada în care refacem stocul de energie, ne deconectăm de la telefonul care sună constant și ne oferim luxul de a respira fără program fix. Pentru mine, o vacanță liniștită de câteva zile, chiar și în apropierea casei, face cât o terapie completă. Mă ajută să mă întorc la birou cu mintea limpede, cu alt chef de muncă și cu o viziune mai clară asupra priorităților. Acest aspect este extrem de important mai ales într-un domeniu în care munca de secretariat cere acuratețe, atenție la detalii și promptitudine.
În sistemul de învățământ, se vorbește mult despre echilibrul între viața profesională și cea personală, dar în realitate acest echilibru este greu de atins fără o cultură a respectării timpului liber. Din păcate, de multe ori secretarii sunt percepuți ca fiind „tot timpul la școală” sau „mereu disponibili”, chiar și în afara orelor de program. Apeluri în weekend, mesaje după ora 17:00, urgențe transmise pe WhatsApp sunt lucruri obișnuite pentru mulți dintre noi. Concediul de odihnă, efectuat la timp și integral, este una dintre puținele ocazii în care acest echilibru se poate restabili. Este un act de normalitate și de igienă mentală, dar și un semn că ne respectăm pe noi înșine și că cerem același respect din partea instituției.
Unii ar putea crede că efectuarea concediului înseamnă abandonarea responsabilităților sau încărcarea colegilor. Din punctul meu de vedere, dimpotrivă: un concediu planificat corect, în acord cu conducerea liceului și colegii de birou, demonstrează responsabilitate și organizare. Atunci când știu că urmează să lipsesc, îmi pregătesc din timp lucrările, deleg sarcini, ofer instrucțiuni clare, astfel încât activitatea secretariatului să nu sufere. Este important să înțelegem că niciun om nu este de neînlocuit. Instituția trebuie să funcționeze și fără prezența fizică a secretarului, cel puțin pentru o perioadă limitată, dacă există voință, colaborare și profesionalism. Refuzul concediului din ideea că „nu are cine să mă înlocuiască” nu este o dovadă de dedicare, ci de dezechilibru instituțional.
Am observat, în cei 24 ani de muncă, că productivitatea mea este mult mai bună după o perioadă de repaus. În primele zile după întoarcerea din concediu, sunt mai atentă, mai organizată, mai răbdătoare cu solicitările celor din jur. Din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai bună dovadă că pauza este benefică nu doar pentru mine, ci și pentru instituție. Este preferabil un secretar care lipsește 10 zile, dar revine energizat și eficient, decât unul care vine zilnic la birou, dar este epuizat, iritat și predispus la greșeli.
Concediul de odihnă nu este un moft, ci o necesitate reală pentru fiecare angajat, cu atât mai mult pentru secretarii din învățământul preuniversitar, ale căror atribuții sunt multiple, esențiale și solicitante. Efectuarea integrală a concediului în fiecare an ar trebui privită ca o regulă de igienă profesională și instituțională. Este responsabilitatea noastră să cerem, să planificăm și să respectăm acest drept. La fel cum avem grijă de registre, diplome, arhive și rapoarte, trebuie să avem grijă și de noi. Pentru că un secretar odihnit este un pilon puternic al școlii, iar o școală sănătoasă are nevoie de oameni echilibrați, nu de roboți uzați.
* * *
Autor:
Secretar, Mihaela Tunsu
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu” Bolintin Vale, jud. Giurgiu