Majoritatea oamenilor ar fi de acord că abilitățile din secolul XXI sunt acele abilități care sunt sau vor fi necesare pentru a reuși la locul de muncă și în viața din secolul următor. În mod tradițional, progresul carierei a fost văzut ca un lucru destul de liniar, un anumit loc de muncă sau un rol ducând la altul superior pe scara ierarhică. Cu toate acestea, locul de muncă se schimbă, structurile organizaționale se aplatizează din ce în ce mai mult, rolurile devin mult mai puțin definite, iar echipele sunt adesea dispersate în diferite țări.
Profesioniștii de astăzi și din generația următoare sunt mai puțin capabili să progreseze pe o scară de carieră tradițională. Acest lucru se datorează parțial faptului că, într-o organizație mai aplatizată, este mai dificil să dezvolți resurse umane prin mutarea lor ascendentă și, parțial, deoarece scopurile esențiale continuă să se deplaseze. Oamenii trebuie să fie mult mai versatili și flexibili și, mai ales, trebuie să fie dispuși să continue să învețe ceva nou.
Forumul Economic Mondial a publicat recent un raport care sunt specificate competențele care vor fi considerate indispensabile la locul de muncă în 2020 . Cele mai importante sunt considerate următoarele: rezolvarea problemelor complexe, gândirea critică, creativitatea, managementul resurselor umane, coordonarea cu ceilalți colegi, inteligența emoțională, judecarea și luarea deciziilor, orientarea socio-profesională, negocierea și flexibilitatea cognitivă. În contrast, în 2015 s-a estimat o ordine diferită a acelorași aptitudini, adică: rezolvarea problemelor complexe, colaborarea cu ceilalți, managementul resurselor umane, negocierea, controlul calității, orientarea socio-profesională, judecarea și luarea deciziilor, ascultarea activă și abia pe ultimul loc, creativitatea. Creativitatea crește cel mai mult în importanță, cel mai probabil pentru că, în mare măsură teoria este funcțională și aplicativă, dar, în timp ce roboții și mașinile ar putea să proceseze mai eficient datele decât oamenii, nu au încă abilitatea de a produce idei creative.
Echipele la locul de muncă devin din ce în ce mai diversificate, atât în ceea ce privește geografia, cât și mediul, ceea ce înseamnă că trebuie să fim din ce în ce mai sensibili la modul în care comunicăm și la modul în care comunicările noastre sunt recepționate. În consecință, inteligența emoțională și abilitățile oamenilor, cum ar fi gestionarea și coordonarea resurselor umane, sunt esențiale. Și, desigur, primele două abilități sunt rezolvarea problemelor complexe și gândirea critică. Prin urmare, pe lângă predarea limbii engleze elevilor noștri, trebuie să îi ajutăm să-și dezvolte creativitatea, abilitățile de comunicare, inteligența emoțională și abilitățile de gândire critică. Acest lucru poate părea puțin cam descurajator pentru profesori, dar, de fapt, este evident că multe dintre sarcinile abordate care ne sunt deja familiare în orele de limbi străine se pot adapta foarte eficient cu scopul de a dezvolta aceste abilități.
Cerem adesea elevilor noștri să lucreze împreună în grupuri pentru rezolvarea unei anumite sarcini, dar nu îi coordonăm ca să analizeze cât de bine au lucrat împreună sau ce ar putea ei face pentru a- și îmbunătăți colaborarea. Astfel, se poate solicita unui membru al grupului să observe și să noteze, de exemplu, câte contribuții și-a adus fiecare membru al grupului sau care și-a asumat un rol de conducere, iar apoi să discute notițele în grup, ajutând la îmbunătățirea vizibilității acestei calități a secolului al XXI-lea.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al inteligenței emoționale, elevii sunt antrenați să identifice atitudinea autorului sau a vorbitorului, care este, de fapt, o abilitate-cheie în dezvoltarea empatiei. Am putea dezvolta acest lucru suplimentar, cerându-le elevilor nu doar să caute indicii lingvistice, ci, folosind facilități video, să urmărească ceea ce se poate deduce din expresiile faciale ale vorbitorului, din tonul vocii și din limbajul corpului, precum și din replicile personajelor.
Gândirea critică, desigur, include o mulțime de capacități, dar doar pentru a da un exemplu, pretindem neîncetat ca elevii să-și exprime opiniile pe diferite teme. De asemenea, prin a le cere să-și justifice opiniile cu un motiv sau un exemplu, putem utiliza activitatea pentru a le dezvolta abilitatea de a gândi critic. Mai mult, atunci când acordăm elevilor o sarcină în care trebuie, de exemplu, să decidă care sărbătoare s-ar potrivi cel mai bine unui anumit cuplu sau unei anumite familii, putem explicita abilitățile de rezolvare a problemelor necesare pentru a ajunge la o decizie, cum ar fi definirea problemei, ascultarea argumentelor pro și contra, opțiunile de clasificare în funcție de importanță, și așa mai departe.
În loc să schimbăm complet modul în care predăm sau conținutul lecțiilor noastre, trebuie să reevaluăm ceea ce facem deja în lumina gândirii mai conștiente a aptitudinilor din secolul al XXI-lea. Trebuie să reliefăm și să dezvoltăm aceste abilități elementare, astfel încât studenții noștri să devină conștienți și să poată începe să-și fixeze abilitățile de care au nevoie pentru a reuși în lumea modernă.
Se mai pune problema dacă după încheierea secolului al XXI-lea încă vom avea săli de clasă din lumea reală sau vom descoperi modalități de învățare și înțelegere noi și mai eficiente. Când luăm în considerare progresele realizate în tehnologie în ultimii douăzeci de ani în opoziție cu faptul că progresele în tehnologie se fac într-un ritm tot mai alert, datoria de a ne echipa elevii cu abilitățile de care au nevoie pentru acest secol este cu atât mai provocatoare, chiar aproape imposibilă. Având în vedere acest lucru și fără a renunța la lista obișnuită a aptitudinilor necesare acestui secol, care sunt de altfel o referință utilă, putem analiza câteva dintre tendințele acceptate în educație și sugera aptitudini suplimentare care ne sunt utile pentru a ne ajuta elevii.
O tendință de apariție a unui clivaj în educație se afirmă tot mai pregnant, fapt care se referă la modul în care învățământul tradițional este descompus din pachete mai mari de cunoștințe în segmente mai mici, care pot fi combinate și potrivite pentru a se personaliza și adapta cerințelor fiecărui potențial elev. Tendința este condusă de tehnologie, ceea ce ne permite să nu mai fie necesară înscrierea pentru un pachet de învățare inclus, ci putem alege doar acele elemente care ne interesează pentru utilitatea lor, cu opțiuni de traversare, selectare și combinare a curriculum-ului.
Trebuie să îi ajutăm pe elevii noștri să învețe cum să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când se confruntă cu o gamă de posibilități uneori copleșitoare. Ei trebuie să învețe cum să-și evalueze opțiunile și să înțeleagă responsabilitatea pe care le oferă alegerea și consecințele deciziilor lor. Aceasta poate fi implementată prin educația continuă, deoarece educația nu mai este ceva care începe de la grădiniță și se termină cu o diplomă universitară sau cu câțiva ani de studii post-universitare. În viitor, educația va fi o trăsătură constantă în viața noastră, ceea ce va conduce la o perfecționare profesională mai intenționată, cu posibilitatea unor turnuri și reprofilări de trasee profesionale, pe măsură ce oamenii se recalifică proporțional cu descoperirea unor interese și vocații inovatoare.
O altă abilitate demnă de dezbătut este flexibilitatea, datorită faptului că este imposibil să prezicem căile pe care le vor alege elevii noștri, dar le putem furniza asistență, învățându-i cum să fie flexibili, cu alte cuvinte, prin a-i îndruma cum să-și schimbe modul de lucru sau modul în care abordează o sarcină sau își demonstrează abilitățile. În cele din urmă, personalizarea educației se dovedește a fi în conexiune strânsă cu cele două tendințe menționate anterior, dar se concentrează asupra individualității sau a unicității Din nou, tehnologia oferă oportunități de a modifica și de a îmbunătăți procesul de învățare, astfel încât acesta să răspundă în mod direct nevoilor, experiențelor, ritmului de învățare, precum și stilurilor de învățare preferate.
În concluzie, pentru ca elevul să-și personalizeze învățarea cu eficiență maximă, trebuie să încerce cât mai multe abordări și să facă o analiză competentă a rezultatelor, cu toate că acest proces ar putea implica uneori depășirea zonelor de confort percepute, încercând noi modalități de a realiza sarcini și de a învăța cum să efectueze o autoevaluare cât mai constructivă. Rolul nostru crucial rămâne, așadar, de a stabili strategia optimă, atât în sala de clasă, cât și prin educația informală și non-formală, care ar putea sprijini pe elevii noștri să descopere cele mai eficiente modalități de învățare ei înșiși.
Bibliografie:
1. Taylor, James. What does the term 21st century skills mean to me?. British Council. 2017.
2. Bilsborough, Katherine. 21st century skills. British Council. 2018.
3. Forumul Economic Mondial. Raportul privind viitorul locurilor de muncă. 2017.