Practicile educaționale pot fi ameliorate doar dacă profesorul este capabil să creeze un demers eficient și interactiv, să se implice în procesul de educație, să aibă capacitatea de a se adapta la noile cerințe educative, să depășească stereotipurile și clișeele preluate dintr-o perioadă mai veche a învățământului.
Un clișeu didactic în predarea disciplinei Matematică și explorarea mediului (MEM) este acela că deși are un caracter integrator, se pune accent mai mult pe matematică și se neglijează explorarea mediului. Soluția plauzibilă ar fi adaptarea conținuturilor.
Utilizarea unui limbaj matematic puternic formalizat, în detrimentul rationamentelor specifice gândirii matematice, blochează de fapt învățarea matematicii. Important este ca învățătorul să prezinte elevilor aceste notiuni la nivelul posibilitătilor lor de înțelegere. Utilizarea și transferul noțiunilor matematice trebuie să se se realizeaze prin diverse procese dirijate de căutare și descoperire a lor de către elevi, nu prin simpla transmitere a acestora de la învățător către elevi pentru a fi memorate.
Clișeele identificate la disciplina Științe ale naturii sunt: lipsa bazei materiale, motonomia predării disciplinei; Pentru că școala are o lipsă acută a bazei materiale, pentru că nu se pot derula permanent investigații/experimente în sala de clasă sau de către copii acasă, se recurge la experimentul simplu, nesofisticat, utilizând materiale din mediul familiar copilului. Elevii urmăresc atent explicaţiile învăţătorului în legătură cu modul de organizare şi condiţiile în care are loc experimentul propus şi trag concluziile.
O soluție de dorit ar fi utilizarea instrumentelor și resurselor digitale, ce permit realizarea unor experimente vizuale și rezolvarea unor teste având ca suport activități practice desfășurate. Cu cât dispun de mai multe canale de furnizare a cunoștințelor, cu atât mai durabil vor asimila și reține informațiile învățate. În ultimii ani, cadrele didactice au fost nevoite să utilizeze o varietate de resurse educaționale create de ei înșiși sau preluate din bibliotecile online care facilitează procesul de predare învățare. Dacă au mijloacele tehnice la dispoziție și interes, lecțiile pot fi cu adevărat valoroase. Utilizarea softului educațional/ resurselor educaționale sunt utile la orice disciplină și s-ar exclude monotonia și clișeele apărute.
La disciplina Istorie, clișeele specifice pot fi: prelegerea profesorului; neintegrarea mijloacelor de învățământ în cadrul lecțiilor; memorarea textelor de către elevi, lipsa de interes a elevilor, programa destul de încărcată. Un alt clișeul specific disciplinei este insuficienta abordare din punct de vedere didactic și metodologic a ”învățării centrate pe competențe” ceea ce determină o cunoașterea superficială sau necunoașterea competențelor vizate ce urmează a fi formate, prevăzute în programele școlare.
Cauza nașterii acestui clișeu este lipsa interdisciplinarității în predarea istoriei. Formarea și dezvoltarea competențelor specifice se realizează în contexte de învățare semnificativă, aplicând metode active, interactive într-un demers didactic integrat, care asigură transferul cunoștințelor și învățarea pentru viață.
Un clișeu didactic întâlnit la disciplina Geografie, este să se renunțe la memorarea informațiilor din carte și la scrierea la tablă și în caiete a schemei lecțíei, ci să se utilizeze jocul și elemente de joc, să imprime lecțiilor un caracter practice-aplicativ pentru a realiza o învățare conștientă, temeinică și rapidă a cunoștințelor geografice.
Geografia nu mai trebuie înțeleasă ca o știință descriptivă, pentru studiul ei trebuie să depășim spațiul îngust al sălii de clasă, natura fiind mediul potrivit. Putem depăși acest clișeu și prin integrarea unor metode , preponderent activ –participative , cât și a mijloacelor audio-vizuale.
De regulă, predarea disciplinei Educaţie civică pornește tot de la utilizarea manualelor ca principal instrument în procesul de predare-învăţare. Expunerea structurată a unor fragmente din manual de către profesor, urmată de discuţii cu elevii și de întrebări, reprezintă cea mai frecventă abordare a procesului didactic. Astfel se simte nevoia de a încuraja mai mult învăţarea activă și participativă în educaţia civică, prin intermediul structurilor formale, dar și a celor informale și nonformale. Profesorii ar trebui să facă apel la resursele educaționale deschise și mai puțin la auxiliarele de tip ,,caietul elevului”, fișe de lucru simple sau neactualizate care nu dezvoltă gîndirea, creativitatea și imaginația elevilor. Manualul digital reprezintă o soluție rapidă de învățare și favorizează structurile metacognitive, competențele de asociere și de integrare a cunoștințelor, pe orizontală sau verticală, intra- sau interdisciplinare.
Consider că profesorii și elevii ar trebui încurajaţi să înlocuiască metodele didactice tradiţionale și să organizeze alte forme de activitate, incluzînd toate experienţele de învăţare pe care le parcurg în școală.
Pentru formarea competențelor integratoare, cadrele didactice vor utiliza de asemenea diverse tipuri de activităţi extrașcolare, cum ar fi:
- activităţi de participare la luarea deciziilor în clasă/ școală/ comunitate
- acţiuni civice în comunitate (vizite, excursii, parteneriate între școli, acţiuni de sprijin pentru persoanele defavorizate, activităţi de voluntariat etc.);
- acţiuni de organizare eficientă a timpului liber în grup (cluburi, asociaţii, grupuri de interese etc.).
Prin implicarea activă și participarea la soluţionarea unor probleme din comunitate, elevii dobândesc cunoștinţe și abilităţi care îi ajută să devină actori responsabili, ceea ce presupune asumarea responsabilităţii pentru activităţile realizate în cotidian la nivel de școală, familie, grup de prieteni.
Profesorul va acorda preponderenţă multitudinii de forme active și interactive de învăţare: lucrul în echipă, elaborarea proiectelor, excursiile, discuţiile, dezbaterile, sarcinile diferenţiate, individuale, creative etc.
La Muzică și mișcare/Joc și mișcare, clișeul cel mai des întâlnit este acela că orele specifice pot fi înlocuite cu alte discipline mai importante pentru profesor. Această mentalitate este greșită, deoarece prin parcurgerea orelor de muzică și mișcare se exersează diverse conținuturi al altor discipline, iar aportul disciplinei formează competențe cheie, în concordanță cu profilul de formare al elevilor.
Deseori, din dorința de a nu crea dezordine, gălăgie, haos în clasă, profesorul recomandă ca elevii să cânte pe scaune, cu mâinile la spate fără să le ofere posibilitatea să se exprime liber prin mișcare. Din lipsa mijloacelor didactice, a rutinei, profesorul se limitează la utilizarea cântecelor vechi, la predarea doar a noțiunilor teoretice, conducând la o lecție monotonă.
Pentru depășirea acestor clișee, este necesar ca profesorul să se adapteze la nou, să identifice și să folosească cântecele adecvate vârstei și care să capteze atenția colectivului, să utilizeze și să realizeze cu elevii jucării muzicale și să pună mare accent pe aspectele aplicative. Resursele digitale reprezintă soluția deoarece sunt convenabile și accesibile atât profesorului cât și elevului, permit ca procesul de predare- învățare să devină interesant, atractiv și adaptat elevului de azi.
Știm că utilizarea instrumentelor muzicale este o opţiune condiţionată de disponibilul şcolii, dar jucăriile muzicale pot fi utilizate cu succes de oricare profesor dornic să trezească elevului interesul, atracţia pentru muzică și bucuria de a învăța prin joc. Astfel, orele de educație muzicală vor fi așteptate cu nerăbdare de către elevi.
În cadrul disciplinei AVAP, întâlnim câteva clișee: impunerea modelului profesorului; folosirea unor materiale costisitoare ; lipsa demonstrației etapelor de lucru; evaluarea lucrărilor prin metoda Turul galeriei, care nu urmărește produsul. Depășirea acestor clișee se poate face nu prezentând un model și cerându-le elevilor să urmeze modelul dat, ci doar descriind produsul oferând posibilitatea să își manifeste liber gândirea, memoria, imaginaţia, voinţa, potenţialul de cunoaştere şi creaţie pentru a creea produsul respectiv. Având în vedere faptul că realizarea obiectului finit la acest obiect presupune consumarea unor materiale uneori costisitoare sau mai greu de folosit, recomand folosirea unor materiale naturale sau refolosibile.
Bibliografie
Curriculum național pentru învățământul primar;
Cucoș, C., (2006). Informatizarea în educație. Iași: Editura Polirom;
Suport de curs „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”, 2014-2020.