În Metodologia privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, articolul 78, aliniatul 8 definește în mod clar ce sunt cercurile pedagogice: „foruri de sinteză, de evaluare a rezultatelor procesului de învăţământ şi a factorilor care determină eficienţa acestuia, de comunicare şi valorificare a experienţelor didactice şi a concluziilor cercetării pedagogice efectuate de cadrele didactice, de evaluare critică şi constructivă a metodelor de predare-învăţare, a conţinuturilor şi modurilor de organizare a procesului educaţional, de lansare a unor proiecte educaţionale cu impact la nivel local şi judeţean”.
Cum se desfășoară ele în mod practic depinde de mai mulți factori:
- Modul cum organizează responsabilul cercului activitatea
- Calitatea profesională a cadrelor didactice
- Abilitați ale cadrelor didactice necesare într-o dezbatere şi discurs public: fluenţă în discurs, oratorie, concentrarea şi tracul, capacitatea de analiză şi sinteză, ascultarea activă, managementul timpului
Ceea ce se întâmplă în realitate la cercurile pedagogice este cunoscut doar de membrii fiecărui cerc pedagogic. Rapoartele de activitate ale responsabililor nu surprind în amănunt ce se întâmplă de fapt acolo.
Pe site-ul didactic.ro, unul dintre membrii comunităţii a lansat un sondaj în legătură cu cercurile pedagogice (didactic.ro/sondaje/227):
În opinia dumneavoastră, Cercurile pedagogice vă ajută în activitatea didactică?
Da: 50.06% (424 de voturi )
Nu: 46.28% (392 de voturi )
Nu mă pot pronunța: 3.66% (31 de voturi)
Nr. total voturi: 847
Numărul celor care au votat nu este reprezentativ pentru cadrele didactice preuniversitare din România, aproximativ 225.000, dar comentariile cred că surprind multe lucruri reale. Redăm în continuare o selecție relevantă de argumente și idei pro și contra din pagina sondajului:
ÎMPOTRIVĂ
„Trebuie îmbunătățite; cercurile pedagogice ar trebui sa fie o sarbatoare a disciplinei respective si ar trebui sa fie organizate activitati practice; dar in ultimii ani ne-am blazat si credem ca nimeni nu ne mai poate invata ceva. Imi aduc aminte un cerc pedagogic de cand eram eleva in clasa a III-a la care au participat foarte multi invatatori iar clasa noastra a pregatit o lectie demonstrativa; era sarbatoare, simteam in aer tensiunea, noutatea, nerabdarea, dorinta de a fi cei mai buni; in dupa-amiaza dinainte am mers la scoala ca sa pregatim clasa; au trecut 35 de ani de atunci! Intre timp am devenit profesor si responsabil de cerc dar nu am mai simtit niciodata „fluturii’ din stomac asa cum i-am simtit eleva fiind. Prezenta redusa, ochii pe ceas, dezinteres, baut o cafea, mancat un piscot, trancaneala; cam asta inseamna in prezent cercul; daca sustii o lectie ai surpriza sa ti se reproseze acest lucru; mi s-a intamplat de 2 ori; totusi inca mai sper sa devina o activitate cu adevarat utila si atractiva!Cei drept unii profesori debutanti ar avea nevoie sa vada niste lectii; am fost anul trecut la 0 inspectie pentru definitivat si respectiva a fost „varza”. Poate s-ar mai dezmorti unii colegi daca ar fi nevoiti sa arate ce stiu sa faca la clasa.
Din toate comentariile legate de acest sondaj, acesta mi se pare a fi cel mai relevant. Poate aşa ar trebui să se întâmple cu adevărat! Să existe acestă dorinţă de-a afla ceva noi, de-a vedea moduri de abordare diferită a unor subiecte destul de des întâlnite.
Aceste cercuri ar fi benefice daca s-ar renunta la partea de protocol (o adevărată corvoadă, în condițiile actuale). Pentru cel care are de sustinut o lecție este un stres foarte mare să se gândească ce anume să pună pe masă după lecție. Atunci când mergem la serviciu nu ne așteaptă nimeni cu masa întinsă, de ce la cercul pedagogic să fie altfel?
Aceste „cercuri pedagogice „sunt niste simulacre de activitati cu caracter metodic ,la care toti participantii se declara interesati de ceea ce se intampla in respectiva activitate,unii dintre ei multumesc gazdelor pentru efortul depus,inspectorii ,de specialitate,desigur,exprima opinii favorabile la adresa organizatorilor,unii dintre participanti exprima timide incercari din activitatea lor ,s.a.m.d.
In final,se declara ca intamplarea a fost o reusita si fiecare pleaca cu ideile sale neafectate de aceste activitati.
Sunt o sumedenie de specialisti in didactica, se scriu sute sau mii de carti, si nu se intampla nici un progres in educatie !
Ba dimpotriva! Si atunci este necesar a deschide ochii la realitatea reala, sa iesim din realitatea virtuala! Priviti, dragi dascali, la ceea ce se intampla in lumea reala si spuneti deschis ceea ce credeti , nu mimati supusenia fariseului si nu incercati sa puneti in lumina teorii nevalidate de lumea reala !
Cercul pedagogic mi se pare o cumplita pierdere de timp, mai ales de timp liber! Iar partea cu protocolul este de-a dreptul enervanta. Mi se pare stupid sa impartasesti idei didactice printre clefaituri si sunete de tacamuri!
Personal cred ca ar trebui sa fie initiate parteneriate intre scoli in care sa fie prevazute schimburi de experienta.
Desi majoritatea au votat pentru eliminarea cercurilor pedagogice, sunt convinsa ca nimeni nu va tine cont de asta. Pentru cei care au spus ca au ceva de invatat din activitatile de la cercuri, sa aduca si argumente. Personal, vad doar o pierdere de timp și un salariu dat pe cheltuielile cu masa de dupa activitate. Responsabilii de cerc tin doar un referat, nu lectie demonstrativa. Lectiile le revin doar celor care nu au curajul sa spuna nimic. Tin o lectie pe care responsabilii de cerc o critica tot timpul orei, in spatele clasei, intimidand pe cel care coordoneaza lectia. Felicitari cadrului didactic care a propus sondajul. Bine-ar fi daca ar vedea si cei de la Minister, poate schimba ceva si in bine in invatamantul acesta aflat sub semnul întrebării.
Sub nicio formă nu ne ajută aceste întâlniri inutile. Deja sunt depăşite, nu se mai pot constitui într-o acumulare de informaţii sau de experienţă, cum păreau a fi cândva. Acum orice se găseşte pe net, orice se dezbate pe net, orice noutate se postează pe net…oare nu toate cadrele didactice ar trebui să aibă internet!? Cadrul didactic ESTE OBLIGAT să fie în permanenţă conectat la tot ce este nou, drept şi valabil, nu o singură dată pe lună, în cel mai fericit caz, dacă nu cumva o singură dată pe semestru.
CERCURILE PEDAGOGICE SI COMISIA METODICA SUNT O PIERDERE DE TIMP SI DE BANI, RENUNTATI LA ACESTE ACTIVITATI REGIZATE SI NEINTERESANTE
Din pacate, in ultimii ani, cercurile pedagogice au devenit, intr-adevar, prilej de intalnire a colegilor si de impartasire a experientelor. Si cam atat. Desi organizarea cercurilor pedagogice a avut initial alt scop, acum a devenit prilej de „adunare de puncte” pentru diferite dosare, iar laudele aduse propunatorului sunt, de cele mai multe ori, mult prea pompoase si departe de adevar. E adevarat, multi dintre noi ne pregatim pentru un cerc pedagogic cu mult timp inainte, nu doar cu cateva saptamani, dar asta pentru a face o buna impresie. Problema este, de multe ori, ca pregatirea unui cerc ne face sa neglijam alte aspecte ale vietii, si chiar si orele normale. Iar ultima parte a cercului, asa-numita „partea a 3-a”, cea cu masa, dansul si felicitarile a ajuns sa fie o adevarata povara pe umerii celui care, de obicei, este singurul cadru didactic de specialitate din scoala, cu tot ajutorul colegilor.
Cercurile pedagogice s-au inventat pe vremea cand nu exista internet. Acum inveti mai multe de pe acest site decat de la acele reuniuni simandicoase.
Cred ca in loc de cercuri mai bine s-ar organiza studii, simpozioane, perfectionari. Pe banii mei si pierzand o zi, ma duc si vad o lectie .Elevii sunt supusi unui stres emotional fara rost.Mai ascult un referat ,ceva discutii si gata.Asist de la inceputul carierei mele de 31 de ani la astfel de activitati.Dupa ’90 ,speram sa gandeasca niste pedagogi priceputi la un tip de perfectionare care sa implice si cercetarea in colective didactice dupa modelul francez.
Sunt stresante din punctul de vedere al partii a doua ( masa de dupa ). Daca masa nu e inseamna ca nici lectia nu a fost…Sincer, de multe ori am vazut lectii foarte proaste, dar foarte pompos elogiate , deci – pierdere de timp. Nu spun ca oamenii nu ar fi pregatiti ,ci ca se pierd din cauza emotiilor. Amintiti-va de inspectiile pe care le avem in permanenta- nu cred ca s-a obisnuit cineva cu ele.
Eu as vedea aceste intalniri, care trebuie sa existe, ca niste intalniri de gen ,, Cafeneaua profesorilor” – unde fiecare sa-si spuna esecurile si succesele fara sa fie ,, certat „. Fiecare profesor, invatator, educatorare propria lui metoda de lucru si nu este obligatoriu sa se potriveasca tuturor
În meseria aceasta, pe de o parte suntem plătiţi, iar pe de altă parte ducem banii înapoi la şcoală, inclusiv în cazul cercurilor pedagogice.Deci, cercul este încă un prilej de a arunca banii pe fereastră… Lectiile demonstrative din cercurile pedagogice se tin de regula de catre bietii incepatori care nu au ce spune in fata „greilor” care le impun ce sa faca. Daca trebuie sa fie tinute aceste lectii, atunci sa le tine profesorii cu experienta, cu x grade didactice, care sa le arate novicilor intr-ale meseriei ce si cum trebuie facut la clasa. Pe de alta parte parte toate lectiile demonstrative sunt extrem de regizate…. stim in general sa ne acoperim de hartii, sa ne luam gradatia de merit tot pe hartii fabricate in spatele scolii in timp ce orele normale nu sunt efectuate…. tot sistemul de invatamant este putred….”
PENTRU
„Scor restrans intre Pro si Contra! Neindoielnic ca intalnirile colegiale sunt bine venite! Insa schimburile profesionale, pentru a satisface cat mai multi din participanti, trebuie sa aiba miez (fond), sa vizeze esenta activitatii didactice propriu-zise; eficientizarea acesteia materializata in accederea absolventilor nostri in forme/ structuri superioare ale sistemului nostru de invatamant. Ori a masca nereusitele/neajunsurile in pregatirea optima a intregii populatiei scolare, inclusiv la activ. de cerc, prin participarea si, eventual, evidentierea unui elev la olimpiada, fie si la faza nationala (deloc de neglijat in cele mai multe cazuri aportul familiei si inzestrarea elevului cu un QI superior) mi se pare o abatere nepermisa de la scopul fundamental-asigurarea educatiei pentru toti copii cf. principiului ,,asigurarea de sanse egale tuturor copiilor”si o discriminare in evaluarea activ. cadrelor didactice. Prioritare, din pacate, si pentru evaluatorii activ. didactice sunt rezultatele la olimpiada, reviste scolare, publicatii de specialitate, activ. extracurriculare/ extrascolare si in cele din urma rezultatele la clasa(uneori fara a se avea in vedere nivelul/ potentialul clasei). In astfel de situatii as inclina sa apreciez / sa sustin un coleg care, desi n-a avut participari la olimpiade, a reusit sa asigure un nivel optim de pregatire intregului efectiv al clasei.In sfarsit, fara sa cred ca detin adevarul absolut, toata consideratia mea si unora si altora!
E stiut ca la inceput de drum (clasa I) pornim cu subiecti omogeni d.p.d.v. al varstei biologice, insa foarte diferentiati d.p.d.v. al QI, primordial in activitatea de invatare. Pe langa faptul ca am fost nevoiti sa inscriem in clasa I si elevi cu CES (necesita diagnosticarea/ stabilirea de masuri compensatorii) insa lipsa asistentei psihopedagogice – din 1988 si pana in prezent nu stiu sa fi trecut, doar sa fi trecut vreun psiholog scolar, nicidecum sa asigure asistenta de specialitate pentru ,,elevii-problema”- suntem obligati ai ,,promova” in clasa a II-a chiar daca au obtinut ,,Insuficient” la mai mult de trei discipline (vezi Precizarile MEN/2006 si Regulamentul scolar).Pe langa astea suferim de lipsa conditiilor de igiena colectiva (lipsa retea de apa, WC-latrina, spatii insuficient incalzite, manuale degradate fizic de uzura-unele transmisibile de sase ani – saracia auxiliarelor), lipsa asistenta medicala si psihopedagogica, culminand cu un nivel de subzistenta la majoritatea familiilor cu copii in intretinere (la clasa, din 26 elevi doar parintii a patru elevi au venit sigur lunar). Trebuie sa recunoastem ca si potentialul fiecaruia din noi s-a diminuat prin disconfortul creat de diminuarile salariale, de stresul provocat de grija zilei de maine, si, tocmai ce-i mai important, tot din lipsa banilor, neglijarea problemelor de sanatate o data cu inaintarea in varsta. Vreau sa cred ca am surprins, prin interventia mea, parte din neajunsurile ce se manifesta in invatamantul actual si carora, noi, cei din sistem, trebuie sa le gasim neintarziat solutii. Asa se vede starea de moment din invatamant prin prisma unuia care-l deservieste de peste 36 ani! Sa auzim numai de bine!
P.S. E incurajatoare introducerea TIC in curricula scolara. Suntem beneficiari/ utilizatori! Deja desfășor cu cls. a IV-a opționalul ,,Initiere-PC-Word”. Succes tuturor!
Nimic mai adevarat decat cele spuse de d-l –––, antevorbitorul meu. Cu mica precizare ca nu ne scade potentialul (acesta ramane cam la fel), ci ne scade cheful de munca cand ne gandim la ultimele zbateri sociale, sau chiar la mizeria crunta in care traiesc unii parinti si elevi.
Cel putin pentru mine, ultimele cercuri la care am participat nu au fost decat motiv de a-mi revedea colegii si a sta la un sprit (sa stiti ca sunt multi care merg la cerc doar pentru asta). Ne cam ascundem dupa degete, vorbim doar daca suntem fortati si daca o facem, o facem intr-un limbaj de lemn cu care l-am face invidios si pe Iliescu. Sa se sisteze? Primesc, dar sa ne mai intalnim din cand in cand si sa ne spunem chiar ofurile, durerile sau -de ce nu?-reusitele, descoperirile, experimentele facute la clasa si au functionat. Dar stiti cum spune „optimistul” cand il aude pe „pesimist” ca „nu se poate mai rau” : „-Ba se poate!”.
Ar ajuta daca ar fi organizate cu serioziate. Cine nu are de învățat cand e vorba de învățământ?!
Eu cred ca sunt folositoare, sub nicio forma n-ar trebui sa fie desfiintate. Exact cum spunea cineva,ar trebui imbunatatite,mai multe lectii demonstrative,sa fie o sarbatoare ,sa astepti cu drag cercul pedagogic,pentru a invata lucruri noi. Cum spunea si Seneca:”Oamenii invata,invatand pe altii”,pacat ca sunt atatia dascali cu maiestrie si tact pedagogic,care nu mai au mult pana la pensie si nu prea au cui impartasi din vasta lor experienta!
Cercurile pedagogice există, într-o formă sau alta, în cele mai multe ţări din Europa şi nu numai. Cred că sunt utile dacă se învaţă, cu adevărat, ceva. În goana nebună după puncte din ultimii ani, nu gfacem altceva decât citim referate copiate sau nu -de net şi..ne plictisim împreună. Ce păcat, când am putea învăţa unii de la alţii!
Nu stiu in ce zona a tarii cercurile pedagogice sunt numai „trancaneala” si cafea ,piscot si plictiseala. In judetul Suceava se sustin activitati demonstrative de la care ai ce invata, avem responsabile de cerc educatoare foarte bine pregatite si care aduc mereu noutati in legatura cu tot ce inseamna curriculum prescolar. Cred ca doar invatamantul prescolar este la inaltime. Cat priveste contributia de 10 lei nu cred ca a saracit cineva. Cine nu vrea sa nu contribuie dar avem pretentia ca suntem cadre didactice, deci si gazde ospitaliere.
Succesul sau insuccesul oricarei activitati depinde in mare masura de ATITUDINEA, ASTEPTARILE si IMPLICAREA tuturor actorilor.Ca sa nu mai vorbim de COMPETENTA.Am sustinut o lectie de matematica la clasa I, acum vreo 8-sau 12?- ani, cand aparuse conceptul de „transdisciplinar”…Elevii de clasa I s-au descurcat de minune.Era cercul pe primul semestru, pe la inceputul lunii octombrie.La analiza activitatii le-am rugat pe colegele mele sa isi spuna parerea:am inteles bine ce se vrea cu acest „trend” postcomunist?Feed-back-ul din partea asistentei a fost ZERO.Nu s-a gasit O SINGURA persoana care sa-si asume o parere, cu voce tare, in fata plenului.M-am simtit penibil.M-a salvat Inspectorul de specialitate.Stiam ca s-a comentat-chiar am rugat ADULTII din clasa , in timpul orei, sa vorbeasca in soapta.Nici nu se punea problema regizarii lectiei.Nu ma lasa constiinta si nu urmaream sa dovedesc cuiva ce calitati nemaicocostarcibile de invatatoare as avea.Simteam nevoia unui dialog cu colegi,colege care lucreaza in sistem.Am ajuns la concluzia unor mari specialisti in Arta comunicarii:”Si tacerea vorbeste!”.Ce anume, mi-am permis sa descifrez eu.
Trebuie sa ne invingem TEAMA de schimbare.Si s-o facem in primul rand NOI.Formatorii de caractere care suntem tratati de parca am fi cersetori de salarii, de conditii de lucru la nivel macro si micro DECENTE
De ce ar trebui sa cerem de la activitatea cercului pedagogic altceva decat se face de obicei la o activitate la clasa? (intrebare retorica).De ce sa aratam cuiva ceea ce ,,nu se intampla de obicei in activitatea pe care o desfasuram”? In clasa fiecare cauta a-si face datoria cel mai bine! (atat pentru copii , cat si pentru ,,prestanta personala”).Pentru uinii dintre cei care au intervenit pe acest site, e clar ca SI IN INVATAMANT sunt carpaci,meseriasi si artisti!?(stiu ca nu se folosesc doua semne de punctuatie!)
(Unii sunt artisti – si in ultimul an de activitate – aviz celor ce se lauda- si despre care nu pot a spune ca au fost,ori sunt „meseriasi” pentru ca nu le cunosc activitatea),singurele reprosuri: intinderea textului cu care intervin si ,,tratarea de sus” vis -a-vis de interventia celorlalti!
Se impune un anumit respect! (chiar daca cineva nu-l merita in final)!
Daca privim cu seriozitate activitatea metodica si daca ne respecta pe noi si profesia noastra, normal ca de la fiecare activitate ai cate ceva de invatat.Haideti sa nu renuntam la tot ce mai este și… bun !!!!!
Fac parte din cadrul Cercului metodic –-, jud. Călărași, pentru învățământul simultan. Consider că activitatea la cercurile metodice ne este de folos pentru că, cel puțin la nivelul acestui cerc, lucrăm implicit aplicând în mod special metodele alternative, moderne de lucru. Nu este, în opinia mea, o pierdere de timp deoarece, chiar dacă, așa cum spunea cineva, putem găsi idei și într-altă parte, aici le putem APLICA. În cadrul cercului nu este ca la ședință, când unul vorbește și restul ascultă, ci toți lucrăm împărțiți pe centre, pe ateliere sau pe echipe, concepem, căutăm idei noi, într-un cuvânt producem brainstorming. Eu, unul, consider că este un lucru bun.
Citesc si ma uimesc!!! Oare dintre cei care critica toate aceste intalniri au tinut vreodata un astfel de cerc. Aveti idee cata munca implica? Si daca sunt atat de lipsite de sens, de ce paticipati?
Eu nu pot spune decat jos palaria pentru acele cadre care se straduiesc sa ne arate cate ceva din experienta, creativitatea si daruirea lor!!! Am intalnit la aceste cercuri OAMENI ADEVARATI, de la care am avut ce sa invat. Eu nu cred ca suntem atotstiutiri. Exista intotdeauna cineva mai bun ca mine!!! Hai sa-i punem bete in roate daca vrea sa faca ceva.
Nu ma astept sa fiti de acord cu mine!!! Ne vedem pe 22 martie, ora 14. O sa avem ce invata!!
O activitate bine organizata, cu simt pedagogic, nu are cum sa nu fie un prilej de a mai invata ceva. Cei care spun de activitati regizate probabil se refera la activitatile tinute de ei. Particip cu mare placere, este un prilej deosebit de a schimba impresii cu colegii si de ce sa nu recunoastem de multe ori aceste activitati in cadrul cercului pedagogic ne tin vii , ne tin conectati la nou si, de asemenea , sa nu uitam ,si elevii au de castigat.Eu am tinut chiar saptamana aceasta a astfel de activitate si au spus cei care au participat ca nu le pare rau ca au venit la aceasta activitate. Nu va feriti sa tineti astfel de activitati .Iti ofera satisfactii nebanuite.Referitor la ,,partea a doua,, hai sa fim seriosi .Cui nu place o cafea servita impreuna cu prietenii, cu colegii?SA-I LASAM PE SEFI SA-SI VADA DE ALE LOR , HAIDETI SA NE FACEM NOI MESERIA CHIAR SI FARA 25% SI VOM AVEA UN VIITOR MAI BUN SAU CEL PUTIN NADASDUIM SA FIE MAI BUN. Doamne ajuta!
Ca mulţi din cei ce au comentat aici-şi eu cred că e o maaaaaaaaaaare pierdere de timp(cu mici excepţii),pentru-că te informezi mult mai bine, iată de aici, de pe acest site chiar.Ce mă deranjează pe mine cel mai mult, este acea …parte aIIa, când toată lumea se îndoapă.ATUNCI MI SE PARE, CĂ POATE DACĂ UNEORI CHIAR AM ASISTAT LA O LECŢIE REUŞITĂ, A PICAT TOTUL ÎN DERIZORIU PRIN MASA HOMERICĂ ÎNTINSĂ A…PARADĂ. Mi se pare un pic degradant pentru nişte cadre diadatice. Unde mai pui că, atunci când „îţi vine rândul” cu câte o activitate, trebuie neapărat ca măcar să egalezi în fripturi, pe cei dinaintea ta, căci altfel vei fi veşnic amendat pentru zgârcenie, ori calicie. Naşpa, nu?
Cât despre calitatea lecţiilor…ce să mai vorbim? Sincer, rar se întâmplă să vedem ceva valoros. Am asistat recent la o lecţie demonstrativă foarte reuşită, antrenantă şi modern „pusă în scenă”. Am şi spus asta în discuţiile vis-a-vis de ceea ce am văzut,iar eu una, am simţit nevoia să apreciez abordarea nouă,interesantă şi mai ales antrenantă pentru copii, a temei respective.Adică aşa cum ar trebui să se lucreze azi cu copiii:deschis, fără închistare, tratând egal pe fiecare copil, abordând mijloace moderne de învăţământ…etc.Dar, surpriză! Majoritatea colegelor nu au înţeles nimic, nu au fost de acord cu ceea ce au văzut, cantonându-se pe acelaşi stil de muncă greoi, îmbâcsit(ups!era să zic băbesc),ce nu aduce decât plictiseală pentru copii, rutină nesfârşită şi lipsă de adaptare la nou.Eu nu sunt la început de carieră, dar mă”mulez „mereu(încerc),după colectivul de copii şi pe ceea ce simt că poate să aducă progres, chiar şi la umilul meu nivel(cum îl văd unii) de educator al acestui secol.Succes tuturor celor curajoşi, adaptabili şi inventivi !!! Chiar şi un educator poate fi mereu surprinzător.De asemenea oameni este nevoie peste tot!
Ce ascult, uit /Ce văd, îmi amintesc/Ce practic, știu să fac [Confucius]”
Comentariile surprind unele aspecte negative ale cercurilor pedagogice:
• Un efort financiar pentru pregătirea „protocolului” din partea celor care susţin lecţiile demonstrative
• Necunoaşterea legislaţiei cu privire la formarea profesională a multora dintre cadrele didactice
• Lipsa abilităţilor necesare în dezbateri şi discurs public la multe cadre didactice
• O rigiditate în pregătirea şi organizarea cercurilor pedagogice
Referințe
www.radioteen.ro/abilitati-exersate-prin-dezbateri-si-public-speaking/
www.didactic.ro/sondaje/227
Metodologia privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar