Am considerat necesar ca tema bullying-ul și abuzul în mediul școlar să fie dezbătută cu mare seriozitate, fiind o problemă cu care se confruntă tot mai des mediul școlar actual, chiar începând din ciclul primar. De aceea am invitat în clasa mea un specialist, adică un psiholog care a tratat această temă cu profesionalism. Activitatea desfășurată s-a dovedit a fi una de mare impact asupra elevilor mei, de clasa a II-a. Înainte de aceasta am primit câteva idei cu ceea ce urma să se desfășoare la clasă, iar după, d-na psiholog a avut bunăvoința de a trimite prin intermediul meu prezentarea activității, impresii, concluzii în urma desfășurării ei, dar și câteva sfaturi foarte utile adresate părinților.
Doamna psiholog este absolventă a Departamentului de Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, specializată în psihologie clinică și consiliere psihologică, având formare psihopedagogică și specializare în logopedie.
Copiii, împărțiți pe echipe, au avut ca sarcină personalizarea și mai apoi prezentarea unei siluete umane din hârtie, ”mascota” echipei. Membrii fiecărei echipe au vorbit cât au putut de frumos despre ”omulețul„ lor, i-au prezentat toate calitățile, de la trăsături de personalitate, la abilități sportive și la reușite școlare, accentuând foarte mult însușirile fizice și calitățile, respectiv prețul hainelor și al accesoriilor purtate.
Apoi a urmat partea în care mascota era jignită, umilită, distrusă efectiv de cuvintele răutăcioase și remarcile copiilor. Astfel, fiecare echipă a adresat propriei mascote toate cuvintele urâte și jignirile posibile. Omulețul prezentat inițial ca fiind cel mai bun în tot ceea ce face, a devenit acum urât, murdar, leneș, etc. Și pe măsură ce omulețul era jignit, din el se rupea câte o bucățică de hârtie. Deși inițial momentul în care am rupt din omuleț a fost șocant pentru elevi, s-a observat că pe măsură ce îi aduceau jignirile, aceștia nu mai țineau cont de consecințele cuvintelor lor. La final s-a discutat despre cum s-au simțit când au folosit aceste cuvinte, iar reacțiile au fost diverse, unii copiii simțindu-se fericiți și eliberați de furie, alții, triști și vinovați. De altfel, emoțiile copiilor au fost în acord cu felul în care au reacționat și în timpul activității, când au jignit omulețul.
La final s-a încercat reconstruirea siluetelor umane, repararea lor, copiii primind bandă adezivă pentru a lipi bucățile rupte. Și chiar dacă la prima vedere corpurile au fost reconstruite, în momentul în care au fost întoarse s-a observat banda adezivă, realizând astfel că toate cuvintele și acțiunile lor lasă urme adânci în cei de lângă ei și că aceștia nu vor mai fi niciodată la fel, oricât de mult i-ar ”repara”. S-a discutat apoi cu copiii despre cum se simt victimele bullying-ului, dar și despre faptul că acest fenomen afectează atât de mult, încât copiii jigniți, umiliți, marginalizați nu vor mai avea capacitatea de a-și demonstra calitățile și abilitățile pentru că rănile lor sunt mult prea adânci.
În încheierea activității, s-a lecturat povestea ”E și treaba mea!”, povestea Sofiei, fetița care descoperă cât de importantă este implicarea în viața oamenilor de lângă ea, dar și despre modul în care un singur om, prin implicare și iubire, poate schimba viețile celor din jur.
În urma celor două ore petrecute împreună, copiii au reușit să înțeleagă care este impactul cuvintelor noastre asupra celor din jur. Noi, adulții, am realizat însă că în spatele unor comportamente agresive, deranjante, supărătoare, se ascunde întotdeauna o mare suferință. Stimulați să jignească, să umilească, copiii s-au simțit liberi să scoată la iveală foarte multă furie (identificată si verbalizată de altfel de către unii dintre ei), chiar dacă asta însemna să-și distrugă practic munca lor. Mai mult de atât, acest lucru le-a făcut plăcere și a demonstrat faptul că încărcătura emoțională resimțită de copii a fost una foarte puternică.
Doamna psiholog a avut bunăvoința de a face câteva recomandări pertinente părinților elevilor mei, ca de exemplu să discute cu copiii lor despre această activitate, despre ce au simțit și ce pot face dacă ei sau alți copii devin victime ale bullying-ului. Totodată au fost încurajați să le fie aproape pe tot parcursul procesului de dezvoltare a competențelor sociale și emoționale.
A fost o activitate extrem de eficientă atât pentru părinți, dar mai ales pentru copiii și ne-am propus ca astfel de activități, cu teme de acest gen să organizăm în fiecare lună.