Articolul abordează comunicarea didactică sub multiple aspecte, analizând componentele și formele sale diverse în contextul educațional. Sunt prezentate cele trei subsisteme fundamentale ale comunicării (verbal, paraverbal și nonverbal), urmând o clasificare detaliată a formelor de comunicare în funcție de criterii precum partenerii implicați, statutul interlocutorilor, finalitatea actului comunicativ, capacitatea de autoreglare, natura conținutului și proximitatea interlocutorilor. Lucrarea evidențiază rolurile esențiale ale comunicării didactice în instruire, educare și reglarea procesului educațional, identificând totodată barierele care pot perturba eficiența acesteia, fie că sunt legate de sistem (la nivelul emițătorului, receptorului, mesajului, limbajului sau mediului), fie de procesul comunicațional în sine. În final, sunt propuse soluții concrete pentru optimizarea comunicării în mediul educațional, prin crearea unui cadru propice, armonizarea obiectivelor, perfecționarea deprinderilor de comunicare și utilizarea eficientă a tuturor canalelor disponibile.
Comunicarea didactică utilizează mai multe coduri şi canale, cum ar fi:
- subsistemul verbal (componenta verbală, cu formele orale şi scrise, ocupă un loc primordial în procesul de predare-învăţare-evaluare);
- subsistemul paraverbal (prin intonaţie, accent, debit, ritm, intensitate, volum, forţă, stil se personalizează actul de comunicare şi se implică afectiv atât emitenţii-profesori, cât şi receptorii-elevi);
- subsistemul nonverbal (contactul vizual, postura, mimica, gestica, mişcarea corpului, fizionimia feţei, ţinuta fizică, proximitatea, atingerea sunt părţi integrate procesului de predare și trebuie să întregească sau să prelungească vorbirea; au efecte intelectuale sau afective asupra elevilor). (Cucoş, C., 2014, pp. 391-398, Albulescu, I., Catalano, H. (coord.), 2019, pp. 198-199)
În literatura de specialitate, comunicarea didactică are diferite forme:
- după criteriul partenerilor: comunicare intrapersonală (cu sine), interpersonală (între două persoane), în grup mic (în cazul unei relații grupale de tip față-în-față) şi publică (receptorul este un public larg, în relație directă sau indirectă cu emițătorul);
- după statutul interlocutorilor: comunicare verticală (cu interlocutori cu statut inegal) şi orizontală (cu interlocutori cu același statut);
- după finalitatea actului comunicativ: comunicare accidentală (transmiterea întâmplătoare de informații care nu sunt vizate expres de emițător și care, cu atât mai puțin, sunt destinate procesului de învățare dezvoltat de receptor), subiectivă (exprimă direct la nivel verbal, paraverbal sau nonverbal starea afectivă a locutorului din necesitatea descărcării și reechilibrării, în urma acumulării unei tensiuni psihice pozitive sau negative) şi instrumentală (se caracterizează prin focalizarea intenționată și vădită pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai puțin partenerilor, prin urmărirea atingerii scopului și obținerea unui efect anumit în comportamentul receptorului și prin capacitatea de a se modifica, în funcție de reacția partenerilor, pentru a-și atinge obiectivul);
- după capacitatea autoreglării: comunicare lateralizată/ unidirecţională (fără feedback, în cazul formelor care nu admit interacțiunea) şi nelateralizată (cu feedback determinat de prezența interacțiunii emițător-receptor);
- după natura conţinutului: comunicare referenţială (vizează un anumit adevăr științific sau de altă natură), operațională/metodologică (vizează înțelegerea acelui adevăr, felul în care trebuie operat, mental sau practice, pentru ca adevărul transmis să fie descifrat) şi atitudinală (valorizează cele transmise, situația comunicării și partenerul);
- după gradul de proximitate a interlocutorilor: comunicare directă (interlocutori aflați în poziții de proximitate) şi mediate (prin mijloace tehnice diversificate de transmitere a mesajului). (Pânişoară, I.-O., Manolescu, M. (coord.), 2019, p. 154, Albulescu, I., Catalano, H. (coord.), 2019, p. 199, Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.), 1998, pp. 182-188)
Comunicarea didactică îndeplinește următoarele roluri:
- de instruire prin transmiterea informațiilor, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele elevilor și de a forma deprinderi, abilități și competențe;
- de educare a elevilor, și anume a modului lor de a gândi, a atitudinii lor față de învățare și a comportamentului lor;
- de reglare a procesului de predare-învăţare-evaluare. (Albulescu, I., Catalano, H. (coord.), 2019, pp. 106-107)
Comunicarea didactică este un sistem deschis, influenţat de factori nenumăraţi. Factorii perturbatori care distorsionează mediul educaţional, generând confuzii, neînţelegeri, acţionează ca bariere ale comunicării. Literatura de specialitate distinge diferite categorii de bariere/ perturbaţii/ obstacole ale comunicării:
a) bariere care ţin de sistem:
- la nivelul emiţătorului (profesorului): starea precară de sănătate, gradul de oboseală, scrisul ilizibil, dificultăţi în adaptarea gradului de dificultate a mesajului la vârsta copiilor, blocaje emoţionale, lipsa informaţiei, deficienţe în metodologia de predare, interes scăzut pentru activitate, deficienţe fiziologice, de natură senzorială (auz şi vedere defectuoase);
- la nivelul receptorului (elevului): timiditatea excesivă, starea precară de sănătate, blocaje emoţionale, ascultare pasivă, gradul de oboseală, vocabular sărac, dificultăţi de exprimare, lacune în cunoaştere, lipsa feedback-ului, neînţelegerea sarcinilor de învăţare, dificultăţi de vorbire, tulburări de comportament, teama de a-şi exprima ideile, interes scăzut pentru activitate, lipsa dorinţei sau teama de a-şi împărtăşi ideile, deficienţe fiziologice, de natură senzorială (auz şi vedere defectuoase);
- la nivelul mesajului: distorsiunea, omisiunea, supraîncărcarea, sincronizarea, acceptanţa;
- la nivelul limbajului: folosirea unor cuvinte care au sensuri multiple, existenţa unor diferenţe majore între repertoriul emiţătorului şi repertoriul receptorului, vocabularul, sintaxa frazei;
- la nivelul mediului: climat necorespunzător (slaba acustică a sălii de clasă, poluare fonică ridicată, luminozitate redusă, încălzire inadecvată, oxigenarea necorespunzătoare a sălii de clasă, aranjamentul băncilor, mobilierul neadecvat), excesivitatea stimulilor prezenţi în clasă, suporturi informaţionale necorespunzătoare, dimensiunea temporală;
b) bariere care ţin de proces: lipsa de consonanţă dintre comunicarea verbală şi nonverbală, diferenţele dintre intenţiile partenerilor comunicaţionali, creşterea dimensiunii afective, stereotipurile, ideile preconcepute, rutina. (Pânişoară, I.-O., 2015, pp. 124-134, Albulescu, I., Catalano, H. (coord.), 2019, pp. 195-197, Cerghit, I., 2008, pp. 72-73)
Aceste bariere pot fi înlăturate şi eficienţa comunicării poate creşte prin aplicarea unor linii de forţă:
- asigurarea unui mediu comunicaţional fizic şi socio-psiho-pedagogic propice;
- armonizarea scopurilor şi obiectivelor activităţii propuse la structura comunicaţională existentă;
- perfecţionarea deprinderilor de comunicare ale emiţătorului şi receptorului; (Pânişoară, I.-O., 2015, p. 135)
- folosirea variată și convergentă a celor trei canale de comunicare (verbal, paraverbal, nonverbal); (Cucoş, C. (coord.), 1998, pp. 232-233)
- racordarea la partener (armonizarea repertoriilor profesor-elevi);
- optimizarea comunicării prin intervenţia reglatoare a feedbackului;
- sprijinirea pe afecţiune şi interacţiune empatică;
- reglarea vitezei, ritmului şi dominanţei. (Cerghit, I., 2008, p. 74)
Bibliografie
Albulescu, Ion, Catalano, Horațiu, Sinteze de pedagogia învățământului primar, București, DPH, 2019
Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Iaşi, Polirom, 2008
Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa (coord.), Psihologie şcolară, Iaşi, Polirom, 1998
Cucoş, Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Iaşi, Polirom, 1998
Cucoş, Constantin, Pedagogie, ed. III, Iaşi, Polirom, 2014
Pânişoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iaşi, Polirom, 2015
Pânişoară, Ion-Ovidiu, Manolescu, Marin (coord.), Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, Iaşi, Polirom, 2019