Potrivit literaturii de specialitate, comportamentul agresiv abuziv repetitiv (bullying) este una dintre formele specifice ale violenței şcolare. Deşi fenomenul bullying – „comportamentul agresiv, abuziv, repetitiv” – este o problemă internațională, care poate conduce la grave consecințe atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, atât pentru agresor, victimă cât şi pentru societate, totuşi această formă de manifestare a agresivității în şcoală este prea puțin studiată în România (Jigău, 2006). Copiii trebuie învățați și sensibilizați în legătură cu sentimentele lor și ale celor din jur.
În societatea românească, o societate destul de violentă, școala, împreună cu familia ar trebui să dezvolte campanii și programe de sensibilizare și conștientizare a fenomenului bullying. Am participat la diferite campanii împotriva bullying- ului și am observat că părinții sunt interesați de ce li se intămplă copiiilor lor chiar de la grădiniță. Nu contează mediul din care provin sau situația economică, toți părinții doresc un climat școlar stabil si sigur pentru copii. Programele și campaniile derulate au demonstrat că este de preferat ca acestea să se desfășoare periodic, iar copiii să interacționeze cu copii din medii diferite. Părinții trebuie să- și încurajeze copiii sa vină si să le povestească ce li se întâmpla în timpul zilei, descoperit de timpuriu, comportamentul de tip bullying poate fi combătut și din punct de vedere al agresatului cât și din punct de vedere al agresorului.
Fiind conștienți că acest fenomen ia amploare, Asociația Salvați Copiii se implică si derulează multe programe și campanii de prevenire și stopare a violenței școlare. Prin aceste campanii asociația dorește conștientizarea nivelului crescut de manifestare a comportamentelor de bullying între copii, precum și a consecințelor negative dramatice pe care bullying-ul le are asupra sănătății și dezvoltării armonioase a copiilor, constientizarea nevoii de intervenție integrată școală – familie, pentru gestionarea corectă și sănătoasă a comportamentelor de bullying, creşterea capacităţii de răspuns a şcolilor în situaţii de bullying între elevi căt și promovarea unor metode pozitive și eficiente de educare socio-emoțională a copiilor, în spiritul valorilor de toleranță, respect, protecție și curaj.
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (1989) afirmă dreptul fiecărui copil la autodeterminare, demnitate, respect și dreptul la luarea deciziilor informate. Asigurarea în mediul școlar a unei îngrijiri de calitate, adaptate nevoilor copilului, înseamnă că profesorii au responsabilitatea să asigure drepturile copilului, iar copiii sunt încurajați și li se dă posibilitatea să-și formeze propria viziune asupra lucrurilor care îi afectează în mod direct și indirect.
Experiența bullying-ului și a violenței, în mod implicit, lipsește copiii de putere, fiindu-le încălcate drepturile de bază tocmai în locul în care ar trebui să se simtă protejați și în siguranță. Școala este locul în care copiii fac primii pași spre independență, se întâlnesc cu oportunități esențiale de colaborare cu ceilalți și de conformare la regulile generale de comprtament uman. Din acest motiv este esențial ca educația, ca parte a sistemului de servicii, să fie deschisă să răspundă nevoilor și dificultăților copiilor în această perioadă foarte delicată a dezvoltării umane. Copiiii care trec prin experiența abuzului, au dreptul la a fi sprijiniți în recuperarea lor fizică și psihologică, respectiv în reintegrarea lor socială (Art. 39 din Convenția cu privire la drepturile copilului).
În demersul educației nonviolente ar trebui să se cultive elevilor deschiderea către alte puncte de vedere cum ar fi, încredere mutuală, empatia, respectul pentru celălalt, acceptarea diversității, dorința de a împărtășii din cunoștințele și competențele câștigate colegilor, încrederea în forțele proprii și în posibilitatea de a evolua ca persoană, posibilitatea de dezvoltare personală. Strategiile de prevenire și combatere a evenimentelor violente din școli presupun activități pe termen mediu și lung și acțiuni de urgență pe termen scurt, în perspectiva obținerii unor reacții responsabile din partea celor implicați în vederea construirii unui mediu stabil în care copilul să-și poată dezvolta armonios personalitatea (Whitson, 2017).
Bibliografie
1. Gălеscu, Laura. (27 nоiеmbriе 2014). „Fеnоmеnul bullying. Се еstе și cum sе manifеstă în șcоli”. DС Νеws., accеsat de la 1 februarie 2017;
2. Hudițeanu, Alexandru. (2002). Introducere în psihologia educației.Sibiu. Ed Psihomedia;
3. Jigău M, Liiceanu A, Preoteasa L. ( 2006). Violența în școală. București. Ed Alpha;
4. Whitson S. (2017). Fenomenul Bullying- 8 strategii pentru a-i pune capăt. București. Ed Herald;