Din experienţa didactică la clasă, la orele de limba şi literatura română, am constatat că elevii, în mare parte, nu mai sunt interesaţi de lectură. Agresiunea audio-vizualului în domeniul informaţiilor, de multe ori facile şi nocive, lipsa posibilităţilor de selecţie, necesită găsirea unor modalităţi de atragere a elevilor către un univers plăcut, atractiv, relaxant – lectura. M-am gandit ca acest univers trebuie neaparat redescoperit de către elevi, prin iniţierea şi parcurgerea unor teme interesante, bogate în conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor adevăratul sens al cărţii.
Literatura, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul realizării artistice, se dovedeşte capabilă să intre într-o relaţie afectivă cu cei cărora le este destinată: elevii.
Mesajul artistic al operelor contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuţi morale.Prin limbajul specific al cărţii, personajele exponenţiale, epicul dens, conflictul împins spre suspans şi senzorial, deznodământul fericit, literatura contribuie la formarea şi modelarea caracterelor, la stimularea dorinţei de cunoaştere şi perfecţiune.
Formarea şi modelarea caracterelor, deprinderilor elevilor cu normele de comportare civilizată a sentimentelor morale, curajul, perseverența, respectul pentru muncă, sunt cerinţe cărora opera literară, prin specificul ei, are o contribuţie majoră. De regulă, o mare parte dintre elevi citesc din „constrângerea” notei din catalog.
Astfel, de multe ori lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii să fie cu adevărat afectaţi de lectură. Prin urmare, am considerat ca trebuie să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să se relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit, cum să treacă de la reproducerea naivă la analiza complexă a textului. Astfel m-am gândit că acest univers trebuie neapărat redescoperit de către elevi, prin iniţierea şi parcurgerea unor teme interesante, bogate în conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor adevăratul sens al cărţii la un cerc de lectură, pentru ca acesta oferă posibilitatea de a-i convinge pe elevi să devină prietenii cărţilor, aducându-le ca argument cuvintele lui Charles W. Eliot : ,,Cărţile sunt cei mai tăcuţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori”.
La cercul de lectură, le-am propus câteva activităţi: lunar, au au prezentat o carte citită după propria alegere sau au prezentat oral o carte citită prin METODA POSTERULUI sub forma unor concursuri. La inceput au citit doar pentru că se gândeau la premiul pe care il vor primi, dar ulterior am constat că cititul a devenit o reală plăcere chiar şi pentru elevii indolenţi ,astfel venind ȋn număr cât mai mare la cercul de lectură.
Aşadar, consider că este de datoria şcolii şi cu atât mai mult a profesorului de limba şi literatura română de a găsi strategia adecvată şi puntea de comunicare prin care să cultive elevilor plăcerea de a citi. Acesta a fost şi scopul demersului meu didactic.