Se apropie începutul unui nou an școlar și, deși am în spate câțiva ani de experiență în învățământ, este pentru prima oară când voi prelua o clasă pregătitoare. Clasa pregătitoare, considerată un fel de cale de trecere intre grădiniță și școală, reprezintă pentru părinți, dar cu precădere pentru copii, o etapă foarte importantă din viață, o punte între joacă și cunoaștere, între socializare și învățare, între ideea de a face ce vor – la orice oră și în orice context și disciplină.
Pentru ca această trecere să fie făcută cât mai lin și pentru ca copiii să vină plini de încredere in clasa pregătitoare, pentru a face față provocărilor, pentru a se adapta noului drum și pentru a păși cu dreptul pragul școlii trebuie să-i întâmpinăm cu mult entuziasm și căldură.
Totuși, deși pare a fi cea mai „ușoară” clasă, aceasta s-a dovedit a fi de fapt cea mai dificilă. Unul din motivele pentru care apar dificultăți ar fi acela că la clasa pregătitoare o mare parte dintre copii sunt îmbrăcați cu obiecte vestimentare vestimentare care le pot da multe bătăi de cap atunci când vor să folosească toaleta. La orele de educație fizică, cei mici trebuie să știe să se echipeze și să se dezechipeze singuri, lucru care în practică le cauzează , de asemenea, destul probleme. In plus, înainte de a intra în clasa pregătitoare, copilul trebuie să învețe să folosească singur toaleta, pentru că nu va merge asistat, ci singur, in pauză, să se spele singur pe mâini, iar acest lucru să fie unul dintre cele mai importante reguli de igienă, pe care copilul trebuie să o deprindă de acasă.
În altă ordine de idei, copilul care intră in clasa pregătitoare ar trebui să aibă câteva noțiuni de bază, să cunoască măcar literele de tipar, să poată folosi foarfecele cu îndemânare și să știe ce înseamnă disciplina – cred că aici, de fapt, din punctul meu de vedere, este cea mai gravă problemă. Copiii trebuie instruiți din familie să evite foiala nejustificată, loviturile, hârjonelile, deranjatul orelor fără a avea motive temeinice, precum și vocabularul. Ei trebuie să știe să își scoată pachețelul și să mănânce diverse tipuri de alimente singuri.
Pe de altă parte, acești copii inocenți își împart clipele copilăriei cu noi, cei maturi, aducându-ne aminte de fiecare dată de copilăria noastră, iar acesta este un adevărat privilegiu. O altă parte pozitivă este aceea că noi suntem cei care vor croi drumul în viață pentru acești copii, ei și părinții acestora oferindu-ne privilegiul, onoarea de a le fi călăuze în drumul pe care îl vor avea de parcurs – o responsabilitate importantă.
Clasa pregătitoare va fi o etapă foarte plăcută și ușor de trecut dacă părintele se va implica și îi va explica celui mic cum trebuie să se comporte, dacă îl va învăța de acasă ce are de făcut și dacă își va da interesul să ii ofere educația de bază.
În concluzie, dacă atitudinea părintelui față de școală și față de învățător este indiferentă sau potrivnică, copilul va surprinde repede acest lucru și va învăța să manifeste negativism față de orice formă de autoritate (inclusiv și in mod special față de părinți).